Călin Georgescu are, ca orice „salvator al patriei”, păreri despre orice, incluzând domenii în care nu are pregătire. Unul dintre ele este medicina. La o expunere de idei ținută la Universitatea de Vest din Timișoara, în 2017, de față cu unii prorectori de atunci ai instutuției, dar și cu prestigioși medici din oraș, Georgescu lansa mai multe afirmații, printre care spunea că trebuie să ne întrebăm de această boală, cancerul, chiar există și „în 2020 unul din trei sau din patru oameni vor fi bolnavi de cancer”, „rata mortalității este cam de 97 la suta celor bolnavi de cancer în lume prin tratamentul utilizat de chimioterapie”, „chimoterapia este un acid (…), tot ce înseamnă acid este moarte, cum pot eu să cred că bag un acid în mine și mă vindec?”, „tot ce înseamnă medicină alopată separă totul de suflet”.
Cum, de atunci, s-a trecut de la a-l vedea pe Georgescu drept un ciudat care a reușit să pătrundă, prin bizare metode, într-un mediu universitar să-și spună părerile năucitoare, am întrebat un cunoscut oncolog timișorean, pe prof. Șerban Negru, cum vede aceste afirmații legate exact de materia pe care o predă la Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara și de felia de medicină în care lucrează.
Însă Georgescu a făcut, tot atunci, afirmații și despre vaccin, cum că virușii sunt creați artificial, că sunt ca niște dușmani pe care nu îi vezi, în țări de departe, unde, de fapt, sunt doar oameni care vor să trăiască liber, și că oamenii sistemului medical participă la o crimă față de semenii lor – doar că un omolog al profesorului Negru, din UMFT nu a dorit să-și „aprindă paie-n cap” și să ne explice treaba cu epidemiologia (cum se vede că încă trebuie explicată), și nici medicii prezenți la dubioasa conferință de la UVT nu au dorit să ne destăinuie ce întrebări i s-au pus individului. Deși am sperat până în ultima clipă că am putea afla că aberațiile acelea au fost contracarate de atunci…
Încă ceva: se pare că modus operandi al lui Georgescu este să fi reușit, prin persoane ce aveau o anume credibilitate, să pătrundă în universități unde să-și prezinte ideile, cu grijă ca gazdele să nu filmeze, existând doar filmările echipei lui, după care să se scoată la montaj atât întrebările cât și momentele stânjenitoare. Ca să cităm din Cațavencu: „gândire cu premeditare”. Una rodnică, însă, cum din montajul ce a ajuns public pare că mediul universitar îi înghite pe nerăsuflate aberațiile.
Dar, până la urmă, singurul care a avut deschiderea de a vorbi despre meseria sa, față în față cu propagatorul de bu-hu-hu-uri Călin Georgescu, ca urmare a acelei conferințe, sau ce-i fi fost, din 2017, a fost prof. dr. Șerban Negru.
– Ce părere aveți, ca profesor de oncologie la o universitate prestigioasă din România, despre afirmațiile lui Călin Georgescu despre cancer și chimioterapie?
– Am vizionat filmul acelei expuneri, pe care mi l-ați trimis. Am fost surprins de o serie de afirmații complet greșite referitor la boli în general și la cancer în particular, pe care le face acest domn.
– Să le luăm pe rând: e cazul să ne întrebăm de există cancer?
– Cred ca la întrebarea asta poate să răspundă orice copil de vârstă preșcolară. Haideți să discutăm lucruri serioase.
– Cum arată „profețiile” pentru anul 2020 pe care le făcea?
– Sunt foarte discutabile. Într-adevăr, probabilitatea de a face cancer a crescut în ultimul secol, pe măsură ce trăim tot mai mult. E simplu – cancerul e o boală întâlnită mai frecvent la bătrâni, cu cât avem mai mulți oameni de vârstă înaintată într-o populație, cu atât crește numărul de cancere din acea populație. Pe de altă parte, afirmația că aveam doar câteva sute de cancere în anii ’60 e profund eronată. Sunt statistici care arată că, din contră, mortalitatea prin cancer s-a redus cu aproximativ o treime în ultima jumătate de secol. În Statele Unite, unde avem statisticile cele mai credibile, erau înregistrate 194 decese prin cancer la 100.000 locuitori în 1960 – cifra s-a redus la 142 de decese în 2022.
– Cum vedeți afirmația cu rata de mortalitate în urma tratamentului?
– Rată de mortalitate de 97% a bolnavilor de cancer prin chimioterapie? Complet aberant. Cifra reală a complicațiilor mortale generate de chimioterapie este sub 1%. Sigur, sunt mulți alți pacienți care decedează prin evoluția bolii. Putem spune cel mult că acești pacienți decedează pentru că tratamentul nu este eficient, dar ei mor datorită evoluției naturale a cancerului, moartea lor nu e determinată de tratament. Chiar și așa, luând în considerare toate aceste eșecuri terapeutice, suntem astăzi în situația în care majoritatea bolnavilor de cancer se vindecă de această boală. Proporția de bolnavi de cancer în viață la 5 ani de la diagnostic este azi de 60-70% în SUA și Europa. Era de 10% în urmă cu o sută de ani. Cancerul este tot mai frecvent o boală curabilă, e o realitate statistică.
– Cum vedeți definirea pe care o face chimioterapiei?
– Chimioterapia e un acid? Nu neapărat. Sunt multe citostatice care sunt săruri – sărurile de platină, de pildă. Și, în orice caz, nu orice acid e dăunător. Vitamina C e acid ascorbic și ne protejează de scorbut, fiind un element esențial al dietei umane, ca să dau un singur exemplu. Să reduci complexitatea biologiei umane la un concept simplist de genul „acidul e rău, bazele sunt bune” mi se pare o eroare elementară.
– Cât de periculoase sunt astfel de afirmații pentru cei care trebuie să înceapă un tratament de chimioterapie?
– Foarte periculoase, după părerea mea. Un bolnav de cancer are un psihic afectat major de boală, disperarea îl împinge de multe ori să ia decizii hazardate, chiar iraționale. Ultimul lucru de care are nevoie un bolnav oncologic sunt astfel de afirmații complet false, făcute cu un ton ultimativ, ca fiind adevăruri absolute.
De-a lungul timpului, am asistat de mai multe ori la acest gen de declarații făcute de persoane publice, pe canale media de largă audiență. Trebuie să înțelegem cu toții că astfel de afirmații complet iresponsabile generează decese în populația care le ascultă. Imaginați-vă că zeci de mii de oameni ascultă așa ceva. Vor fi zeci sau chiar sute de bolnavi care nu vor mai face chimioterapie, de exemplu. Chimioterapia reduce masiv riscul de recidivă după operație, în anumite cancere. Nefăcând acest tratament, o mare parte dintre ei vor deceda, de obicei prin apariția unor metastaze. Acei bolnavi ar fi putut să trăiască, să se vindece.
– De ce credeți că societatea admite, fără să intervină imediat pe linia științei, ca un neavenit să emită public (și chiar de la tribune cunoscute ca decente, cum e UVT) păreri despre medicină, în care bate câmpii? Suntem prea toleranți, fugim de scandal sau suntem… idioți?
– Până la urmă, astfel de afirmații ar trebui susținute de o autoritate în domeniu. Cred că ar fi înțelept să ne întrebăm, atunci când cineva își dă cu părerea despre un subiect, ce îl îndreptățește pe acel cineva să se exprime cu atâta convingere. Este acea persoană o autoritate în domeniu, a studiat oncologia sau măcar medicina în general?
Noi, oamenii, am ajuns în ultima vreme să contestăm lucrurile cele mai evidente. Suntem feriți azi de boli sinistre precum variola, poliomielita, difteria și multe altele pentru că medicii din generațiile anterioare au avut inteligența să dezvolte vaccinuri și, în aceeași măsură, oamenii de rând din generațiile anterioare au avut înțelepciunea de a se vaccina. Au dispărut boli crunte, altele sunt pe cale de dispariție, trăim de 2-3 ori mai mult decât acum un secol. Media de viață în Europa a crescut de la 35 ani, în anii 1800, la 80 de ani, astăzi. De ce? Sunt două explicații majore – vaccinurile și antibioticele.
Să punem în discuție azi dacă sunt bune vaccinurile sau dacă există boli virale e la fel de inteligent cu a ne întreba dacă mâine răsare soarele din nou. Absolut teoretic putem dezbate acest subiect, absolut teoretic e posibil orice, dar cred că e destul de evident pentru oricine care e răspunsul.
Ramona Băluțescu
Articolul ridică o problemă importantă: de ce sunt acceptate public declarații iresponsabile despre tratamentele medicale, cum ar fi chimioterapia, din partea unor persoane fără pregătire în domeniu? Afirmațiile lui Călin Georgescu despre cancer și tratamentele acestuia sunt nu doar eronate, dar pot chiar pune în pericol vieți omenești. Oare societatea noastră este prea tolerantă față de astfel de opinii periculoase? Care este rolul autorităților în a combate aceste teorii nefundamentate, care pot influența negativ deciziile pacienților?