Ieri mă jucam cu un mic program care să despartă un text, indiferent de lungime, în mai multe calupuri cu lungimea de maximum 300 de caractere, fără să „rupă” cuvintele.
Nu mare lucru, câteva linii de cod.
Pentru a-l testa am folosit acea secvență de „dummy text” care este folosită de vreo 600 de ani de tipografi, scribi și, mai nou, de IT-iști în astfel de scopuri, textul numit generic „Lorem Ipsum”.
Cu această ocazie am observat că în latină nu se foloseau diacritice, lucru la care nu mă gândisem până acum.
O chestie minunată. Oamenii ăia nu puteau să scrie „ÂNTREPRINDERE”, cum fac cei care acum fac glumițe pe seama celor care nu au bani să-și facă dinții, nu aveau probleme că au scris „TIMIȘOARA” și e-Factura le este respinsă pentru că formatului XML nu-i plac Ș-urile, Ț-urile și cu atât mai puțin Â-urile.
Aș face o lege: nimeni să nu mai scrie cu diacritice. Poți să pronunți cum vrei, dar scrii să te înțeleagă aplicațiile ANAF.
Dacă tot m-am jucat cu „Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit”, am căutat să aflu mai multe despre acest fragment de text.
Și am aflat că nu este o înșiruire de cuvinte care nu înseamnă nimic, dar seamănă cu latina, așa cum scrie pe o mulțime de site-uri, ci are la origine un text scris chiar în latină, un fragment din lucrarea lui Marcus Tullius Cicero, „De Finibus Bonorum et Malorum” („Despre limitele binelui și răului”).
După care am trecut la următorul pas: i-am cerut lui ChatGPT să-mi traducă textul în limba română.
„Dar pentru ca să înțelegeți de unde s-a născut această greșeală universală de a-i învinui pe cei care caută plăcerea și de a-i lăuda pe cei care condamnă plăcerea, voi explica întreaga chestiune și voi arăta ceea ce a fost spus de descoperitorul adevărului și, ca să spun așa, arhitectul unei vieți fericite.
Nimeni nu respinge, nu urăște și nu evită plăcerea pentru că este plăcere, ci pentru că, urmărind-o fără judecată, ajunge uneori la mari suferințe. De asemenea, nimeni nu iubește, nu caută și nu dorește durerea pentru ea însăși, pentru că este durere, ci pentru că există împrejurări în care truda și suferința pot aduce un mare folos.
Pentru a lua un exemplu simplu: cine dintre noi ar face exerciții fizice obositoare dacă nu ar urmări vreun avantaj? Și cine ar putea condamna pe cineva care alege o plăcere din care nu rezultă nicio neplăcere sau care evită o durere ce nu aduce niciun beneficiu?”
Foarte tare.
În timp ce majoritatea site-urilor folosesc textul lui Cicero ca să umple goluri într-o pagină, eu am descoperit că golul era, de fapt, în cultura mea generală.
Așa că astăzi voi căuta niște cărți scrise de Cicero pe care să le citesc.
Și cu această ocazie am aflat și de ce elevii fac latină la școala generală.
Din păcate, nimeni nu le-a spus că degeaba înveți latina dacă nu-l citești pe Cicero.
Sau, mai exact, că degeaba înveți orice limbă dacă nu citești ce au avut de spus cei mai buni autori care au scris în ea.
Altfel riști să petreci o viață întreagă folosind fragmente din Cicero pe post de umplutură și să nu afli niciodată că omul avea ceva interesant de spus.
Later edit: până am mai dat câteva clickuri am găsit și cartea despre care vorbeam mai sus, așa că, dacă tot am dat un dolar pe ea, v-o dau și vouă, poate nu aveți ce face în weekend și vreți să citiți ceva interesant: https://app.box.com/s/izf8wowyvpalhz1pwhcnxepvpooo5i8c
*
Există oameni care citesc două tone de cărți și, după ce termină lectura, rămân cu impresia că valoarea unui om se măsoară în numărul de diplome, dinți sau greșeli gramaticale.
Din păcate, autorul textului de mai jos pare să fie unul dintre ei.
Povestea cu excavatoristul Vasile spune mai multe despre autor decât despre Vasile.
Un om care a muncit pe excavator la Canal, în soarele Dobrogei, este prezentat drept o combinație între lipsă de dinți și lipsă de cultură.
De parcă valoarea unui cetățean ar depinde de câte volume de economie a citit și nu de ceea ce a făcut concret într-o viață.
E o formă de elitism care miroase a naftalină intelectuală. Genul de atitudine în care omul cu mâinile bătătorite este privit de sus de omul cu biblioteca plină. Numai că există o problemă: dacă Vasile și cei ca el nu ar fi existat, mulți dintre autorii de editoriale n-ar fi avut nici birouri, nici universități, nici internet de pe care să explice poporului cât de prost înțelege economia.
Autorul ne spune că a citit tone de cărți și că acestea îi confirmă dreptatea. Foarte bine. Dar istoria este plină de oameni care au citit biblioteci întregi și au tras concluzii greșite. Numărul de cărți citite nu este argument. Este cel mult o informație biografică.
Mai grav este că orice om care nu împărtășește concluziile sale economice este împins în aceeași categorie cu „excavatoristul Vasile”. Dacă nu ești de acord cu mine, înseamnă că nu înțelegi. Dacă nu înțelegi, înseamnă că ești ignorant. Dacă ești ignorant, probabil nici dinți nu prea ai. Acesta nu este un argument economic, ci un exercițiu de snobism.
Desigur, se poate discuta dacă măsurile lui Bolojan au fost necesare sau nu. Se poate discuta despre deficit, datorie publică, inflație și reforme. Sunt teme legitime. Dar în momentul în care începi să-ți demonstrezi superioritatea intelectuală comparându-ți adversarii cu un muncitor pe care îl descrii aproape caricatural, ai pierdut deja o parte din dezbatere.
Există și o ironie frumoasă aici. Autorul deplânge „trista involuție a țării”, dar nu observă că una dintre cauzele acestei involuții este tocmai disprețul unei părți a elitei față de oamenii obișnuiți. O țară nu este formată doar din profesori universitari, economiști și comentatori politici. Este formată și din excavatoriști, șoferi, sudori, zidari, instalatori și pensionari.
Poate că Vasile nu citea două tone de cărți. Dar există șanse mari să fi înțeles un lucru simplu: că un om nu devine mai valoros fiindcă știe să pronunțe corect cuvântul „sustenabilitate”.
Iar dacă după două tone de cărți ajungi să măsori inteligența oamenilor după profesie, gramatică și numărul de dinți rămași în gură, atunci problema nu este la Vasile. Problema este la cele două tone de cărți care n-au reușit să te învețe respectul pentru ceilalți.
***
Tulsi Gabbard a declasificat informații despre activitățile biolaboratoarelor americane din Ucraina, Rusia reacționează: „Agenți patogeni periculoși și extrem de infecțioși, în unele cazuri inclusiv cercetări privind îmbunătățirea geneticii, practic fără nicio supraveghere sau reglementare”
Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a răspuns la declasificarea în Statele Unite a unui pachet de documente privind activitățile biolaboratoarelor finanțate de Washington din Ucraina. „Toate acestea sunt lucruri pe care noi și Ministerul Apărării din Rusia le-am discutat în repetate rânduri, atrăgând atenția comunității internaționale asupra activităților militare-biologice periculoase […]
Trump afirmă că SUA au ajuns la un „acord excelent” cu Iranul: „Ar putea fi semnat chiar în acest weekend în Europa”
Președintele Donald Trump susține că Statele Unite și Iranul au ajuns la un acord-cadru care ar putea fi semnat în Europa în următoarele zile. Anunțul vine la doar câteva ore după ce liderul de la Casa Albă amenințase cu noi atacuri asupra Iranului.
Unde ajung banii din petrolul Venezuelei după căderea lui Nicolás Maduro
La cinci luni după arestarea fostului președinte venezuelean Nicolás Maduro, o întrebare continuă să alimenteze dezbaterile politice și economice: unde ajung veniturile uriașe generate de exporturile de petrol ale țării?
Sudorul care a devenit milionar cu ajutorul lui Elon Musk și-a spus povestea: „Nici măcar nu știam ce este SpaceX”
Listarea la bursă a SpaceX va transforma în milionari nu doar ingineri și directori, ci și angajați obișnuiți ai companiei lui Elon Musk.
Printre cei care vor deveni milionari se numără Juan Hernandez, un sudor în vârstă de 42 de ani, care a ajuns în SUA din Mexic și care, la momentul angajării sale la SpaceX, nici măcar nu știa cu ce se ocupă compania lui Elon Musk.
Acțiunile primite de sudor ca parte a pachetului salarial și investițiile făcute ulterior în titlurile companiei valorează acum 880.000 de dolari, la prețul estimat pentru oferta publică inițială (IPO).
Cu acești bani, Hernandez a cumpărat proprietăți în Texas și a pus pe picioare o afacere imobiliară, scrie Wall Street Journal.
Cine este Juan Hernandez
Juan Hernandez este unul dintre cei a căror viață a fost deja schimbată radical de acțiunile primite în primii ani ai companiei SpaceX.
A emigrat din Mexic în SUA și a învățat meseria de sudor. În 2015, a aflat despre un job la SpaceX. „Nici măcar nu știam ce este SpaceX”, a mărturisit bărbatul.
În prezent, acesta nu mai lucrează în cadrul companiei lui Musk, dar se bucură de „roadele” muncii sale.
Hernandez a început cu un salariu de 28 de dolari pe oră. Ulterior a fost angajat permanent și a primit o participație în companie evaluată la 10.000 de dolari, care urma să se acorde treptat pe parcursul a 5 ani.
A avut posibilitatea să cumpere acțiuni suplimentare, ca și alți angajați.
În 2020, când SpaceX era evaluată deja la aproximativ 36 miliarde de dolari, Hernandez a început să vândă treptat mici pachete de acțiuni.
Cu banii obținuți a cumpărat proprietăți în Texas și a clădit o mică afacere în imobiliare, alături de soția sa.
Participațiile pe care încă le deține valorează aproximativ 880.000 de dolari la prețul estimat pentru oferta publică inițială a SpaceX.
Zelenski nu vrea pacea.
Într-o ediție transmisă live de Gândul a emisiunii „Marius Tucă Show”, prof. univ. dr. Dan Dungaciu, sociolog, geopolitician și analist, a comentat incidentul recent cu drona maritimă ajunsă în zona Mării Negre și a avertizat asupra riscurilor generate de lipsa unor explicații din partea autorităților. Invitatul a susținut că, într-un context regional tensionat, orice incident de securitate trebuie analizat cu maximă atenție pentru a evita speculațiile și interpretările contradictorii
A picat facebook în România.
Dragoş Damian, Terapia Cluj: Specialiştii au sărit în ajutorul băncilor din România.
România cade de la etajul 135 și încă dezbate dacă aterizează pe iarbă
Citisem, într-un post de facebook al unui jurnalist profund și asumat, pentru care treburi îl și stimez, că România alunecă pe o pantă groaznică.
Salariul mediu net a scăzut în aprilie 2026.
Potrivit INS, în luna aprilie 2026, câștigul salarial mediu brut a fost de 9.740 de lei, cu 162 de lei mai mic comparativ cu luna precedentă. Câștigul salarial mediu net s-a situat la 5.843 de lei, în scădere cu 95 de lei (-1,6%) față de martie 2026.
Ministerul Apărării Naţionale: Contractul de 920 de mil.
Contractul de 920 de mil. euro cu Rheinmetall pentru patru nave militare este corelat şi cu planul grupului de-a prelua şi revitaliza şantierul Damen Mangalia, susţin într-un răspuns către ZF oficialii Ministerului Apărării Naţionale, care au semnat acest contract cu consorţiul NVL B.V. & Co. KG (Rheinmetall Naval Systems), divizia navală integrată în structura concernului german Rheinmetall AG.
SRI face cursuri de securitate cibernetică la seral
În timp ce distinsul nostru președinte analizează, mediază sau meditează, ce-o face el, serviciile noastre cele secrete și lipsite de conducere, sau direcție, își văd de treabă și pregătire. Până la urmă, misiunea lor e clară iar băieții își fac treaba. Ordinea constituțională e păstrată, contraspionajul funcționează, terorismul e combătut cu succes iar securitatea cibernetică e teflon.
Și tocmai pentru că această securitate cibernetică e de o importanță extremă, SRI se antrenează constant. Băieții cu ochi albaștri merg la cursuri de securitate cibernetică așa cum corporatiștii merg la sală ori la cursuri de dezvoltare personală, așa cum doamnele cu situație merg la manichiură ori pensionarii la piață. E o activitate curentă, inevitabilă și mai ales costisitoare. Din fericire, e și amânabilă, prelungibilă, merge și așa
Excavatoristul Vasile
Terminasem anul I de facultate când “poporul” ne-a trimis să construim, patriotic, Canalul Dunăre- Marea Neagră, toată vara anului 1979. În colonia unde ne duceam existenţa erau multe categorii de oameni; unii erau mai certăreţi şi aveau un “je ne sais quoi” împotriva studenţilor din aceeaşi tabără. Aşa că profesorul care ne însoţea avea, printre altele, misiunea de a aplana un conflict mocnit între “noi” şi “ei”.
Românii și cartea, o iubire imposibilă
De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere – poporul dixit. Nu te pui cu poporul, mai ales că, după atîta ospăț jurnalistic la televiziune și beție cu social media, toată lumea are Universul la deștul mic. Dar, dacă vreți să ne întoarcem la oile noastre negre de pe cîmpul veștejit, fie. Iată unde am ajuns, nu că am fi plecat vreodată de aici: înainte de intrarea în vigoare a noii cote TVA, piața de carte din România era printre cele mai mici din Uniunea Europeană, raportat la populație (că, totuși, încă o avem a 6-a, după mărime în UE, deși, după cît sîntem de dăruiți, ar fi trebuit s-o avem cea mai mare din lume). Cifra de afaceri plutea între 221 și 261 de milioane de euro în 2024. Mică, mică, dar veselă, pentru că indicatorii financiari ai editurilor erau relativ sănătoși: rata medie a profitului net de 12-14%. Deh, eternul paradox românesc. Cartea nu trăia prea bine în România, da’ nici nu-și dădea duhul.
Burnout-ul nu este o invenție modernă.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dezvoltarea căilor ferate, a telegrafului și expansiunea Imperiului Britanic au schimbat radical ritmul vieții. Medicii vremii au observat că presiunea profesională și activitatea intelectuală intensă afectau sănătatea unei părți a populației, în special a claselor educate, scrie The Conversation.
Termenul folosit atunci era „overwork” – surmenaj. Unul dintre cei mai cunoscuți medici care au analizat fenomenul a fost C.H.F. Routh, autorul lucrării „On Overwork and Premature Mental Decay”, publicată în mai multe ediții între 1873 și 1888.
Ce este amprenta digitală și cât de sigură este deblocarea cu degetul
Deblocarea cu amprenta este una dintre cele mai populare metode de securizare a telefoanelor, laptopurilor și aplicațiilor bancare.
Percheziții ale Parchetului European la locuința prefectului de Timiș.
Procurorii Parchetului European (EPPO) au efectuat vineri percheziții la locuința prefectului de Timiș, Cornelia Elena Micicoi, într-un dosar care vizează posibile infracțiuni legate de utilizarea fondurilor europene. UPDATE. Prefectul de Timiș respinge acuzațiile
Prefectul de Timiș a demisionat din funcție
Punctul de trecere a frontierei spre Serbia de pe Bega va fi deschis în șase weekenduri în perioada iunie – august
Proiectul de deschidere a punctului temporar de trecere a frontierei de pe Canalul Bega, între Timișoara și Zrenjanin, continuă. Acesta va fi redeschis și în această vară pentru pietoni și bicicliști, iar într-unul dintre intervalele stabilite și pentru ambarcațiuni
Flight Festival 2026 aduce la Timișoara artiști internaționali și trei zile de concerte la Muzeul Satului Bănățean
Mai sunt doar șapte zile până la startul Flight Festival 2026, unul dintre cele mai mari evenimente muzicale organizate în vestul României. Ediția din acest an va avea loc între 19 și 21 iunie, la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara, sub tema „Endless Flight”. Timp de trei zile, participanții vor avea acces la mai multe […]
