Universitățile trăiesc și prin proiectele de cercetare pe care le derulează, nu doar prin activitatea de predare față de studenți. Astfel, instituțiile de învățământ superior contribuie activ la noi descoperiri, dar, în anumite cazuri, ajung să se și deschidă nemijlocit spre nevoile cetății.
Un astfel de proiect, ce anticipează și contribuie la rezolvarea unor probleme legate de sănătatea zonei noastre este cel al Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, care, în calitate de lider, a început de o vreme implementarea proiectului „Promoting resilience of health systems and equal access to skin and liver care through RORS screening and treatment solutions” – acronim HEPASKIN, în parteneriat cu Spitalul General „Đorđe Joanović” din Zrenjanin, în baza contractului de subvenție ERDF nr. 253819/18.11.2024, cod proiect RORS00307, încheiat cu Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Interreg IPA România-Serbia.
Obiectivul general al proiectului este asigurarea accesului egal la servicii de calitate legate de cancerul de piele și de ficat, în zona transfrontalieră, pentru 4.000 de persoane/pacienți, prin creșterea gradului de conștientizare, investiții în echipamente de înaltă tehnologie, dezvoltarea capacității de screening pentru 40 de furnizori de servicii medicale prin activități comune de instruire și implementarea a două registre ducând, în final, la îmbunătățirea situației medicale a populației din zona transfrontalieră.
Valoarea totală a proiectului este de 2,041,920.48 euro, din care valoarea totală a asistenței financiare nerambursabile din IPA III CBC (Instrumentul de asistență pentru preaderare III din perioada 2021-2027) este de 1,735,632.40 euro, contribuția din bugetul național al României este de 194,777.52 euro, iar valoarea cofinanțării eligibile a partenerilor de proiect este de 111,510.56 euro. Perioada de implementare a proiectului este de 24 de luni.
Proiectul HEPASKIN, cofinanțat prin Programul Interreg IPA România–Serbia, își propune să îmbunătățească accesul la servicii de screening și tratament pentru afecțiunile hepatice în comunitățile din zona de graniță (Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți). Prin activități de testare gratuită, informare și prevenție, HEPASKIN sprijină reziliența sistemelor de sănătate și contribuie la reducerea riscurilor asociate bolilor hepatice severe. Așa cum se arată în cadrul proiectului, detectarea timpurie poate face diferența — screeningul este rapid, sigur și accesibil tuturor.
Prof. univ. dr. Alexandru Blidișel este atât manager de proiect, cât și persoana de contact pentru informații privind desfășurarea sa, așa că l-am invitat la un dialog pe marginea acestei noi colaborări medicale româno- sârbe.
*
– Cum sunt cele două domenii legate în proiectul dumneavoastră? Așadar zona hepatică de cea de dermato – e o întâmplare, sau e un anumit lucru medical care a determinat ca aceste două sfere să vină la pachet?
– Nu e vorba de o întâmplare, sau să fie o conexiune legată între cele două. Pur și simplu, totul a plecat de la simplul fapt că am atât specialitatea de chirurgie generală, cât și de chirurgie plastică.
– Dumneavoastră, personal?
– Da, aveam preocupările pe ambele domenii, atunci am făcut conexiunea cu cele două tipuri de cancere, care au fost o preocupare pentru mine, în cariera mea, și de aici am plecat să fac conexiune cu alte specialități, alte discipline, o conectivitate între fiecare cancer în parte.
– Am înțeles, sunt snopi din interesul șefului de proiect. Se spune că omul sfințește locul, și atunci, dacă asta era ceea ce știați cel mai bine, era firesc să mergeți pe asta. Se spune despre o abordare egală în zone transfrontaliere. Care este percepția, până acum? Pe care din părțile de frontieră abordarea era precară și necesita ridicarea, astfel încât să se egalizeze laturile? Poate pentru că noi suntem în structurile europene, se consideră că Serbia este cea care trebuie să țină pasul cu celelalte părți de Europă?
– Putem zice și așa, dar pot să vă spun că noi, fiind mai aliniați din punct de vedere al Uniunii Europene, ca și țară, cu regulamentele, cu protocoalele medicale care sunt, prin acest proiect încercăm să uniformizăm de ambele părți ale graniței. Atât la noi, dar mai ales la ei, încât să ajungă să utilizeze tipul de protocoale pe care noi deja le folosim. Dar pot să vă spun că, în altă ordine de idei, au fost anumite aspecte cu privire la schimburile care s-au realizat deja, de experiență între cele două echipe, încât și noi am luat anumite, să zic așa, părți din experiența lor.
– Adică este o autostradă cu dublu sens.
– Da, da. Mai mult ei de la noi, dar am putut lua și noi de la ei, bineînțeles. Au venit cu anumite idei pe care ei le pun în practică.
– Nu este primul dumneavoastră proiect personal cu sârbii, ceea ce înseamnă că aveți o colaborare deja bună. Cum se simte pulsul în relațiile bilaterale, adică UMF-ul nostru cu ce se întâmplă acolo? Este loc de mai mult pe viitor? Cum vedeți, să zicem pe termen scurt și mediu?
– În primul rând, ei au fost deja aici în octombrie-noiembrie, a fost o conectivitate destul de bună. Ei vin foarte mult, de foarte multe ori la noi, pentru că s-au organizat, începând din vara trecută, până iarna, mai multe webinare atât online, dar mai ales au fost niște workshop-uri la care ne-am întâlnit, am și pus la punct protocoalele și totodată au învățat anumite tehnici de la noi – partea sârbă. În altă ordine de idei, am avut și un schimb în care și noi am participat la un workshop organizat de ei, și am putut să avem un schimb bilateral. Dar pot spune că, de la fiecare întâlnire, legăturile s-au strâns între cele două echipe.
Și șeful de proiect de acolo, Vania Cuchin, care este și director medical de la spital, este chiar un foarte bun organizator.
– El ce specialitate are?
– Tot chirurg, ca și mine, și asta a fost și o apropiere, practic vorbim în același limbaj, având preocupare și el pe linia aceasta de chirurgie hepatică. Am putut să ne apropiem mai mult în sensul că am ținut bine legătura, poate nu neapărat strict pe proiect, în sensul ce erau activitățile trecute, deci am depășit linia respectivă și chiar am făcut schimb ce face fiecare, ce operează, cum operează, cum e acolo, cum e dincolo, deci în sensul ăsta.
– Da, și astea, în timp, ajută. Sunteți oameni tineri, care aveți încă mulți ani de lucru în față, și cred că astfel de proiecte cimentează amiciții și colaborări viitoare.
– Exact. Practic duce la colaboratul timp lung, zic eu, mai ales că avem aceleași preocupări, și atunci asta a fost și ideea. Urmează să mergem noi, acum, iar, la ei, tot așa o să o ținem până când se termină proiectul, plus încă 5 ani după aceea trebuie să facem activități împreună.
– Cum s-a ajuns la numărul mare de pacienți care participă la screening? Cum lucrați pentru a ajunge la pacienți aceștia?
– Sunt mai multe modalități. Odată, dacă vorbim despre cancerul hepatic, noi fiind un compartiment de chirurgie hepatică, hepato-biliopancreatică, ăsta a fost un motiv în plus de a realizea acest proiect. Atunci, având adresabilitate atât către noi cât și Departamentul de Gastroenterologie de la Spitalul Județean, putem spune că adresabilitatea vine direct către clinicele de specialitate. În altă ordine, am mers pe informare la medicii de familie, care, având sub supraveghere pacienți cu ciroză, cu virus B, virus C, adică lucruri pot duce la astfel de cancere, am făcut o informare către aceștia și am mai mers și la alte discipline, unde și la ei există adresabilitate destul de bună. Plus avem Instagram, Facebook și există o promovare continuă pentru a aduce pacienți către screening. Plus oferim și o analiză gratuită, care face parte din screening. Plus că nu necesită, pentru acest proiect, neapărat să fie asigurat.
– De regulă se spune că parte din articolele academice sunt făcute pentru ISI-uri, și pentru puncte, și așa. Există, după încheierea acestui proiect, o parte de aplicabilitate care va fi trimisă, sau la care vor avea acces, UMF-uri din restul Europei, astfel încât să nu rămână ceva doar pentru colțul nostru, transfrontalier, din cercetarea dumneavoastră?
– Practic, acest proiect se finalizează cu un registru. Un registru, să zic așa, loco-regional.
– Care va fi public, măcar în părțile esențiale? Sau concluziile?
– Concluziile, da. Dar public nu poate să fie, pentru că accesul la un registru național sau loco-regional, că asta nu putem să spunem că e național, e loco-regional, e pur și simplu pentru acces la medicii care sunt interesați în patologia respectivă. Ei pot avea acces la informațiile respective. În altă ordine de idei, le voi da acces și studenților care vin voluntari pentru diverse lucrări de licență, care sunt interesați să utilizeze baza de date pentru a-și face o lucrare de licență, sau, mai departe, încercăm să finalizăm și cu o lucrare, bineînțeles, în care să informăm, printr-un articol publicat într-o revistă ISI, sau ceva de genul acesta, indexat.
Ramona Băluțescu
