Undeva, în partea cealaltă a țării, dar în partea cealaltă foarte, foarte departe de cum s-ar putea întâmpla lucrurile, pentru că mai departe decât Chilia, față de județul Timiș, nu mai e decât teritoriul al Comunei Rosetti, așadar la capătul celălalt al țării, de câțiva ani familiile acestei comune beneficiază de sprijin medical de înaltă calificare din partea unor cadre medicale ce țin de Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara precum și de Spitalul Județean din Timișoara, de alte spitale ale orașului – până la urmă, de o mare masă de voluntari care, pe lângă că își duc orele de spital, și de școală, și de clinici private, uneori își rup din timpul lor liber și pleacă să facă voluntariat, deci neretribuiți, acolo unde profesorul Dorel Săndesc, creierul și inima acestor acțiuni, al acestor caravane medicale, consideră că poate aduce alinare.
Sistemul sanitar românesc este de așa natură încât lucrurile bune par să se înghesuie acolo unde există UMF-uri și clinici universitare – cu toate astea, nici cei aflați la marginea geografică a sistemului nu trebuie uitați, pentru că întotdeauna vei găsi pe cineva care ignoră semnele bolii, sau care nu are unde să le ducă, sau căruia îi se pare prea departe, prea greu sau prea scump să se ia și să ajungă în prima localitate unde ar putea să își verifice problemele. Și atunci, pe principiul că dacă nu merge muntele la Mahomed, vine Mahomed la munte, managerul Spitalului Județean Timișoara a gândit acțiuni pe care le duce deja de ani buni, în care nu doar implică o mulțime de cadre medicale pentru a face bine, dar învață pe cei tineri, care intră în sistem, pe studenți și pe rezistenți, despre coeziune, despre a lucra împreună, despre a face ca lucrurile să se întâmple și altfel decât în fișa postului gradate între minute și între centime. Este o încercare de a arăta că medicul nu este doar acea mașinărie de oscilat între făcut bani și oferit drămuit sănătate.
Avem cadre medicale bune, avem tineri care se școlesc nu doar în știință ci și în empatie, și atunci este doar firesc că aceste acțiuni se reunească, și să poată să se întâmple astfel încât să se termine cu bucurii chiar și undeva foarte, foarte departe de locurile pe unde ne facem noi veacul. Cum spuneam, de o vreme profesorul Săndesc își ia echipa și merge în timpul verilor la capătul celălalt al țării, acolo unde sunt mult mai firești nuferii și pelicanii decât, ca la noi, florile de iorgovan și hârtiile aruncate de la plescavița.
Și în anul acesta, acțiunea a adus laolaltă o mare de tinere cadre medicale, și mai puțin tinere, și ceea ce a mișcat foarte mult pe cei care au urmărit imaginile prinse acolo a fost descoperirea unei sarcini de gemeni la una dintre doamnele care au venit să se controleze medical.
Veți spune… bun, dar ce este așa de deosebit în a avea pe cineva care e cu o sarcină, nu cu un copil, ci cu doi? Da, asta este simplu atunci când stai în Timișoara, când ai clinici universitare, unde îți vin din județ, din oraș, din județe limitrofe persoane să nască, dar nu este același lucru atunci când stai departe de tot, când asistența medicală este minimă spre redus și când condițiile pe care le ai sunt de așa natură încât mai degrabă oamenii mor decât se nasc.
Din cum am înțeles, ultima sarcină care s-a întâmplat în comuna respectivă a fost acum un an, deci este vorba de o singură naștere, în schimb au fost mai multe decese – și acum, când o doamnă care are deja un copil, a primit vestea cea bună că îi mai vin doi, asta înseamnă o creștere a populației cu adevărat semnificativă. În plus, este un eveniment rar, pentru că, într-un loc mic, desigur, o sarcină gemelară nu apare în fiecare zi, în fiecare an – poate vorbim chiar de decenii în care acest eveniment să fie considerat drept unic.
Am discutat cu managerul Săndesc despre această bucurie care, pe lângă alte mici realizări adunate într-o salbă, adică sănătatea fiecărei persoane care le-a călcat pragul în timpul acestei deplasări în Delta, se adaugă și această condiție medicală – pentru că nu este vorba de o boală, adică o bucurie care a fost livrată acum, ca o veste bună a religiei care vine alături de o floare de crin, așa cum de regulă apare în iconografia creștină.
Ne-am bucurat și noi, din Timișoara, văzând fotografiile realizate în Deltă și citind despre acest lucru, așa că am discutat cu profesorul Săndesc, și l-am sunat și pe domnul Timur Ciauș, primarul comunei Chilia Veche, pentru a vedea care este pulsul locului și cum se vede, acolo, această știre care, pentru un spațiu mult diferit de al nostru, probabil este privită dintr-o cu totul altă perspectivă.
– Acum, încă o caravană în Delta. Ce specificități a avut cea de data asta, și unde s-a întâmplat, și cum?
– Fericitul eveniment al unei sarcini gemelare, măcar pentru locurile acelea, e extraordinar de aparte. Da, a fost o caravană specială din câteva puncte de vedere. Pentru prima dată am consultat în două comune. De obicei, mergeam într-o comună, la Crișani. Asta este a cincea deplasare, și am fost solicitați de două comune, Chilia, pentru prima dată, și Crișani, și am decis să le facem într-o singură deplasare. Pentru că deplasarea e o problemă, distanța este mare, așa că am ajuns miercuri după amiaza la Chilia, joi am consultat la Chilia, vineri dimineața ne-am mutat la Crișani, sâmbătă am consultat la Crișani și duminică dimineața la 5 am plecat spre casă.
– Totuși, cum se ajunge în locurile astea? Acolo, adică între comune, se merge cu barca sau cum?
– Da, am utilizat o multitudine de tipuri de transport. Am zburat de la Timișoara până la București. De la București la Tulcea am luat autocar. De la Tulcea la Chilia, bărci. De la Chilia la Crișani, bărci. De la Crișani la Tulcea, înapoi, bărci. Apoi, din nou, autocar și din nou avion. Asta a fost o primă particularitate. A doua e că a fost caravana cu cel mai mare număr de oameni. Am avut o echipă de peste 40 de oameni. 42 în total, personal medical și non-medical. Asta odată, pentru că, într-adevăr, erau două deplasări. Și e nevoie de oameni. Unii nu fac față la două zile pline de muncă. Și a fost mare interes. Ca de obicei, foarte multă lume s-a înscris, și a fost foarte greu să tai, să frustrez multă lume. Asta a fost a doua particularitate.
Astfel, la Chilia am fost pentru prima dată. Acolo, oamenii, într-adevăr, nu avuseseră parte de servicii medicale de ani de zile. Ne mai vorbim de faptul că puțini medici de familie din zonă îi tratează, cu destul de puțin interes. Am constatat cu tristețe asta. Oamenii ne spuneau că fac mai multă birocrație. Banii sunt destul de serioși acolo, pentru că sunt oameni pe listă, sunt sporuri de zonă defavorizată, dar ei nu beneficiază prea mult. Și, din acest punct de vedere, am văzut oameni cu probleme deosebite de sănătate, și care erau la consultație pentru prima dată într-un deceniu.
Dincolo, la Crișan, unde am revenit practic pentru a patra oară, dincolo, pe lângă faptul că îi văzuserăm noi, am observat o schimbare de mentalitate. Noi, de câte ori am fost acolo și i-am văzut, le-am făcut bilete de trimitere, am și vorbit uneori cu medicii care să-i primească, să-i vadă. A fost, de fapt, și directoarea DSP, care s-a implicat în foarte mult, și-a ajutat.
Și acum am observat că oamenii, între timp, au mai mers la medici. Deci asta mi se pare un câștig extraordinar.
– Asta e o schimbare extraordinară, știi? Pentru că nu doar îi dai omului peștele, îi înveți să-l prindă, cum zice vorba aia – dacă tot zicem de Deltă.
– Știu argumentele lor, că e scump drumul, 100 de lei dus, 100 de lei întors, dar sănătatea și viața sunt cele mai scumpe, și așa cum mergeți pentru alte lucruri, trebuie să mergeți și pentru sănătatea voastră. Cel puțin o dată pe an sau când aveți ceva – le-am spus.
Și chiar a doua zi de lucru la Crișana a fost diferită în fața de prima. Am avut ce vedea, am văzut consulturi, am văzut evoluții, am văzut analize. La Crișana, anul trecut s-a născut un singur copil, și muriseră mai mulți oameni, și am avut această surpriză, această bucurie, dar și viitoarea mamă a fost sub șoc, pur și simplu, că a fost descoperită cu o sanține gemelară.
– Dar ea știa că e gravidă, dar nu bănuia că sunt gemeni, da?
– Da, nu bănuia că sunt gemeni. Nu fusese consultată, era văzută atunci, și a fost efectiv surprinsă, șocată. A ieșit pe terasa din fața școlii, pentru că într-o școală am consultat, în sălile de clasa am organizat cabinete, și-a prins o țigară și…
– Și nu i-a zis nimeni nimic de treaba cu țigara?…
– I-au zis, dar asta e situația.
– Dar ea mai are copii? Cum e?
– Mai are…
– Și nu e greu, acolo, să te trezești că o să-ți vină doi deodată, oare? Că știi cum e? Eu am văzut o poză cu voi și la ea parcă era mai mare șocul decât bucuria.
– Ea era copleșită. Sarcina a apărut acum când copilul, ei, primul copil, singurul până acum, are deja peste 13 ani, deci a fost… Probabil nu s-a așteptat, da. Dar ea are o mare bucurie acum. A doua zi la Crișan, la consult ginecologic, am mai descoperit încă o sarcină și la ei.
– Au înflorit crinii în zonă?
– Da, tocmai îmboboceau.
– Pentru că voi sunteți ca vestea cea bună, care apare cu acel simbol creștin al crinului, nu? Buna vestire.
– Da, buna vestire, bine zici.
– Tu ești născut într-o zi de 13. De regulă lumea, asocia asta cu ghionul. Dinpotrivă, alții spun că este un număr norocos. Tu te consideri un om care are noroc sau care mai degrabă aduce noroc?
– Eu, oricum, mă percep ca un om care a primit foarte mult. Cred că am îngeri.
– Un înger care îți dă, sau care te face să dai?
– Probabil că da. Și asta este că aduc și altora noroc. E puțin din asta. Nu-mi traduc niciodată în termeni lucrurile astea, dar… E o metaforă frumoasă. Și atunci, revenind la doamna aceasta, noi, de fapt, noi mergem încercând să dăm ceva. unor oameni care vin cu încredere, cu deschidere.
– Și îmi spui că vezi crescând încrederea asta, nu doar în ce dați voi, ci în ce dă medicina în general. Cum simți chestia asta la nivel de un loc foarte depărtat? Sunt mai încrezători oamenii acolo față de, să zicem, o medie în Timișoara, sau nu? Te-ai gândit?
– Ei sunt mult mai impresionați, pentru că, pentru ei, așa ceva e rar, de neimaginat. Și de aceea, în cazul asta, ei sunt copleșiti, pur și simplu, efectiv, asta o simțim în mod evident. Asta e și forma cea mai pură, să spun, de răsplată pe care o pot primi. Răsplată și recunoștință din partea lor. Am adus, iarăși în premieră, la caravana asta, un prieten IT-ist, într-un parteneriat pe care l-am făcut cu Politehnica. Și el a digitalizat sistemul de consultații.
Scriam, după cum știi și tu, pe foi tip, fiecare scria, la rândul lui, consultațiile. El a făcut un sistem de digitalizare, toate computerele de la fiecare cabinet sunt conectate între ele, este o foaie digitală, fiecare scrie consultul și ele se integrează în foaie. La final este printat un exemplar pentru pacienți, și nouă ne rămân toate informațiile, permițându-ne statistici, analize și așa mai departe.
– În plus, teoretic, ele ar trebui să ajungă într-un fel, ar fi ideal să ajungă, adică, și la medicii lor de familie, într-un fel sau altul, computerizat.
– Da, acolo unde ai cu cine, poți să comunici. E foarte fain, a eficientizat și timpul de triaj, de consult. Și în continuare avem idei. El a vrut să vină ca să vadă, și, văzând, a realizat ce mai putem face, și chiar cred că o să fie un sistem foarte bun. Valer Bocan este colegul, șef de lucrări la Politecnică – am făcut un parteneriat cu ei prin domnul rector. Vom dezvolta și pe zona ta de digitalizare.
Bineînțeles că, seara, caravana s-a încheiat un recital al corului rusesc din comuna Crinșana, cu femei, bărbați și copii care au cântat cu costumele lor populare. Deci a fost foarte, foarte frumos.
*
Schimb câteva cuvinte cu domnul Timur Ciauș, primarul comunei Chilia Veche, îi spun că văd că are, la ultimul recensământ, în jur de 1700 de locuitori în comună. Îl întreb cum se vede pentru un loc mai mic, o astfel de veste, cu o sarcină cu gemeni. Îmi spune că e o bucurie „mai ales că nu vine un singur bebeluș, ci vin două persoane deodată, adică e o creștere demografică semnificativă”. Spune că oamenii comunei își fac banii din agricultură, creșterea animalelor, și prin angajări în administrație și la poliția de frontieră, iar turismul este foarte slab, acum, din cauza războiului din vecini.
Primarul ne spune că a recomandat oamenilor să se folosească de oportunitatea consulturilor, că așa a ajuns și doamna Anda Maria la consult și a aflat vestea gemenilor, și că toată lumea consideră că e un noroc că s-a aflat pentru ca familia să se poată pregăti, pe cât se poate, pentru noua stare de lucruri.
*
Undeva, la capătul spre mare al țării, departe de spitale și de medici cu specializări aparte pe parafă, într-un loc unde trecutul de pe o zi pe alta se face mult mai puțin lesne ca la noi, o femeie a aflat cu luni bune de zile înainte de naștere că va aduce pe lume gemeni, și a aflat datorită medicilor timișoreni ai caravanelor medicale. Nici vestea cea bună de acum 2000 de ani nu a venit (de a venit) fără suma ei de probleme, dar, una peste alta, copiii bucură lumea și o duc mai departe. Iar ea devine mai bună și mai așezată și datorită nebunilor frumoși, cu tricouri cu „Anesthesia rocks”, ai lui Săndesc, ce-și rup din timpul lor să ducă medicina modernă peste tot.
Ramona Băluțescu
