Două cazuri recente din spațiul public românesc ar trebui să ne îngrijoreze nu atât prin ceea ce s-a spus, cât prin felul în care au fost receptate și sancționate opiniile exprimate.
Este vorba despre jurnalistul Alexandru Bogdan Stan și actorul Mihai Mălaimare.
Primul a fost acuzat că ar fi cerut tabere de reeducare pentru votanții lui George Simion, iar al doilea a fost ținta unui val de sancțiuni academice pentru exprimarea unor opinii considerate conservatoare.
În ambele situații, pare că s-a pierdut contactul cu un principiu esențial al democrației: libertatea de exprimare.
Este posibil să mă înșel.
Poate că tonul și intenția celor doi au fost exact cele pe care criticii le-au perceput.
Dar dacă nu mă înșel, atunci gravitatea nu vine din opiniile exprimate, ci din faptul că adevăratul înțeles al acestor opinii nu a fost înțeles – și, mai ales, că acest lucru s-a întâmplat în rândul unor oameni a căror meserie este, teoretic, gânditul.
Declarația jurnalistului Alexandru Bogdan Stan, preluată de mai multe publicații, sună astfel:
„Pentru cei cinci milioane (votanții lui George Simion) există mecanisme care îi pot pune la punct: banat conturile de social media, amenzi, concedieri, aducerea lor în irelevanță în așa fel încât vor susține LGBT pentru a mai fi angajați, tabere de reeducare, penitenciare noi. Statul Român are mecanisme să-i pună la punct, așa cum au procedat în Franța.“
Citită literal, afirmația e cutremurătoare.
Dar tonul – dacă e să-l descifrăm atent – e sarcastic, o parodie a gândirii autoritare care se insinuează uneori în discursul progresist.
Lista de „soluții” e atât de excesivă, încât mai degrabă arată spre o ironie amară: „Uitați-vă ce ați ajuns să cereți, în numele progresului!” – pare să spună Stan.
Desigur, e o ironie prost calibrată.
În spațiul digital, ironia se pierde ușor. Fără un cadru clar sau o notă explicativă, oamenii o pot lua în serios.
Dar dacă reacția publicului larg e de înțeles, reacția jurnaliștilor, a politicienilor sau – mai ales – a celor din mediul academic nu poate fi scuzată. Acestora li se cere tocmai capacitatea de a citi dincolo de literă, de a înțelege sensuri, nuanțe, contexte.
Iar când tocmai ei dau greș, când sar direct la judecată morală și sancțiune fără un minim efort de interpretare și înțelegere a unui text, întrebarea e una gravă: cum au ajuns acești oameni în pozițiile în care sunt?
În ce-l privește pe Mihai Mălaimare, lucrurile sunt și mai absurde.
Acesta și-a exprimat o opinie despre degradarea valorilor în societate.
Nu a cerut interzicerea unor drepturi, nu a instigat la ură, ci a vorbit despre viziunea sa asupra lumii, dintr-o perspectivă tradiționalistă.
Cu toate acestea, reacția a fost disproporționată: stigmatizare, excludere, presiuni.
Repet: poate greșesc.
Dar dacă nu greșesc, atunci problema nu este opinia exprimată, ci incapacitatea mediului universitar și cultural de a o încadra în limitele normale ale unui dialog democratic.
Universitatea ar trebui să fie spațiul unde gândirea critică, diversitatea de opinii și argumentul rațional se cultivă, nu se cenzurează.
Faptul că exact acolo apare această frică de idei neconvenabile e un simptom că învățământul nostru superior are o problemă gravă de formă și fond.
Poate că în loc să investigăm opiniile personale ale celor care gândesc altfel, ar trebui să ne întrebăm ce fel de educație au primit cei care reacționează atât de simplist.
Cine i-a format? Ce examene au trecut? Ce profesori le-au dat diplomele și i-au lăsat să devină gardieni ai gândirii?
E o întrebare dureroasă, dar necesară: poate că învățământul universitar românesc, în loc să creeze gânditori, a produs conformiști cu pretenții de vigilenți ideologici.
Cel mai îngrijorător nu este ceea ce s-a spus, ci faptul că am ajuns să nu mai fim capabili să înțelegem ce se spune cu adevărat.
Iar dacă ironia ne sperie, dacă opinia diferită ne face să cerem capete, dacă spațiul universitar devine loc de pedeapsă pentru opinii „greșite”, atunci nu mai trăim într-o democrație funcțională, ci într-un simulacru al ei.
Libertatea de exprimare nu înseamnă să spui orice fără consecințe.
Dar înseamnă că nimeni – nici jurnalistul, nici actorul, nici profesorul – nu trebuie să fie linșat pentru că gândește diferit.
Iar dacă tocmai cei care ar trebui să judece limpede – profesorii, rectorii, intelectualii – nu mai sunt capabili de discernământ, atunci avem o problemă mult mai mare decât o opinie prost formulată.
Avem o criză de rațiune.
Și aceasta, din păcate, nu se rezolvă cu tabere de reeducare.
*
Într-o epocă în care zborurile low-cost devin tot mai „creative”, companiile aeriene par hotărâte să transforme avioanele în veritabile tramvaie aeriene.
Conform unui articol recent, unele companii low-cost intenționează să introducă locuri în picioare, echipate cu scaune tip șa, pentru a crește capacitatea de pasageri cu 20% și a reduce costurile.
Această inovație promite bilete aproape gratuite, dar la ce preț?
Confortul și siguranța par să fie sacrificate pe altarul eficienței economice.
În loc să ne bucurăm de o călătorie relaxantă, vom fi nevoiți să ne ținem de bare, într-o poziție semi-verticală, sperând că turbulențele nu ne vor transforma în acrobați nevoluntari.
Poate ar fi momentul să ne întrebăm dacă soluția nu ar fi, de fapt, să reducem numărul zborurilor, în special pe distanțe scurte, și să optăm pentru alternative mai sustenabile, precum trenurile.
*
În timp ce Germania se confruntă cu proteste ample împotriva creșterii chiriilor, poate că este momentul să reflectăm asupra direcției în care s-a îndreptat dezvoltarea economică a țării.
În loc să investească masiv în infrastructura de înarmare, poate că ar fi fost mai benefic pentru societate să se concentreze pe construirea de locuințe accesibile, oferind astfel un sprijin real cetățenilor.
Germania este un caz aparte în Uniunea Europeană, având mai mulți chiriași decât proprietari.
Potrivit datelor Eurostat, în 2022, 53% dintre germani locuiau în chirie, comparativ cu doar 5,2% în România, unde 94,8% dintre cetățeni dețin locuința în care trăiesc.
Această dependență de piața chiriilor a dus la o criză locativă acută, în special în marile orașe, unde cererea depășește cu mult oferta.
În trecut, statul german deținea un număr semnificativ de locuințe sociale, însă, în timp, multe dintre acestea au fost vândute investitorilor privați. Astfel, numărul locuințelor sociale a scăzut dramatic, de la patru milioane la doar un milion, în timp ce numărul total al locuințelor închiriate a crescut la 21 de milioane.
Această schimbare a lăsat mulți cetățeni vulnerabili în fața creșterii constante a chiriilor.
Din păcate, ideea că economia trebuie să fie propulsată de industria de armament nu e nouă.
Și Hitler a reușit o spectaculoasă redresare economică a Germaniei în anii ’30… tot prin înarmare.
Și știm cu toții ce a urmat.
Poate că merită să învățăm din această lecție istorică și să ne întrebăm: dacă tot vrem să punem economia în mișcare, nu e oare mai înțelept să construim case, nu tancuri?
Am mai spus-o de nenumărate ori, locuințele de stat cu chirii reduse ar putea reprezenta o sursă stabilă de venit pentru stat, poate la fel de profitabilă pe termen lung ca și industria de apărare.
În plus, ar contribui la reducerea inegalităților sociale, la stabilizarea pieței imobiliare și la crearea unei societăți mai echitabile.
Este adevărat, locuințele sunt în beneficiul tuturor, pe când industria de apărare aduce bogăție numai unora, foarte puțini.
Dar eu cred că interesul celor mulți este mult mai important decât cel al câtorva potentați.
Poate că e timpul ca Germania să reevalueze prioritățile sale economice și să investească nu doar în siguranța națională, ci și în siguranța de zi cu zi a cetățenilor săi – aceea de a avea un acoperiș deasupra capului, la un preț decent.
***
Donald Trump anunță că a fost finalizat un „schimb major de prizonieri” între Rusia și Ucraina
Donald Trump a anunțat vineri, 23 mai, că Rusia și Ucraina au finalizat un schimb major de prizonieri.
Ce urmează după cel mai mare schimb de prizonieri dintre Rusia și Ucraina.
Rusia urmează să transmită duminică Ucrainei un document în care îşi prezintă condiţiile pentru a pune capăt invaziei pe care a lansat-o în februarie 2022, după încheierea celui mai mare schimb de prizonieri cu Kievul, început vineri, a anunţat ministrul rus de externe, Serghei Lavrov.
Germanii ies în stradă într-un amplu protest împotriva creșterii chiriilor și cer „Mietenstopp”
Germanii se pregătesc vineri să iasă în stradă pentru a protesta față de chiriile în creștere, în cadrul unei campanii de trei zile lansate de inițiativa „Mietenstopp” („înghețarea chiriei”), relatează agenția dpa, citată de Agerpres.…
Viitorul low-cost: companiile aeriene ar putea lansa locuri în picioare de anul viitor.
Mai multe companii aeriene low-cost sunt pregătite să introducă opțiunea de a sta doar în picioare.
Jurnalistul Alexandru Bogdan Stan vrea tabere de reeducare pentru cei 5,3 milioane de români care l-au votat pe Simion: Trebuie aduși în irelevanță până vor susține LGBT
Un jurnalist de la Gândul Media Network vrea tabere de reeducare pentru votanții lui George Simion. Alexandru Bogdan Stan a răspuns unui comentariu pe social media adresat de Sebastian Dracopol.
„Pentru cei cinci milioane (votanții lui George Simion) există mecanisme care îi pot pune la punct:
- banat conturile de social media
- amenzi
- concedieri
- aducerea lor în irelevanță în așa fel încât vor susține LGBT pentru a mai fi angajați
- tabere de reeducare
- penitenciare noi
Statul Român are mecanisme să-i pună la punct așa cum au procedat în Franța“, a scris Alexandru Bogdan Stan.
Linșajul politic al actorului Mihai Mălaimare
Linșajul politic al actorului și regizorului Mihai Mălaimare pentru „vorbe” este primul pas al DICTATURII progresiste de tip sorosist împotriva culturii și valorilor naționale, DICTATURĂ care se instalează în România cu ajutorul țării în care s-a proclamat pentru prima dată spiritul descătușat: LIBERTÉ, EGALITÉ, FRATERNITÉ.
Așa a început teroarea și în America prin interpretarea și pedepsirea pentru „vorbe” și culminând cu dărâmarea statuilor, pângărirea memoriei înaintașilor, arderea cărților, vandalizarea universităților și spiritului liber chiar de către studenți și profesori.
În România, mediul universitar a ridicat stindardul luptei sorosist-progresiste.
Întâi, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași a fost prima care a ridicat Piatra cu care a lovit un OM de artă, rupând orice relații culturale cu Mihai Mălaimare.
A urmat Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.
Pentru ce?
Aceste instituții, amândouă plătite din banul public, s-au transformat în instituții ale INCHIZIȚIEI dând interpretări ideologice unei parabole pe care actorul a rostit-o în spațiul public:
„Ar trebui să ajungeți la canal pentru anularea turului II”.
Nicușor Dan: Noul Guvern va fi instalat în 2-4 săptămâni: „Cred că societatea îşi doreşte oameni noi”
Preşedintele ales, Nicuşor Dan, al cărui mandat a fost validat joi de CCR, a estimat cât vor dura discuţiile pentru formarea noului Guvern.
Nicușor Dan exclude majorarea TVA: Orice creștere ar limita consumul și ar stimula evaziunea
Nicuşor Dan a declarat vineri că nu se pune problema creşterii cotelor reduse de TVA, de 5% şi 9%, precizând că scenariile privind o eventuală creştere a Taxei pe Valoarea adăugată sunt „absolut teoretice”, deoarece nu iau în calcul aspecte precum creşterea evaziunii fiscale şi limitarea consumului.
România, singurul stat cu deficit care nu a transmis raportul bugetar la UE
România riscă suspendarea fondurilor europene după ce nu a transmis la timp Comisiei Europene Raportul Anual de Progres privind reducerea deficitului bugetar, document obligatoriu în cadrul planului fiscal european multianual. Termenul limită pentru trimiterea raportului a fost 30 aprilie, iar România este singurul stat membru cu probleme bugetare care nu și-a îndeplinit această obligație. Comisia […]
Primăria Timișoara pregătește indexarea taxelor și impozitelor locale
Dările care vor fi plătite în 2026 către Primăria Timișoara vor fi majorate față de cele din acest an cu cel puțin 5,6%. Consiliul Local va avea la vot proiectul de lege care stabilește această obligație legală, municipalitățile fiind obligate să facă această majorare, cu rata inflației, conform legislației.
