Revista presei cu Anton Kovacs – 21.03.2025

Este fascinant – și ironic în același timp – cât de eficientă a devenit tehnologia în a ne urmări preferințele și conversațiile.
Este suficient să menționezi într-o discuție banală, într-o încăpere oarecare, un brand de adidași sau orice alt produs comercializabil, iar în doar câteva minute telefonul tău va începe să îți afișeze reclame pentru exact acel obiect.
Algoritmii de publicitate par să ne cunoască mai bine decât ne cunoaștem noi înșine, anticipându-ne dorințele și influențându-ne alegerile.

Și totuși, în ciuda acestei precizii impresionante când vine vorba de consum, avem o incertitudine colosală în ceea ce privește un aspect fundamental: câți oameni există, de fapt, pe această planetă?
Așa cum se arată într-un articol publicat în Nature, nu avem o cifră exactă privind populația globală.
Iar această incertitudine nu se rezumă la câteva zeci sau sute de mii de persoane – diferența ar putea fi de miliarde.

*

De-a lungul anilor, am scris de mai multe ori despre faptul că iarba din oraș nu ar trebui cosită excesiv.
Motivul este simplu, dar ignorat cu încăpățânare: dacă nu lăsăm iarba să ajungă la maturitate, aceasta nu va avea timp să producă semințe.
Iar dacă nu face semințe, ne confruntăm cu două scenarii inevitabile: fie administrația cheltuiește din nou bani anul viitor pentru a însămânța terenurile cu iarbă proaspătă, fie acestea rămân golașe, transformându-se în suprafețe uscate, prăfuite, unde buruienile își fac de cap.

Însă problema nu se rezumă doar la iarba propriu-zisă.
În spațiile verzi din parcuri, dintre blocuri sau de pe marginea drumurilor nu cresc doar fire de iarbă, ci și multe alte plante – flori spontane, mici arbuști, buruieni inofensive – toate făcând parte dintr-un ecosistem delicat.
Prin cosiri agresive și frecvente, distrugem nu doar aceste plante, ci și întreaga rețea de insecte care depind de ele: fluturi, albine, buburuze, gândăcei, toate având un rol crucial în polenizare și în menținerea echilibrului natural.
Iar fără insecte, nici păsările nu mai au ce mânca, ceea ce afectează întregul lanț ecologic.

Este o lecție elementară de ecologie urbană.
Nu trebuie să fii specialist în horticultură ca să înțelegi acest mecanism natural, trebuie doar să ai un minim de rațiune și să nu fii răuvoitor.

Legat de ambrozie, am scris și despre asta la un moment dat.
O observație esențială este că această plantă invazivă își găsește habitatul ideal în zonele slab înierbate, expuse direct la soare și cu sol de umplutură.
Cu alte cuvinte, exact acolo unde intervențiile urbane prost gândite sau nepăsarea creează condițiile perfecte pentru răspândirea ei.
Când iarba și plantele naturale sunt distruse, terenul devine un deșert artificial, unde doar buruienile oportuniste, precum ambrozia, pot supraviețui.
Și apoi, după ce țăiem copacii orașului și tundem iarba din parcuri ca să arate ca o mochetă, ne plângem de alergii și cheltuim sume uriașe pe „combaterea” unei probleme pe care tot noi am creat-o.

*

Mi-a plăcut ironia subtilă din caracterizarea lui Nae Ionescu drept „intelectual”.
Sper că era o ironie.
În fond, individul acesta nu a fost decât un oportunist abil, care a știut să-și construiască o aură de gânditor excepțional într-o epocă în care lipsa de discernământ era, se pare, la mare preț.
A profitat de cei din jur, care îl considerau o inteligență ieșită din comun, dar nu pentru că ar fi fost el într-adevăr genial, ci pentru că ei erau mai slabi de minte decât el.
Același fenomen îl vedem și astăzi, când unii îl consideră pe Călin Georgescu un om deosebit de inteligent, nu pentru meritele lui reale, ci pentru că, prin comparație cu mediocritatea generală, pare mai bine articulat.

Dar Nae Ionescu nu s-a mulțumit doar cu această escrocherie intelectuală.
Pe lângă talentul său de a fascina minți naive, a fost și un veritabil „pește de Brăila”, un seducător de profesie care a profitat fără scrupule de femeile din jurul său.
Și, culmea, acestea l-au tolerat, dovedind că nici ele nu stăteau prea bine la capitolul luciditate.

Dacă vreți să citiți o carte bine documentată, lipsită de patimă și de exagerări romantice despre viața acestui personaj, vă recomand volumul „Seducătorul domn Nae. Viața lui Nae Ionescu” de Tatiana Niculescu. Este o lectură clarificatoare și, dacă căutați bine, o găsiți și online.

*

Unii lideri europeni afirmă că „este anti-european ca o persoană să blocheze decizii importante pentru întregul continent.”
Însă, ceea ce este cu adevărat anti-european nu este blocajul în sine, ci modul în care se iau aceste decizii: departe de voința cetățenilor, în spatele ușilor închise, de către oameni care, de cele mai multe ori, nu au fost aleși direct de popoarele europene, ci numiți prin negocieri politice obscure.

Spre deosebire de Kaja Kallas și alții de aceeași teapă, eu consider că adevărata problemă nu este când un lider pune frână unor inițiative controversate, ci faptul că deciziile cu impact major asupra vieții a sute de milioane de oameni sunt luate fără consultarea acestora.
Dacă Uniunea Europeană vrea să fie cu adevărat democratică, atunci trebuie să-și modernizeze mecanismele de luare a deciziilor.

Un exemplu de la care am putea porni este Elveția, unde democrația directă joacă un rol esențial în viața politică.
Elvețienii nu doar că își aleg parlamentul și guvernul, dar participă frecvent la referendumuri prin care decid asupra unor aspecte esențiale ale politicii naționale: de la modificări constituționale și taxe, până la infrastructură sau politici sociale. Astfel, cetățenii sunt implicați activ în modelarea viitorului țării lor, iar clasa politică nu poate ignora voința populară.

Dacă vrem ca Uniunea Europeană să fie un veritabil proiect al cetățenilor săi, atunci trebuie să introducem un mecanism similar.
Pentru problemele cu adevărat grave – extinderea Uniunii, modificarea tratatelor, alianțe sau războaie, bugetul multianual, politici de apărare, măsuri fiscale comune sau reglementări climatice de anvergură – ar trebui să existe referendumuri paneuropene.
Într-o epocă în care suntem conectați prin tehnologie mai mult ca oricând, un astfel de sistem poate fi implementat rapid și eficient.
Votul electronic securizat ar putea permite tuturor cetățenilor europeni să își exprime opinia fără dificultăți logistice majore.

Mai mult, un astfel de sistem ar întări democrația în UE și ar reduce sentimentul de alienare al cetățenilor față de Bruxelles.
În loc ca deciziile să fie impuse de niște autodeclarați tehnocrați și negociate departe de ochii publicului, oamenii ar avea un cuvânt real de spus.
Ar fi o modalitate prin care Uniunea Europeană ar putea deveni un model de democrație modernă, în care cetățeanul nu este doar un spectator, ci un participant activ în conturarea viitorului Europei.

***

În spatele oricărui fascism se ascunde o revoluție ratată

Interpretarea standard de tipul „conflictului între civilizații“ a războiului Rusia-Ucraina ca un conflict între liberalismul vestic și cultura tradițională autoritaristă a Rusiei ne induce în eroare. Putin nu e un tradiționalist rus. El trebuie așezat ca ultimul într-o serie de modernizatori brutali ai Rusiei, urmându-l pe Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare, Ecaterina cea Mare și Stalin. Reformele lui Petru au întâlnit opoziția așa-numiților vechi credincioși, creștinii ortodocși care au menținut practicile liturgice și ritualice ale Bisericii ortodoxe Ruse, așa cum erau ele înainte de reformele patriarhului Nikon al Moscovei între 1652 și 1666. Rezistând la adaptarea credinței ruse la formele contemporane ale ritualului greco-ortodox, mulți Vechi Credincioși au ales mai degrabă moartea decât să-și abandoneze credința: sinuciderile colective a mii de oameni prin auto-imolare au continuat din secolul 17 până în secolul 19.

Populația totală a lumii este cu câteva miliarde mai mare decât se crede, sugerează un studiu publicat în revista Nature

E posibil ca populația totală a Pământului să fie cu câteva miliarde de locuitori mai mare decât se crede în prezent, potrivit unui nou studiu care susține că datele privind populația rurală la nivel mondial…

Primăria vrea să oprească traficul rutier pe strada Nemoianu, cu excepția riveranilor