După ce au lansat locomotive pe baterii și trenuri de mare viteză care par să sfideze fizica, chinezii tocmai au dat în folosință prima navă de dragare complet electrică din lume.
Eficientă, ecologică și pregătită să lucreze în porturi fără să polueze.
Nici nu mai miră pe nimeni.
De fapt, China ne oferă în mod constant exemple de eficiență tehnologică și organizatorică care par din altă galaxie.
Și-acum, să ne întoarcem la România.
În Timișoara, după doi ani de hârțogăraie, avize, ședințe și „analize”, s-a început — undeva prin februarie — montarea unei toalete publice inteligente în Parcul Pădurice.
O lucrare care, în mod normal, n-ar trebui să dureze mai mult de patru zile: după ce a venit toaleta din China sau de unde vine ne trebuie două pentru infrastructură (canalizare și electricitate, dacă ai niște muncitori harnici, poate aduși din Nepal), alte două pentru adus toaleta cu o macara și conectarea la rețea.
Suntem la final de aprilie și toaleta e încă înconjurată de garduri de șantier.
Parcă am auzit niște zvonuri că vecinii mei de cartier au inițiat o petiție pentru a o declara monument istoric.
Între timp, în China, s-a ridicat un bloc de 11 etaje în 29 de ore.
Da, ore.
Adică în mai puțin de două zile, cât ne-ar lua nouă să punem niște bomboane pe o colivă.
În Emiratele Arabe Unite, guvernul plănuiește să revizuiască toată legislația folosind inteligența artificială.
Un gest firesc într-o lume modernă, dar care, în România, pare science-fiction.
La noi, în condițiile unui haos legislativ în care unele legi se bat cap în cap, un asemenea proiect ar trebui să fie o urgență națională.
Dar… nu e.
Sigur, nici noi nu suntem complet deconectați de la tehnologie.
În România se citesc contoarele de apă de pe stradă, cel puțin în Timișoara se pot cumpăra bilete de tramvai cu telefonul sau cardul, se emit facturi electronice.
Jandarmii sau polițiștii nu mai cer buletinul — tastează CNP-ul în aplicația de pe telefon și vă acolo tot, poza, antecedente, dacă acestea există, probabil văd inclusiv ce ai mâncat azi și dacă ai plătit TVA-ul la cornul cu ciocolată.
La intrarea în parcări un dispozitiv îți citește numărul la mașină și îți eliberează un bon fiscal la plecare., ceea ce mi se pare foarte tare.
Dar, citesc într-o știre de ieri că site-ul MAI a picat după ce bucureștenii au încercat să obțină noi buletine electronice.
Chiar nu s-a gândit nimeni să făcă o simulare de stress, să vadă cum se comportă serverul ăla când e accesat în același timp de, să spunem, 50000 de mitici?
Sau, nu încetez să mă mir, undeva în aceast țară, s-a inventat o platformă „modernă” unde, pentru a-ți valida contul online, trebuie să te prezinți fizic la ghișeu, cu buletinul în mână.
Într-o lume în care îți poți face cont bancar, îti poți face o firmă, poți încasa bani pe acea firmă sau poți termina o facultate fără să te ridici din fotoliu, timișoreanul trebuie să se pună pe drum pentru o biată adeverință de la Primărie.
Eventual să vină și cu analizele medicale, să știe funcționarul ce grupă de sânge are și dacă e vaccinat anti-covid.
Nu era mai eficient și mai ieftin să pună cineva o adresă de mail pe site-ul ăla la care să trimiți documentele fără nici un cont și când e nevoie să fii chemat, tot prin email, să le ridici, dacă tot trebuie să mergem acolo?
Le era frică că se umple mailul de spamuri?
Și care e problema, și eu primesc o mulțime de spamuri care trec de filtre, asta e, le șterg și gata.
Sau poate problema era alta, pe mail nu mai poți să iei niște bani, probabil periodic, că pe ăsta l-au făcut alții care l-au pus gratuit la dispoziția omenirii.
Și exemplele de rateuri din domeniul informatizării din România, mai ales acolo unde există un parteneriat al instituțiilor statului cu lumea privată, sunt atât de multe încât aș putea scrie 10 volume groase despre ele, e-factura, SAF-T, e-transport, sistemele de securitate necesare pentru a te loga la serverele instituțiilor…
*
Fascinant cum, dacă analizăm reacțiile la lumea înconjurătoare ale liderilor din China, Rusia și SUA, vedem legături cu jocurile tradiționale ale acestor țări.
Nu e vorba doar de o coincidență culturală, ci de reflexul unei gândiri profunde, antrenate în tăcere de secole de jocuri strategice, fiecare cu propria sa filosofie.
Go, Șahul și Pokerul nu sunt doar distracții – sunt școli de gândire. Iar liderii, chiar fără să-și dea seama, joacă adesea după regulile moștenite de la ele.
Jocul de Go cere viziune pe termen lung, răbdare și capacitatea de a controla spațiul fără a-l cuceri direct.
Jucătorul de Go nu urmărește victoria imediată, ci construcția unui avantaj subtil, prin înconjurarea tăcută a adversarului.
Liderul chinez, în această paradigmă, devine un arhitect al influenței: nu țipă, nu invadează, ci investește, izolează, își extinde prezența discret, dar constant. Evită conflictele directe, preferând presiunea lentă, inevitabilă, asupra adversarilor.
În locul haosului, creează rețele.
În locul rapidității, practică răbdarea strategică.
Șahul este jocul confruntării directe, al sacrificiului calculat și al dominației poziționale. Jucătorul de șah se antrenează pentru dueluri intelectuale, pentru forța logicii și a planificării reci.
Aici, câștigul vine prin cucerire, iar victoria este clară: adversarul e în șah mat.
Asemenea jucătorului de șah, liderul rus gândește în termeni de forță, control, ierarhie.
Poate accepta pierderi temporare – chiar sacrificii grele – dacă poziția finală îi va fi favorabilă.
El se așază în centru, într-un sistem vertical și rigid, ca regele care nu poate fi contestat.
Politica devine o tablă de șah pe care se mișcă cu o logică implacabilă, chiar dacă uneori pare învechită sau brutală.
Pokerul este jocul bluffului, al intuiției, al improvizației calculate.
Nu câștigă neapărat cel cu cele mai bune cărți, ci acela care joacă cel mai bine.
Jucătorul de poker trebuie să citească oamenii, să își controleze emoțiile și să riște la momentul potrivit.
Liderul american, inspirat de această mentalitate, este carismatic, adaptabil, spontan.
El nu are nevoie de un plan pe 30 de ani – e suficient să domine astăzi prin imagine, discurs și flexibilitate.
Joacă pentru public, pentru moment, dar nu fără inteligență.
Înțelege alianțele ca pe parteneriate de masă: fluide, temporare, bazate pe interesul său.
Joacă la cacealma, poate pierde o rundă, sau poate asta îi aduce un câștig spectaculos.
Go, Șah și Poker. Trei jocuri, trei stiluri, trei feluri de a conduce lumea.
*
După ce am scris textul de mai sus mi-a venit o idee jucăușă: Care ar fi jocul care i-ar caracteriza pe liderii europeni?
L-am întrebat pe Grok.
Răspunsul este „Telefonul fără fir”.
În Telefonul fără fir, mesajul inițial se distorsionează pe măsură ce trece de la un jucător la altul, ajungând la final complet schimbat sau lipsit de sens.
În UE, liderii par să aibă dificultăți în a transmite un mesaj coerent sau unitar.
Fiecare stat membru interpretează prioritățile (securitate, economie, mediu) în funcție de interesele proprii, iar rezultatul este o cacofonie de politici și declarații contradictorii.
Jocul nu necesită strategie complexă, ci doar transmiterea unui mesaj, dar chiar și această sarcină simplă eșuează din cauza neatenției sau a interpretărilor greșite.
Liderii europeni par să se împiedice în birocrație, procese decizionale lente și lipsa de coordonare, chiar și în chestiuni urgente precum criza energetică sau răspunsul la conflicte externe.
Telefonul fără fir este despre vorbe, nu despre acțiuni. Liderii europeni sunt adesea criticați pentru retorica lor grandioasă (ex. „Europa suverană”, „armata europeană”) care rareori se traduce în rezultate concrete.
Mesajele lor sună bine la început, dar se pierd în detalii sau sunt diluate de compromisuri.
Iar pentru România jocul care caracterizează cel mai bine stilul liderilor și al administrației este „Nu te supăra, frate”.
Acest joc de masă, popular în copilăria multor români, inclusiv a mea, surprinde perfect combinația de ineficiență, hazard, blocaje și mentalitate defensivă care pare să definească modul în care funcționează lucrurile în țara românească.
Aici strategia pe termen lung și inteligența sunt înlocuite de noroc, improvizație și speranța că „se rezolvă cumva”, nu trebuie decât să găsim undeva o bucată de sârmă.
*
Unii se întreabă ce s-ar întâmpla dacă SUA ar recunoaște suveranitatea Rusiei asupra Crimeei. Alții se întreabă ce zice Europa, cu vocea ei obosită și moralistă, mereu întârziată și contradictorie. Iar alții, mai vizibili în studiourile TV decât în teren, se frământă ce spune Kievul. Dar aproape nimeni nu-și pune întrebarea esențială: ce vor oamenii din Crimeea? Ce doresc, ce au trăit, ce speră?
Istoria Crimeei e complicată, dar nu mai mult decât adevărul. Timp de secole, Crimeea a fost un tărâm de răscruce, locuit de tătari, controlat de otomani, apoi luat de Imperiul Țarist în 1783. Odată cu avansul rusesc în Marea Neagră, Crimeea a devenit un bastion strategic. În 1954, Hrușciov, într-un gest administrativ arbitrar, a transferat Crimeea din RSFS Rusă în RSS Ucraineană. Nu a fost referendum, nici proteste – era vremea în care popoarele „frățești” nu aveau voie să respire fără aprobare de sus.
După destrămarea URSS, Crimeea a devenit un teritoriu cu statut ambiguu: ucrainean pe hârtie, dar cu majoritate rusofonă și nostalgii imperiale. Când în 2014 guvernul de la Kiev a fost schimbat printr-o mișcare violentă, sprijinită activ din Occident, în Crimeea s-a aprins scânteia secesiunii. A urmat un referendum organizat în grabă, sub ochii armatei ruse, iar rezultatul a fost că peste 90% au votat pentru alipirea la Rusia. Occidentul a sărit în sus, vorbind de anexare ilegală. Dar întrebarea lipsește din dezbatere: oamenii de acolo – au fost întrebați vreodată sincer, fără presiuni, fără dictat, ce doresc?
De atunci, Crimeea e sub control rusesc, într-o stare de blocadă diplomatică și economică. Ucraina consideră peninsula teritoriu ocupat, iar cetățenii crimeeni plătesc prețul – izolare, sancțiuni, lipsă de investiții. Școlile se rusifică, dar și înainte erau predominant rusești. Jurnaliștii disidenți sunt intimidați, tătarii crimeeni sunt persecutați, unii dispar fără urmă. Dar și înainte de 2014, Ucraina a ignorat cererile tătarilor de autonomie sau protecție. Adevărul e că nimeni, niciodată, nu i-a tratat ca cetățeni reali, cu drepturi și opinii proprii.
Azi, Crimeea nu mai e doar o poveste despre geopolitică. E o poveste despre cum popoarele sunt ignorate atunci când deciziile sunt luate la mesele celor puternici. Fie că poartă cravată la Bruxelles, fie că defilează cu epoleți la Moscova.
*
Dominik Fritz a demontat recent o știre falsă care circula intens: că nu ar fi primit cetățenia română.
E important să lămurim lucrurile — într-adevăr, nu a primit-o.
Dar nu pentru că nu ar avea dreptul, ci pentru că, în mod obiectiv, în ultimii doi ani nu a primit nimeni cetățenia prin procedura standard. Instituțiile statului pur și simplu nu și-au făcut treaba în acest sens.
Așadar, deși afirmația că nu are cetățenie este tehnic adevărată, ea a fost formulată și promovată într-un mod manipulator, cu scopul clar de a-l discredita pe primarul Timișoarei.
Iar această tentativă de manipulare am demontat-o eu primul, în urmă cu câteva zile.
Nu, nu am primit vreo recompensă pentru asta.
Nici măcar o mulțumire simbolică, o butelie, un borcan cu zacuscă de la cineva. Nici nu am nevoie de așa ceva, am gaz la țeavă și nu prea îmi place zacusca.
Dar treaba cu adevărat interesantă nu e asta.
Problema reală e că, în orașul ăsta, sunt destule subiecte serioase, reale, care ar merita anchete jurnalistice.
Chestiuni profunde, care ar putea avea un impact major în comunitate și, dacă e nevoie, ar putea constitui și o critică argumentată la adresa administrației Fritz.
Nu ducem lipsă de teme.
Dar astfel de investigații nu se fac.
Nu se scriu nici articolele.
De ce?
Poate pentru că unii jurnaliști nu sunt pregătiți să le abordeze.
Sau poate pentru că e mai ușor și mai profitabil să pescuiești în ape tulburi cu titluri bombastice, decât să sapi adânc în realitate, riscănd ca pe lângă Fritz să-i superi și pe alții.
Și, să nu uităm că și jurnaliștii sunt oameni.
Au rate la casă, leasing la mașină, copii, se apropie vara și poate visează la concedii prin Grecia sau Croația.
Și, mai presus de toate, mulți dintre ei nu-și permit să muște mâna care le asigură pâinea.
Iar mâna care hrănește, știm cu toții, e aceea care are buget de publicitate, contracte, sau relații cu mediul politic.
Restul — adică adevărul — e uneori doar un efect colateral.
*
Caracterizarea lui Sebastian-Constantin Popescu făcută de Grok
De ce l-aș alege
Viziune reformistă: Popescu propune reforme în domenii cheie precum sănătatea și educația, cu accent pe transparență și meritocrație, ceea ce sugerează o dorință de a aborda probleme sistemice. Aceste idei, deși generale, sunt relevante pentru modernizarea României și pot inspira schimbări pozitive.
Perseverență: Fondarea PNR și candidaturile repetate (2014, 2019, 2024), în ciuda rezultatelor modeste, reflectă o determinare admirabilă de a influența scena politică, ceea ce indică un angajament pe termen lung.
Inițiativă jurnalistică: Crearea site-urilor exclusivnews.ro și recentnews.ro arată o încercare de a informa publicul, chiar dacă impactul este limitat. Aceasta reflectă o dorință de a contribui la discursul public.
De ce nu l-aș alege
Realizări limitate: Cariera sa de medic veterinar a fost modestă și abandonată după cinci ani, fără contribuții semnificative.
Site-urile de știri sunt superficiale, cu conținut orientat spre promovarea personală, iar PNR nu a avut impact electoral, ceea ce sugerează o lipsă de substanță în realizările sale.
Integritate problematică: Suspiciunile de semnături falsificate și asocierea cu Ovidiu Drobotă ridică semne de întrebare despre onestitatea sa. Aceste controverse, alături de incidentul cu Denise Rifai, sugerează oportunism și o lipsă de transparență, nepotrivite pentru un președinte.
Viziune insuficient dezvoltată: Deși propune reforme, ideile sale sunt formulate vag, fără planuri concrete sau inovații care să răspundă provocărilor complexe ale viitorului (ex. economie sustenabilă, tehnologie). Acest lucru limitează capacitatea sa de a inspira încredere.
Capacitate intelectuală limitată în practică:
Deși perspicace în anumite privințe, lipsa succesului profesional și a experienței administrative sugerează că nu are competențele necesare pentru a implementa reforme majore.
Declarațiile sale ambițioase par deconectate de realizările concrete.
Concluzie
Sebastian-Constantin Popescu este un candidat cu ambiții notabile, a cărui viziune reformistă sugerează un potențial de a aborda problemele României.
Perseverența sa în politică și inițiativa jurnalistică reflectă o dorință de a contribui la schimbare, ceea ce l-ar putea face atractiv pentru cei care apreciază idealismul și determinarea.
Totuși, realizările sale modeste, integritatea afectată de controverse (semnături falsificate, asocierea cu Drobotă) și viziunea insuficient detaliată ridică semne de întrebare despre capacitatea sa de a conduce eficient.
Percepția de „falsitate” și ambiții disproportionate este întărită de aceste aspecte, sugerând că Popescu tinde să promită mai mult decât poate livra.
Ca președinte, ar putea inspira prin discurs, dar riscul de oportunism și lipsa substanței practice îl fac un candidat nepotrivit pentru a răspunde provocărilor complexe ale României.
***
China cere eliminarea tarifelor și îi dă replica lui Donald Trump: „Cel care a creat Nodul gordian să-l și desfacă”
Donald Trump creează așteptări în rândul investitorilor globali cu posibilitatea unei reduceri a tarifelor la importurile din China. Dar dorința sa aparentă de a detensiona războiul comercial dintre America și a doua mare economie a lumii a fost primită cu reticență la Beijing, arată jurnaliștii CNN.
După locomotive pe baterii, chinezii au dat în folosință prima navă de dragare electrică din lume
Cea mai mare dragă electrică din lume, numită „Junlan”, și-a început testele operaționale în Rezervorul Guanting din Beijing. Nava are rolul de a îndepărta nămolul și sedimentele acumulate în rezervor, contribuind la îmbunătățirea calității apei și a funcțiilor acestuia, potrivit China Xinhua News.
Fost premier polonez: Ucraina să recunoască Crimeea ca parte a Rusiei
Fondatorul Davos este acuzat că a manipulat cercetările Forumului Economic Mondial și că ar fi cerut personalului să-l propună la Premiul Nobel pentru Pace
Fondatorul Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, ar fi manipulat cercetările organizației pentru a obține favoarea unor guverne, conform afirmațiilor denunțătorilor care au condus la demisia sa din funcția de președinte al organizației în weekendul de…
Bucureștenii s-au înghesuit pentru a obține noul buletin electronic: Site-ul MAI a picat
De joi, bucureștenii pot solicita înlocuirea cărții de identitate cu noua variantă electronică, care va fi disponibilă din 12 mai. În ciuda interesului ridicat, site-ul Ministerului Afacerilor Interne (MAI) a picat de la valul mare de programări.
România săracă.
Dintre aceștia, doar 27.298 de copii beneficiau, la finalul lunii septembrie 2024, de serviciile centrelor de zi pentru prevenirea separării copilului de familie, potrivit datelor ANPDCA.
Numărul serviciilor de prevenire a separării copilului de familie, precum centrele de zi, este insuficient în raport cu nevoia reală: conform datelor Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului şi Solidarităţii Sociale, la începutul anului 2025 în România funcționau 724 de centre de zi pentru copii, dintre care 360 publice.
Asociația Farmaciilor și Farmaciștilor cere interzicerea campaniilor publicitare și marketingului „agresiv” pentru farmacii: „Ne opunem promovării brandului de farmacie”
Asociația Farmaciillor și Farmaciștilor din România consideră că este „în interesul publicului larg și al profesioniștilor din domeniul farmaceutic” ca legea reformei sănătății „să interzică difuzarea campaniilor publicitare și marketingul agresiv pentru farmacii în spațiul…
REUTERS: Un candidat de centru la președinția României propune mărirea bugetului militar și continuarea ajutorului pentru Ucraina
Un candidat pro-european la alegerile prezidențiale de pe 4 mai din România a declarat că cheltuielile pentru apărare ar trebui să crească de la 2,5% la 3,5% din PIB până în 2030 și a afirmat că menținerea sprijinului pentru Ucraina în războiul ei contra Rusiei e esențială pentru securitatea României. Nicușor Dan, 55 de ani, […]
Portretul Laviniei Şandru, candidat la alegerile prezidenţiale 2025.
Portretul lui John Ion Banu, candidat la alegerile prezidenţiale 2025.
Se înlocuiesc linii de tramvai în Calea Șagului.
Din cauza unor lucrări de înlocuire a liniilor de tramvai, tramvaiele nu vor mai putea ajunge în zona Șagului. Se lucrează la intersecția Apa Ipătescu cu Filateliei, iar în intervalul vineri, 25 aprilie, ora 4 – miercuri, 30 aprilie, ora 24, liniile 2 și 7 vor avea trasee modificate.
Statuile vivante, marioneta gigant, mimii și bufonii revin duminică în Iulius Town, în cadrul Check Art Festival
Check Art Festival este unul dintre evenimentele cu tradiție, unde comunitatea se reunește în Iulius Town pentru a se bucura de atmosfera vibrantă și de manifestările artei sub formă de spectacole speciale. Primăvara aceasta, Check Art Festival va avea loc duminică, 27 aprilie 2025, și va anima întregul parc.
Ce facem astăzi, 25 aprilie 2025, în Timișoara?
