Cea mai importantă reuniune a cardiologilor europeni (și nu numai) a avut loc recent în München, iar despre noutățile acestei ediții, la care au participat și numeroși profesioniști români și timișoreni, am vorbit cu prof. univ. dr. Daniel Lighezan, prorector didactic al Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara.
– Ce a adus nou Congresul din München și cum facem infarct, mai nou? De fapt, cum definim altfel infarctul?
– Da, a fost Congresul European 2026 de Cardiologie, anul acesta ținut la München, care ne-a adus, ca întotdeauna, niște ghiduri noi de tratament și management al patologiei cardiovasculare, printre care cred că două sunt foarte importante. Este ghidul de diagnostic și tratament universal al infarctului miocardic, managementul insuficienței cardiace, despre recuperarea medicală, și avem și un aspect important legat de patologia renală și patologia cardiovasculară, care deseori se intrică și care au un punct comun pe care trebuie să îl folosim ca să prevenim evoluția acestor boli. Acum, legat de ghidul de infarct miocardic, este important pentru că s-a schimbat clasificarea, și acest ghid arată o clasificare, față de cea anterioară, mai simplă, ca să fie mai ușor utilizabilă pentru orice medic ce diagnostichează un infarct miocardic.
În primul rând, este important să înțelegem că acest ghid a fost scris în cooperare nu numai cu Societatea Europeană de Cardiologie, dar și cu Societatea Americană, formată din American College of Cardiology, American Heart Association, cât și Federația Mondială a Inimii, World Heart Association.
Acest lucru spune că toate aceste entități vor folosi această clasificare universală a infarctului miocardic. Clasificarea include, astfel, infarctul miocardic primar, infarctul miocardic secundar și infarctul miocardic în relație cu diferitele proceduri. Și acest lucru simplifică foarte mult, pentru că se referă la infarctul miocardic primar în prezentarea spontană datorată unei patologie acute coronariene, datorată, de exemplu, aterotrombozei, disecției arteriei coronare, a embolismului coronarian sau a vasospasmului, spre deosebire de infarctul miocardic secundar, în care se produce o imbalanță între cererea de oxigen și ceea ce primește respectiva zonă ca și oxigen.
Este imbalanța, de fapt, între necesar și ofertă. Iar celălalt aspect, legat de procedură – sigur că sunt procedurile intervenționale și chirurgicale care pot include anumite aspecte în care se produce moarte celulară. În rest, terapia, sigur, este ajustată la cele mai noi studii clinice, care dovedesc că ceea ce am făcut până acum este bine și continuăm mai departe terapia, în special cea legată de patologia ocluziei vasului respectiv, și asta înseamnă că medicația antitrombocitară este cea care primează în aceste condiții. Și sunt elemente noi care sunt aduse, și sunt foarte binevenite.
Știți ce este important? Că foarte multe societăți foarte mari agrează aceeași definiție. Și asta înseamnă că infarctul miocardic, ca definiție, a fost updatat pentru ICD-ul 11, cum codificăm noi bolile, și aceeași definiție o ai și în Statele Unite, aceeași definiție o ai și în Europa.
– ICD de unde vine?
– International Classification of Diagnosis. Deci e clasificarea de diagnostice.
– Inteligența artificială își continuă marșul triunfal înainte, în cardiologie, sau am început și aici să ne speriem?
– Nu, nu trebuie să ne speriem. Marșul triunfal nu l-aș vedea, de fapt, așa de triunfal pe cât îl credem, dar ceea ce putem spune că inteligența artificială va deveni un instrument important pentru medic. Dacă până acum era o clasificare că medicul care nu folosește inteligență artificială este foarte bun, există și medicul care folosește doar inteligență artificială și aia nu este bine, dar cel mai important este să înțelegem că medicul care se bazează ca să folosească inteligență artificială pentru a fi mai bun este ceea ce înseamnă viitor.
– Da, de la congresul de anul trecut, de la Madrid, spuneați că aveți unelte specifice pentru cardiologie, chiar ne-ați prezentat atunci un chatbot care ajută – deci, totuși, linia aceasta se continuă.
– Se continuă, da, se continuă pentru că această inteligență artificială devine, pe zi ce trece, mai performantă, te poate ajuta în diagnostic acurat al unei electrocardiograme cât mai precis, al unei ecografii cardiace, cum arată că a fost antrenată să recunoască patologiile cardiovasculare cât mai corect, deci poate să fie un sprijin foarte important pentru medicul cardiolog, și eu nu văd în alt mod decât ca și sprijin. I-am introdus și continuăm mai departe acel agent de inteligență artificială ESC-Chat care îți spune ghidurile și îți arată managementul, când ai o întrebare, conform ghidurilor actuale.
– Ce înseamnă 34.000 de cardiologi interesați în cardiologie, în același loc, în afară de faptul că o rachetă bine plasată ne-ar fi lăsat fără specialiști în domeniul în toată Europa?
– Foarte, foarte bună întrebare. Eu n-aș vedea așa ceva și nu le-aș da ideile respective de a arunca o rachetă. Este un moment important atunci când se adună atâția cardiologi pentru a schimba idei, a afla informații noi. Devine unul dintre cele mai mari congrese din punct de vedere medical acest ESC, deci European Society of Cardiology.
Anul ăsta pot să spun că am văzut foarte, foarte mulți din afara Europei, în special asiatici, care au participat. Și acest lucru îți arată că de fapt comunitatea de cardiologie devine din ce în ce mai importantă. Participarea tuturor țărilor este la fel de importantă și este bine că schimbarea de idei și a avea, să zicem, noi informații legate de studii, de terapii, îți va aduce un beneficiu.
Cred că este binevenit, și acești 34.000 de cardiologi care au participat sunt un exemplu de unitate, să zicem, cardiologică.
– Care este prezentarea ce vi s-a părut cea mai interesantă din ce ați văzut? Știu că au fost și în paralel multe.
– Au fost foarte multe prezentări interesante. N-aș putea neapărat să fiu specific doar pentru una. Aș zice că au fost prezentări ale unor elemente sau studii clinice foarte realiste. Nu vreau să fie perceput că aceste medicamente nu au dovedit ceea ce ne așteptam, deci să fie văzute ca studii clinice negative. Ci au fost prezentate studiile care arată cu adevărat realitatea. Și realitatea îți arată că noi tratăm foarte bine, de exemplu, pacientul în sindroame coronariene acute. De exemplu, s-a arătat că factorul anti-11A, ca anticoagulant în sindroame coronariene acute, nu este mai bun decât ceea ce folosim acum. S-a arătat că asocierea de aspirină împreună cu un inhibitor de tienopiridină este benefică față doar de unul singur dintre ele. Deci, sunt elemente care justifică ceea ce facem, și așa le-aș vedea. Iar cel mai important este, în afară de definiția nouă a infarctului miocardic universal, și schimbarea clasificării insuficienței cardiace.
De exemplu, s-a simplificat, în sensul că insuficiența cardiacă este, la ora actuală, clasificată cu fracție de ejecție păstrată, sau cu fracție de ejecție scăzută. Simplu. Nu mai este moderat redusă, redusă. Și acest lucru arată, de fapt, dorința ca medicul să aibă niște clasificări care să-i fie utile prin simplitatea lor, ca să înțeleagă. Și nu ca să le faci cât mai complexe, ca să nu mai știe. Infarctul miocardic de tip 4 era înainte de tip 3, de 5. Deci, era o complicație. Și acum aceste clasificări sunt mult mai simple și mai practice. Că importantă este, indiferent de ce scriem noi, practica clinică. Și medicul se poate folosi în practică de ceea ce se gândește la asemenea nivel.
– Am înțeles. Cum văd mai tinerii dumneavoastră colaboratori aceste congrese?
– Pentru tineri este un lucru esențial să participe. Odată, ca să vadă cât de mult se cercetează în acest domeniu, să-și arate ei propriile elemente pe care le-au urmărit la pacienții lor. Și aici pot să spun că tineri rezidenți și tineri specialiști din România au participat cu prezentări de cazuri clinice, cu postere, cu elemente pe care ei le văd în viața cotidiană de activitate clinică și care le-au transpus în elemente de cercetare științifică pe care le-au prezentat. Și aici, recunosc – Societatea Română de Cardiologie, clinicile universitare susțin și împing acești tineri să scrie, să publice, să arate că și noi avem o activitate clinică, cât și de cercetare, foarte importantă.
– Păi altfel nu cresc universitari, că e parte dintre criterii. Și tot aici ar veni ultima întrebare. E loc de lucrări care să ajungă să fie prezentate la astfel de congrese, din subfinanțata cercetare românească? Adică putem să avem și noi un locșor?
– Nu aș vrea să intru în de ce este subfinanțată cercetarea. Noi nu ne putem compara, de exemplu, cu companiile care fac studii multicentrice, care au alte finanțări, dar ceea ce facem noi este la fel de esențial.
Noi putem vedea din practica clinică câteva elemente care îți atrag atenția asupra patologiei, asupra diagnosticului, și pe acelea le transpunem în lucrări pe care le prezintă. Și cred că și acest lucru e important, pentru că de la o asemenea simplă prezentare ajungi după aceea să cauți în mod activ anumite elemente, care, mai apoi, duc la schimbări de paradigmă, și așa mai departe. Deci această cercetare clinică, mai ales clinică pe care o facem, este binevenită.
Este păcat că nu avem mai mulți bani pentru cercetare. Nu suntem mai slabi decât alte centre, dar și ceea ce facem noi este necesar și absolut mandator.
Ramona Băluțescu
