Dacă suntem cinstiți cu noi înșine, trebuie să recunoaștem că nu toate lucrurile în această țară merg prost. Deși suntem tentați să ne plângem zilnic de tot ce nu funcționează, realitatea de zi cu zi, privită cu atenție și onestitate, ne arată că România trăiește, muncește și respiră. Ba chiar mai mult: în ciuda statului, nu datorită lui, economia își face treaba.
Prin natura ocupației mele intru în contact cu foarte mulți oameni, din toate domeniile.
Și dacă tot vorbesc cu ei, îi întreb ce fac, unde lucrează, cu ce se ocupă.
Răspunsurile lor spun o poveste pe care rareori o auzim la televizor sau o citim în presa de scandal: o poveste despre muncă, ingeniozitate și adaptare.
Unul dintre acești oameni mi-a povestit că și-a cumpărat un buldoexcavator și oferă servicii cu el prin sat și oraș.
Altul este spărgător profesionist de uși — da, există o meserie pentru situațiile în care pierzi cheia sau îți rămâne blocată în broască.
Alții repară calculatoare sau îi ajută pe cei care le folosesc.
O doamnă lucrează într-un atelier unde se toarnă sticlă.
Altă femeie mi-a povestit cum lucrează într-o fabrică unde se taie table cu laserul pentru coca navelor maritime.
Iar o alta, care apărea pe niște facturi cu vânzări de kilograme întregi de aur și argint, mi-a spus că lucrează într-o mică fabrică ce extrage metale prețioase din plăci vechi de calculator.
Câtă lume știe că se face așa ceva, chiar aici, în România?
Pot să vă spun mii de astfel de povești.
Tramvaiele circulă, mai mult, putem vedea în cât timp ajung în stația în care ne aflăm. Oamenii ajung, cu ceva nervi dar și cu o oarecare regularitate, dintr-un colț în altul al orașului. Avem curent electric, avem gaz la aragaz, iar internetul e de o calitate pe care alte state „cu tradiție” nici n-o visează. Avem ce mânca, iar majoritatea românilor sunt proprietari în locuințele lor, un fapt rarisim în Europa.
Pe scurt, baza există. Infrastructura minimală funcționează.
Problema e statul.
Sau, mai precis, incapacitatea sa de a-și îndeplini rolul.
Declarațiile recente ale lui Nicușor Dan despre disfuncționalitatea aparatului de stat nu sunt nici șocante, nici noi.
Dar sunt importante pentru că vin, în sfârșit, din partea unei voci cu autoritate.
În centrul acestui eșec stă învățământul, care pare să fi uitat care este misiunea sa reală: nu doar să transmită informații, ci să se asigure că oamenii sunt capabili să le înțeleagă și să le aplice în viață.
La fel de slab stă și justiția, nu doar în aplicarea legilor, ci chiar în felul în care acestea sunt făcute — multe dintre ele sunt de-a dreptul ridicole.
Mai grav este că instituțiile statului, fie că vorbim despre companii precum Salrom, despre aeroporturi, spitale sau regii locale, sunt conduse nu de tehnicieni, ci de oameni numiți politic, fără expertiză în domeniul pe care îl gestionează.
Acesta este un model falimentar.
O instituție publică — la fel ca una privată — are nevoie de competență, de conducători care știu ce fac și care și-au dovedit valoarea într-un domeniu.
Tramvaiul nu va veni la intervale de 10 minute dacă șeful vatmanului i-a ordonat acestuia să circule la intervale de o jumătate de oră.
Măturătorul nu își va face bine treaba dacă șeful său nu i-a spus care este exact porțiunea de stradă pe care trebuie să o curețe zilnic.
Guvernanții se tot plâng de evaziune, dându-ne de înțeles că cei care fac așa ceva ar fi un fel de extratereștri cărora nu avem voie să el pronunțăm numele.
Puneți, domnilor de la ANAF, pe cineva care să preia, automat, datele din Registrul de publicitate Imobiliară, ăia cu extrasele de Carte funciară.
Vedeți cine are mai multe locuințe și cine locuiește în acele locuințe, că un om nu poate locui în 10-20 de apartamente în același timp.
Si comparați listele astea cu declarațiile de impozit.
În două zile ați rezolvat problema bugetului fără a mări taxele și impozitele.
Ziariștii ar trebui să publice și ele, de exemplu, numele și prenumele acelor judecători de la Arad despre care se vorbește într-un articol de mai jos.
Vecinii să le arate obrazul când îi întâlnesc, șefii lor ar trebui să-i cerceteze iar în final să-i demită.
Știu, justiția nu se face în ziar sau la televizor dar dacă altfel nu se poate o facem și așa.
Chiar și în Parlament ar trebui să existe doar oameni care au demonstrat deja că sunt capabili în domeniul lor de activitate, astfel încât să poată contribui cu adevărat la elaborarea unor legi funcționale, nu doar să bifeze prezențe și să voteze la comandă.
Dar identificarea problemei e primul pas către rezolvare.
Trebuie, de exemplu, să începem să renunțăm la protecția socială înțeleasă greșit: subvenționarea ineficienței.
Ne place sau nu, e inacceptabil să avem profesori care nu performează și totuși primesc salarii din bani publici, IT-iști privilegiați de legi create pentru a-i favoriza sau țărani care trăiesc din subvenții, în timp ce România importă o mare parte din hrana de bază.
Ieri am văzut lubenițe la o piață volantă — cineva dintre cei care susțin acestă formă primitivă de comerț chiar crede că la Giroc sau la Chișoda s-au copt lubenițele?
Trebuie să ne obișnuim și cu ideea că o parte din angajații statului — și nu doar ei — pot fi înlocuiți cu softuri bine făcute sau cu sisteme bazate pe inteligență artificială.
Automatizarea nu înseamnă șomaj, ci eficiență. Iar eficiența este exact ceea ce ne lipsește.
Pe de altă parte, dacă cineva poate fi înlocuit de un soft, poate că nu merită leafa pe care o primește.
Nu vom rezolva nimic peste noapte.
Dar cu pași mici, clari, consecvenți, și cu o direcție bine aleasă, ne putem reveni.
Nu mâine, nici poimâine.
Dar în câțiva ani — dacă facem ce trebuie — vom putea spune, cu mândrie, că ne-am tras țara din noroi.
Și de data asta, nu pentru că „a venit cineva să ne salveze”, ci pentru că am știut, în sfârșit, să ne salvăm singuri.
***
Ucraina, aflată în profundă criză economică, anunță că nu va plăti banii datorați deținătorilor de titluri de stat
Ministerul de Finanţe al Ucrainei a anunţat vineri că nu va plăti o datorie de peste jumătate de miliard de dolari deţinătorilor de titluri legate de PIB, scadentă pe 2 iunie, marcând astfel primul default de la crearea acestor instrumente financiare, transmite Reuters, preluată de news.ro.
Primarul Kievului: Zelenski dă ordine pentru percheziții și fabrică dosare

INTERVIU „Ungaria a reușit să reducă la 2% evaziunea fiscală pe TVA, la minim european! Îl înțeleg pe Nicușor Dan că nu vrea să crească TVA, pentru că ar apăsa exact pe talpa țării”

Echilibrarea bugetului este o urgență. „În România, ponderea sărăciei extreme este mai mare decât în țările balcanice din afara UE, iar pentru a găsi situații similare trebuie să mergi în state sărace din America Latină.…
Cârpaci(zarea) Justiţiei. Cazul Loga nr. 52

Haideţi să presupunem că, investind multe eforturi, şi nu doar de natură materială, aţi reuşit să fiţi proprietarul unei case. S-a întâmplat după mulţi ani petrecuţi prin instanţe. În culmea fericirii, cu actele de proprietate în mână, vreţi să intraţi în casă. Ghinion!, vorba unui clasic în viaţă. Casa este ocupată de o familie, un…













