Logic, nu-i așa?
Când lucrurile merg rău îți bagi capul în cur și vei vedea totul în roz.
De la oamenii ăștia preluăm ideile pe care le aplicăm în politica externă și internă, mod de viață, economie, tot.
Culmea este că de această dată omul ăsta are dreptate, dar nici el nu știe de ce.
***
În sfârșit, după ce vor citi acest articol, toți cei care de-a lungul vieții mi-au spus că sunt “boaghină”, “bozgor”, “hun”, cei care mi-au spus să merg de unde am venit cu iapa sub șaua căreia aveam carne, pur și simplu pentru că port un nume pe care îl am din același motiv pentru care alții au numele de “Amariei”, “Popa”, “Ciobanu” sau “Amotostivuitoriței”, vor ști cine le sunt părinții spirituali.
Și ăstora li se adaugă și cei care mi-au spus în copilărie “hitlerist” pentru că vorbeam limba germană, sau, în ultimii 30 de ani, cei care îmi spuneau “jidan” pentru că am îndrăznit să iau apărarea evreilor, fie a celor de acum, fie a celor care au fost uciși de-a lungul timpului.
***
100 de grade Fahrenheit înseamnă aproape 38 de grade Celsius.
Asta se întâmplă acum în Siberia.
În timpul ăsta, în ziua solstițiului de vară, la Timișoara au fost vreo 20 de grade Celsius.
Anul trecut m-am uitat timp de o săptămână, până m-am plictisit, la temperatura din Murmansk, acolo unde este sediul flotei nordice a Rusiei.
Zilnic peste 30 de grade Celsius, în timp ce eu nu mai știam cum să mă îmbrac pentru că dimineață era prea frig.
Dar, există o mulțime de inteligenți care vă vor explica că problemele climatice nu sunt decât niște prostii, fake news răspândite de o fetiță care mai bine ar merge la școală, o Greta, care la rândul ei e manipulată de niște neomarxiști homosexuali care vor ca omenirea să rămână fără mașini, acum, în epoca automobilului, și fără locurile de muncă din industria auto sau celelalte industrii care folosesc coșuri de fum.
***
Prima oară am mers la mare când aveam vreo 3 ani.
Probabil era primul concediu la Marea Neagră pe care l-a făcut cineva din familia mea.
La fel ca și acum, la începutul anilor ‘60 oamenii veniți în concediu mergeau la terase, un grătar, o bere, un cornet de semințe la desert.
Muzica era de regulă, ca în toate restaurantele din țară, muzică de cafe concert, cântată destul de tare încât să poată fi auzită peste conversațiile de la mese, dar destul de încet ca să nu deranjeze.
Se cântau o grămadă de stiluri, muzică străină, The Girl from Ipanema, Besame Muchio, chestii din astea.
Dar și muzică românească, țin minte că am văzut-o pe Anda Călugăreanu cu orchestra Paul Ghentzer cântând “Nu te supăra pe mine”, nu cred că aveam mai mult de 5 ani pe atunci, tot la mare am auzit prima oare cântându-se “Macarale” sau “Floare Albă din Pireu” probabil un cover în limba română.
Mai târziu, în anii ‘70 în localurile de la mare cântau o mulțime de trupe din toată țara, țin minte că în 72, parcă, la Mamaia i-am văzut pe Phoenix, Catena, o trupă de fete, la Costinești cântau Semnal M…
Se cântau de obicei coveruri sau, așa cum făcea Gil Dobrică, variante traduse în română ale unor succese internaționale.
Nu se cânta rock, pentru că ți-ar fi sărit friptura din farfurie, dar nici folk, pentru că ți-ar fi rămas în gât.
Ca și în anii ‘60 la terasele restaurantelor se cântau cântece apărute recent dar numai genul care se potrivea cu acele locuri unde lumea vine să mănânce și să socializeze.
Existau și discoteci unde se cânta alt gen de muzică dar la vârsta de 14 ani nu prea mi se permitea să merg la discotecile al căror program începea la ore destul de târzii.
Am citit odată într-o carte de amintiri a cuiva că ar fi existat în afara orașuilui o cârciumă unde exista și un program de muzică populară, dar acela era pentru turiștii străini în căutare de senzații tari, cei care merg în alte țări să mânânce viermi sau să se împerecheze cu fetițe de 10 ani.
Mamaia era și atunci o stațiune de lux, erai impresionat chiar și când ajungeai acolo, hoteluri frumoase cu nume exotice, oameni îmbrăcați frumos…
Până și mirosul era altul, când intrai în holul unui hotel parcă intrai în rai, pe atunci țigările străine aveau mirosuri minunate, nimeni care nu a trăit în acea perioadă nu își poate imagina mirosul extraordinar pe care îl avea, de exemplu, un Lucky Strike, un Kent sau un Philip Morris multifilter.
Si mirosul acela extraordinar, amestecat cu mirosurile de parfumuri de calitate se impregna în haine, în mobilier și în păr.
Dar și parfumurile erau altele, nu semănau cu cele “politically corect” de acum, care trebuie să nu fie prea senzuale pentru că altfel riști să fii dat în judecată pentru agresiune sexuală.
Pe atunci în parfumuri se băgau tot felul de substanțe afrodisiace, exista de exemplu o apă de colonie românească produsă la Cluj, la Miraj, Turist o chema, toate Cristian Diorurile și Chanelurile actuale nu ajung nici la genunchii acelei ape de colonie care costa vreo 7 lei, parcă.
Populimea se înghesuia la Fa și alte rahaturi dar cei rafinați asta foloseau.
Și bineînțeles doamnele de rasă foloseau și Exotic Intim Spray, acela în tubulețe mici și roz.
“Scent of a woman”.
Faptul că acum s-a ajuns ca la Mamaia să se cânte muzică populară și, mai mult, ca oamenii să încingă o horă nu este ceva extraordinar pentru vremurile pe care le trăim, am văzut la televizor tineri încingând o horă la concertul lui Sting.
Din păcate am ajuns exact la ce spunea Marx că trebuie evitat, mijloacele de producție s-au dezvoltat, permițând tot mai multor oameni să meargă în concediu la mare, dar intelectual am rămas la hora de pe tăpșanul din marginea satului.
***
Incă de la primele postări pe Facebook am spus că este obligatoriu ca acest pasaj să fie construit, nu prea pomenea nimeni de așa ceva pe atunci.
Timișoara are, în materie de investiții două mari necesități:
Prima ar fi amenajarea complexă Solventul, asta însemnând pasajul, podul peste Bega și racordul cu Bv. Dâmbovița, practic întregul inel 4 al orașului, iar cea de-a doua, dar nu mai puțin importantă, Spitalul Municipal din Calea Torontalului.
După aceea putem face și altele, stadioane, săli de sport, sau maternități care nu vor mai fi necesare într-o lume in care se vor naște tot mai puțini copii.
Dar astea două trebuie făcute cât se poate de repede.
Să sperăm că lucrarea va fi finalizată fără probleme și că toate demersurile sunt făcute, nu cumva să ne trezim că iarăși cineva a uitat să ceară autorizații de la CFR, mediu, Forțele reunite NATO, cum s-a întâmplat cu containerul acela din Calea Sagului, imaginați-vă cât ar dura aici dacă acolo obținerea aprobărilor a durat vreo 5 ani.
***
Vedeți voi, de aceea trebuie ca în această țară să existe o versiune a legii 18 de pe vremea comuniștilor.
Te turna careva că trăiești prea bine în comparație cu ceilalți, veneau ăia cu Legea 18. Că nu veneau nici ei din din oficiu la toți cetățenii patriei
Apăreau niște domni care începeau să-ți numere chestiile de prin casă și făceau un inventar, un frigider, o mașină de spălat automată, un televizor color, la poziția asta ridicau ușor o sprânceană, mobilă Camelia, combină muzicală Uher, mai ridicau odată sprânceana, o mașină de cusut Ileana și așa mai departe.
Numărau tot, până și papiotele de ață din sertarul mașinii de cusut.
În timpul ăsta alții mergeau la întreprindere, și la ea, și la el, și făceau un centralizator cu restul de plată de pe toate statele de plată pe care era înscris numele celor doi.
Făceau treaba asta la toate întreprinderile la care ai lucrat.
După care se aplicau cheltuielile “forfetare”, conform statisticilor o persoană mănâncă atâta carne, atâți cartofi etc, deci totalul este de x lei.
După care se aplicau cheltuielile “forfetare”, conform statisticilor o persoană mănâncă atâta carne, atâți cartofi etc, deci totalul este de x lei.
Poate nu mâncai chiar atâta carne, mai ales că nu se găsea, și ăia făceau un abuz, dar asta e, când furi trebuie să-ți asumi și riscul de a fi abuzat.
Întreținerea lunară, pe baza centralizatoarelor de la administratorul blocului, curentul, gazul, apa, gunoiul, totul se aduna.
Tot conform statisticilor o femeie care trăiește într-un oraș cu o anumită populație merge la coafor odată la două săptămâni. O familie merge la restaurant odată pe lună, la teatru sau la cinematograf odată pe săptămână, o familie care are o mașină consumă în medie o anumită cantitate de benzină care are un anumit preț și așa mai departe.
Se făcea totalul pentru fiecare din cele două părți ale balantei, iar dacă veniturile erau prea mici în comparație cu cheltuielile ți se dădea o coală de hârtie A4, ministerială se numea pe atunci, și ți se puneau întrebări la care trebuia să răspunzi.
De unde banii cheltuiți în plus?
Că moștenire…
Nici o problemă, o verificăm și pe doamna Mătușa Tamara să vedem care i-au fost veniturile și cheltuielile.
Ce nu puteai să justifici se confisca, și uneori mai făceai și puțină pușcărie.
S-ar putea face și acum o lege asemănătoare, verificăm tot și facem totalurile.
Dacă spui că ai primit o mostenire verificăm și actele de moștenire, dacă spui că Mătușa Tamara a avut niste aururi ascunse pe undeva nu te credem până nu dovedești cu acte chestia asta.
Și oricum, dacă a ascuns aur înseamnă că a încălcat legea de atunci și se confiscă.
Că legile astea au și rolul de a face în așa fel încât unii să nu ia startul înaintea altora, așa că dacă ai furat, sub o formă sau alta, tot furt se numește, fie că e la comuniști sau la capitaliști.
Iar caracterul ilicit al bunurilor fuurate de strămoși se transferă și asupra moștenitorilor, deci, chiar dacă a furat tata și tu l-ai mopștenit, tot se confiscă. Sau așa ar trebui să se facă.
Au uitat să scrie chestia asta în Constituție dar o pot adăuga și acum.
Nu e greu de făcut o astfel de lege, o luăm pe cea veche, o democratizăm puțin, mai adăugăm câteva paragrafe și gata.
Fără donații sau fonduri europene pentru cine lucrează la stat și pentru rudele până la gradul IV, cine vrea donații poate să își dea demisia și să își facă o fundație, un ONG, ceva.
E adevărat că va fi aprobată tot atunci când se va aproba și legea cu impozitarea pensiilor speciale, adică atunci când toți cei care beneficiază de ele și sunt într-o situație de conflict de interese vor fi arestați și duși la Canal.
Dar la o adică și asta se poate face, oricum odată și odată, mai repede decât credem, după cum se arată vremurile, tot o să se ajungă și la așa ceva..
