Anton Kovacs June 23, 2020

Ulei.

Omul ăsta s-a spânzurat pentru că în casă nu era nici măcar ulei pentru prăjit niște cartofi..

Probabil cu banii cheltuiți pentru weekend de unul singur din boii ăia care dansau hora la Mamaia s-ar fi putut cumpăra tot uleiul folosit de familia aceasta timp de câțiva ani.

Unii vor spune că dacă e din Vaslui o fi fost vreun bețiv, unul din ăia care bea Mona.

Alții vor spune că dacă era atât de sărac la ce i-au trebuit atâția copii.

Poate alții se vor întreba că dacă nu câștiga destul ca văcar de ce nu și-a făcut o afacere, ceva, poate ar fi putut să se facă IT-ist să repare calculatoarele celor din sat.

De fapt omul ăsta a fost programat să ajungă în ștreang.

Probabil că de când s-a născut părinții l-au învățat să fie cinstit și să muncească.

Atenție, nu l-au învățat să câștige bani, l-au învățat să muncească.

El asta a făcut, ce l-au învățat părinții, a muncit ca o vită, nu a câștigat bani.

De la radio, sau de la televizor, dacă avea, sau din ziare, a aflat că deoarece natalitatea scade, pe de o parte, și tot mai mulți cetățeni pleacă din țară, pe de altă parte, din cauza scăderii numărului de cetățeni România se va confrunta cu mari probleme.

Patria l-a învățat pe omul ăsta că e bine să faci copii. Cu cât mai mulți cu atât mai bine.

La fel l-au învățat și popii, ăia care l-au chemat și la un referendum pentru familie.

S-a trezit cu 5 copii dar nici unul din popi sau din pocăiții ăia veniți de la America să ne facă propagandă cu familia tradițională, sau intelectualii ăia al dracului de credincioși care tot scriu prin ziare de Dumnezeu și familie și neam și credință, nu s-a dus la ăsta să-i ducă o bucată de pâine, hai măi, că noi cu tâmpeniile noastre te-am băgat în rahat, noi te ajutăm..

Nu l-a ajutat nimeni.

Mama Europa, draga de ea, ne-a tot dat bani. Miliarde.

L-a chemat pe responsabilul cu banii de la noi, i-a dat sacii ăia cu euroni să-i încarce în mașină și i-a spus “vezi tu cum îi împarți, că tu-i cunoști mai bine pe oamenii ăia din România și știi care e în nevoie”.

Si omul ăla a venit și cui credeți că i-a dat din bani, amărâtului ăsta de la Vaslui care avea nevoie de o sticlă de ulei, și poate de niște carne să o prăjească împreună cu cartofii ăia? Sau mie, să-mi amenajez o mică cămăruță pentru sediul firmei și să nu mai plătesc chirie?

A plătit pe cineva să meargă din ușă în ușă, băi Vasile, hai că am venit să vedem cum trăiești, că poate te putem ajuta din prinosul ăsta pe care tot ni-l dă Europa de vreo 30 de ani?

Cum stai, ai căldură, ai curent, hai să vedem ce ai în frigider, copii au tablete din alea de internet, că spun ăștia că așa o să fie școala de acum înainte?

Poate trimitem niște băieți să te ajute să faci un țarc în care să ții vreo 40-50 de găini ouătoare, sau poate îți dăm o vacă să-ți dea lapte, că tot te pricepi.

Nu s-a întâmplat așa.

Banii se dau, și ăia europeni, și ăștia pe care-i împarte acum guvernul, numai celor care au deja bani.

Se dau scutiri de impozite la IT-iști care oricum câștigă mult, acum vor să dea TVA redus celor care își cumpără apartamente scumpe, vor să dea bani hotelierilor care cumpără o bere cu 2 lei și o vând cu 20-30 de lei, sau care îți închiriază un șezlong la un preț mai mare decât cel cu care l-au cumpărat de la Dedeman, dau tot felul de bonuri de masă și vouchere bugetarilor, categoria de salariați cea mai bine plătită din această țară.

Dar cei care au cu adevărat nevoie nu s-au ales cu nimic din ploaia asta de bani.

La amărâtul ăsta nu i-a dat nimeni nici măcar bonuri de masă, că poate nu s-ar mai fi spânzurat.

Banii ăia s-au dus, poate i-a luat primarul ăla care a primit fonduri europene pentru niște vaci dar el la control arăta pozele pe care el făcuse vacilor unui vecin, sau poate i-a luat un oltean din ăla care aruncă roșiile în șanț pentru că primește prea puțin pe ele și oricum e abonat la fondul “paradaisa”, sau poate i-a luat omul ăla de la munte care a cerut despăgubiri că i-au mâncat cormoranii peștele, dar el nici nu știa ce sunt ăia cormorani, credea că sunt un fel de pești mai mari.

Iar lui, omului ăsta de la Vaslui, poate i-a fost rușine să ceară, că așa sunt oamenii, unii cer când nu le ajunge cât de mult au, alții nu cer nici când nu au nimic.

La un moment dat, când nu mai știi ce să faci nici nu mai încerci să faci nimic, ajungi la o stare când te culci în poziție fetală și încerci să dormi, te gândești că poate o să adormi și poate încet, fără durere, o să mori.

Alții sunt mai curajoși și se spânzură.

Dom’ prim ministru, poate dați dumneavoastră un telefon la cineva de la Vaslui, e un om cu pălărie roșie acolo care spune că nu mai poate de grija oamenilor, Buzatu îl cheamă, să-i ducă la femeia aia din Stroiești niște detergent, să ia o pungă din aia de 5 kile de Ariel, că-i mai bun. Și câteva sticle de ulei. Bunica.

Și dacă țara nu are de unde găsiți adresa mea de mail pe site, spuneți cât costă că vă trimit eu banii.

Iar voi ăștialalți, care vă pregătiți să mergeți în concediu cu vouchere și bonuri de la stat, cei care primiți bani de la stat pentru bonă, cei care aruncați mâncarea de duminică că ați făcut prea multă și se strică, care vreți să vă schimbați mașina pentru că are deja 4 ani și laptopul pentru că nu e Apple și numai săracii umblă cu laptopuri care nu sunt Apple și cu telefoane care nu sunt Iphone, cei care spuneți că fiecare primește exact atât cât merită, de parcă voi sunteți niște Elon Musk care o să duceți oamenii pe Marte, poate plângeti zece secunde pentru omul ăla.

Cred că ar fi prima oară când cineva plânge pentru el.

Vedere cu centrul satului Stroiești, județul Vaslui

***

Sau, poate o fi adevărat că oamenii din anumite regiuni sunt mai deștepți decât alții.

Că uite, nu chiar toți românii sunt săraci de nu au nici ulei în casă, unora, de exemplu ăștia de pe malul nordic al Dunării, le merge chiar bine.

Se adeverește astfel că cine-i harnic și muncește are tot ce vrea.

***

Mulți își închipuiau că securiștii ăia erau niște inteligenți care acționau din umbră, un fel de James Bond combinați cu Sherlock Holmes.

De fapt majoritatea lor erau pur și simplu niște oportuniști care s-au făcut securiști din același motiv pentru care acum copii lor devin medici, leafa era mare.

Pe deasupra unii mai erau și proști.

Un articol care le va arăta celor mai tineri de ce anii ‘90 au fost cei mai interesanți din istoria recentă a acestei țări.

***

Zilele trecute mă întrebam cine va urma după firmele din industria auto, după British Airwais, Lufthansa, Air France și care or mai fi fost.

Astăzi e Nokia, dar să nu-și facă nimeni impresia greșită că din toată această industrie numai Nokia va concedia oameni.

***

– Asta e domnule inspector, nu există.

– Păi bine, dar uite, sunt înscriși în bilanț, uite aici.

– Vad, dar nu există.

– Păi și cum au fost înscriși acolo?

– Asta eu nu am de unde să știu.

Dacă ați avut acțiuni în valoare de 10000 de euro la nemții ăștia acum v-au mai rămas doar 1499 de Euro, asta dacă fugiți repede să-i luați cât mai e ceva acolo, dacă o mai fi.

Nici în nemți nu mai poți să ai încredere, chestia aceea cu “Ein mann ein wort” funcționa pe vremea bunicului meu.

Așa e și cu bitcoinii, și cu “unicornii” ăia din IT despre care scriu ziarele că au primit fonduri de miliarde dar nici ei, unicornii, nu pot să explice concret ce fac…

Că mai demult le spunea Caritas, acum le spune “unicorni”.

***

Mari figuri și ăstia de la Râmnicu Vâlcea, exact ca și ai noștri din Timișoara care văzând că au o mulțime de spații neocupate au mărit chiriile și acum au și mai multe spații neocupate și cu vitrinele sparte.

– Hai să fim noi șmecheri și să le scumpim aburul, că prea le merge bine aici în țărișoara noastră, ‘le muma’n cur de străini.

Și ăia le-au tras-o.

– Ia mai măriți voi tarifele puțin, dacă mai aveți cui.

Așa că acum șmecherii noștri în loc să primească dau.

Ajutoare de șomaj, că locurile de muncă s-au cam terminat.

Deocamdată cei care nu au ce pune mâine pe masă nu sunt decât 500.

Vor urma mulți alții.

***

Nu știu dacă ați auzit, domnule Robu, în țara pe care o conduce partidul din care faceți parte un om s-a spânzurat zilele trecute prntru că nu avea ce să mănânce.

Dacă s-ar fi găsit cineva să-i dea o sticlă cu ulei, din ăla ieftin, poate nu s-ar fi spânzurat.

Cu banii cheltuiți pe elicopterul ăla, cu popii și ce o mai fi fost pe acolo poate oamenii ăia de la Vaslui și-ar fi cumpărat ulei tot restul vieții.

Si nu e vorba numai de Vaslui, sunt și la noi în Banat oameni atât de săraci că s-ar spânzura, dar poate le e frică că-i doare, sau de iad, sau de veșnicia care urmează după aceea. Unii o și fac.

In urmă cu mulți ani am citit o carte cu reportaje despre China.

La un moment dat autorul cărții i-a luat un interviu Primului Secretar al Partidului Comunist Chinez, parcă.

Și îl întreabă pe omul ăla, excelență, dar cum se împacă doctrina comunistă a partidului cu sloganul “o țară două sisteme”, cu implementarea economiei capitaliste într-o țară socialistă?

Și ăla, șeful Chinei, îi răspunde:

– Dom’le, știi care e treaba? Principala mea problemă este că mâine dimineață trebuie să asigur câte un blid cu orez la un miliard și jumătate de oameni. După ce am rezolvat treaba asta discutăm și despre doctrina comunistă.

Domnilor liberali, și mie îmi place să mă joc.

Dar cred că ar fi bine să spunem și noi cam ca și chinezul ăla:

Problema politicienilor din această țară este să facă în așa fel încât nimeni să nu mai sufere de foame sau de frig sau că nu are o locuință.

Iar după ce rezolvăm treburile astea discutăm și despre componenta ludică a vieții, jucăm fotbal și poate ne și plimbăm cu elicopterul.

***

Ideea e surâzătoare

Ei ne anunță înainte când ar trebui să trecem pe la servici, din când în când, noi stăm acasă liniștiți, firma ne plătește ce am lucrat, mai dă și statul 50-60% din ce sțăm acasă, una peste alta primim mai puțin decât până acum, dar nici nu ne spetim cu munca.

Si oricum primim mai mult decât merităm.

Eu însă am niște nedumeriri:

1. De unde vor veni banii ăia nemunciți, oricât cât de puțini ar fi?

2. Să nu uităm că și MEBO a fost o minunată invenție germană.

Dar când a fost aplicată de români rezultatul a fost că bunurile poporului, ale noastre ale tuturor, au ajuns să fie numai ale unora, unii care nici măcar nu au plătit ceva pentru ele.

Tare mă tem că până fixează ăștia cadrul o să mergeți la servici când vă cheamă, iar restul timpului stați acasă pe banii voștri.

Citește și:  Revista presei 03.07.2020

Leave a comment.

Your email address will not be published. Required fields are marked*