Anton Kovacs September 12, 2019

 

Nu am mai intrat de mulți ani într-o toaletă publică, dar din când în când trec pe lângă câteuna și îi simt parfumul, iar uneori mai citesc ce scriu cetățenii orașului despre ele.
Se pare că întreținerea toaletelor publice din Timișoara este o mare problemă, pe care primarii din ultimii 30 de ani nu o pot rezolva sub nicio formă, în ciuda cheltuielilor destul de mari care se fac în acest scop.

Nu am visat niciodată să fiu primar, dar de multe ori, când nu îmi convine ceva, mă întreb ce aș face eu dacă ar trebui să rezolv situația respectivă.

Să încercăm:

Cred că majoritatea celor care ar dori să rezolve această problemă s-ar gândi în primul rând la toaletele automate, acele dispozitive minunate care seamănă mai mult cu o navă spațială decât cu un WC.

Dar mie, probabil pentru că am trăit toată viața în Timișoara, oraș unde întotdeauna a existat un fel de pudoare datorită căreia toaletele erau ascunse, nu expuse ostentativ, nu îmi plac foarte mult aceste dispozitive, sunt mult prea vizibile.
Pe de altă parte, am impresia că sunt și scumpe și s-ar putea găsi soluții la fel de bune sau chiar mai bune și în același timp și mult mai ieftine.

 

 

1. În primul rând aș face o hartă cu toaletele publice existente, funcționale sau nefuncționale, ceva în genul ăsta:

 

 

2. Aș ruga pe cineva să îmi calculeze care este traseul cel mai scurt pentru a parcurge toate punctele marcate pe hartă și totodată care sunt cele mai scurte trasee de la sediul echipei de curățitori de WC-uri publice până la fiecare toaletă publică în parte.

3. Însoțit de cineva foarte priceput în instalații sanitare și de altcineva foarte priceput în construcții, în special de amenajări interioare, aș vizita personal fiecare toaletă publică în parte.

I-aș ruga pe cei doi însoțitori să noteze toate deficiențele constatate și aș face poze cu toate detaliile.

În condițiile în care aș vizita doar două toalete în fiecare zi acest lucru mi-ar lua o săptămână.

4. Pe baza celor constatate de către cei 2 specialiști aș ruga pe cineva din primărie (trebuie să fie cineva care se pricepe la așa ceva) să îmi facă niște situații în care să se regăsească toate lucrările care trebuie făcute pentru punerea în funcțiune a toaletelor publice din oraș, inclusiv prețuri de materiale, manoperă și tot ce mai este necesar. Practic niște devize de lucrări.

Citește și:  CUM AR TREBUI SĂ FIE AMENAJAT ORAȘUL - Episodul 7 Dirigintele de șantier

În prima fază aș căuta ca lucrurile să fie făcute în așa fel încât toaletele existente în oraș să fie funcționale și să aibă un aspect decent, nimic deosebit, nu WiFi, și nici LED-uri colorate, și nici capace de WC care îți crează senzații plăcute când te așezi pe ele.

La un moment dat, în urmă cu peste 10 ani, am văzut un astfel de deviz pentru reabilitarea toaletei din piața Țepeș Vodă, erau acolo faianță, gresie, lucrări de zidărie, uși, înlocuirea completă a instalațiilor sanitare, suma finală a fost de vreo 20.000 de Euro, așa ca să ne facem o idee despre ordinul de mărime al costului pentru o astfel de lucrare.

 

 

5. Aș face un mic contract, sau mai multe contracte, cu o firmă care să rezolve toate mărunțișurile astea, probabil reparațiile ar dura tot o săptămână.

6, După două săptămâni de la demararea acțiunii, dacă toată lumea și-a făcut treaba, toate cele 12 toalete publice ar trebui să fie funcționale.

7. În paralel, aș forma 3 echipe de câte 2 oameni care să se ocupe de întreținerea toaletelor publice din oraș. Una din condițiile obligatorii pentru angajarea în această subunitate ar fi posesia unui carnet de conducere pentru autoturisme.

Această “subunitate” ar primi un sediu, practic două cămăruțe, undeva într-un punct cât mai central în raport cu localizarea celor 12 toalete.
Una dintre cămăruțe ar fi dotată pentru a fi un fel de dispecerat și loc de odihnă, cea de-a doua cămăruță ar avea destinația de depozit pentru materialele și echipamentul necesar.

Totodată “subunitatea” ar fi dotată cu un minivan

 

 

și cu echipamentul de protecție și sculele necesare astfel încât curățenia să se facă cât mai rapid și cu cel mai mic efort, fără a se face rabat de la calitate.

 

 

În fiecare zi, echipele din schimburile 2 și 3 ar parcurge întregul traseu pentru a face o curățenie generală a toaletelor (probabil curățarea unei toalete cu 5 cabine+urinare nu ar dura mai mult de 10 minute), iar echipa din schimbul 1 ar asigura “urgențele”.

Citește și:  Și cât ar fi de simplu - Curățenia pe malurile Canalului Bega

8. În fiecare toaletă ar fi amplasat la loc vizibil un afiș prin intermediul căruia cetățenii sunt rugați să semnaleze orice deficiență sau defecțiune la dispeceratul echipei de curățenie, menționându-se și numerele de telefon necesare. La fel ca la orice dispecerat, aceste apeluri ar fi înregistrate pentru a folosi ulterior la eficientizarea activității.

9. Până aici am rezolvat tema autopropusă, orașul dispune de 12 toalete publice care funcționează 7 zile/săptămână, 24 de ore din 24, în condițiile în care cheltuielile sunt mult mai mici.

Dar se pot face mai multe.

Odată cu punerea în funcțiune a celor 12 toalete aș începe să caut modalități de eficientizare a activității, de exemplu standarizarea tuturor instalațiilor în așa fel încât piesele de schimb să fie compatibile cu oricare din toaletele din patrimoniu, înlocuirea treptată a instalațiilor vechi cu instalații mai rezistente (de exemplu PPR), înlocuirea echipamentelor existente cu echipamente antivandalizare. Poate dotarea toaletelor publice din oraș cu lămpi cu ultraviolete care ar elimina germenii din aer. Sau tratarea pereților cu soluții care asigură autocurățarea acestora. Pereți vopsiți cu vopsea “antiurinare”. Mânere sau suprafețe care sunt atinse cu mâna care se “autosterilizează”. Toate aceste lucruri există dar se pare că “specialiștii” nu știu de ele. Păcat, pentru că unele din aceste soluții ar putea fi aplicate și pentru clădirile din oraș.

 

 

Mâner care se autosterilizează folosind razele ultraviolete: https://www.digitaltrends.com/cool-tech/uv-door-handle-kills-germs/

 

Perete “antiurinare” tratat cu vopsea superhidrofobică: https://www.youtube.com/watch?time_continue=29&v=uoN5EteWCH8

 

Foto: https://web-japan.org/trends/08_sci-tech/sci090116.html

 

Toaletă cu sistem de autocurățare: https://www.youtube.com/watch?v=_oBuvax_X6w

 

Oferte pentru toalete cu sistem de autocurățare

 

10. Odată rezolvată problema celor 12 toalete existente aș începe să mă gândesc, împreună cu cei din consiliul local, care sunt noile locații în care ar trebui amplasate toalete publice.

În primul rând parcurile, fiecare parc al orașului ar trebui să fie prevăzut cu o toaletă, mai mare, mai mică, în funcție de dimensiunea parcului.

 

 

Fiecare cartier are cel puțin un punct “de coagulare”, un loc în care se adună oamenii mai mult decât pe străzile obișnuite. De exemplu în Circumvalațiunii un astfel de punct foarte circulat este în zona complexului “Splendid”, un altul la “Favorit”, altul în Piața Dacia. În Calea Girocului avem astfel de puncte la intersecția Martirilor cu Naturii, altul la intersecția Mareșal Ctin Prezan cu Martirilor, în Calea Șagului la “Turist” și la intersecția cu Rebreanu.

Citește și:  Șaormerița

În toate aceste puncte ar fi obligatoriu să existe câteo toaletă publică, nu foarte mare, vreo două cabine și 2-3 urinare ar ajunge.

 

 

Probabil ați constatat că spațiile de sub podurile care trec peste Bega au devenit un fel de toalete publice “deschise”.

Pentru a elimina acest fenomen aș căuta să reabilitez toaletele din picioarele podurilor, acolo unde ele încă există, sau aș construi toalete noi în apropierea fiecărui pod care trece peste Bega.

 

 

Cimitirele sunt și ele locuri unde oamenii stau mult, de obicei. De aceea în fiecare cimitir din oraș trebuie să existe câte o toaletă publică.

 

 

Toate aceste toalete ar urmă să fie construite în așa fel încât aspectul lor să se încadreze armonios în aspectul general al zonei respective.

 

 

Pentru toaletele din zona centrală a orașului s-ar putea alege un design interior ceva mai deosebit, transformând astfel o amenajare pe care de obicei cauți să o ascunzi într-un element spectaculos.

 

 

11. În paralel cu administrarea de către primărie s-ar putea găsi posibilități de administrare alternativă, eficientă și nebirocratică a unora din toaletele publice din oraș.

De exemplu, acestea ar putea fi concesionate cuiva, acea persoană sau firmă urmând să asigure întreținerea, repararea și funcționarea 24/24 x 7 zile a toaletei respective, respectând niște standarde de curățenie impuse printr-un regulament al primăriei.
Pentru folosirea toaletei s-ar putea încasa un anumit tarif, la un nivel care nu poate fi depășit, impus de către primărie.

12. În punctele în care nu este eficientă construirea unei toalete fixe, dar unde în apropiere există restaurante, baruri, magazine, care dispun de toalete pentru clienți, aș încerca să închei contracte reciproc avantajoase pentru folosirea de către cetățeni a acelor toalete.

13. Toate toaletele “ecologice”, acele infecții împuțite din plastic care sunt rușinea oricărui oraș ar fi retrase de pe spațiul public, urmând ca acest gen de dispozitive să fie folosite exclusiv cu ocazia unor evenimente publice, concerte etc.

 


 

Leave a comment.

Your email address will not be published. Required fields are marked*