Situație hilară, demnă cumva de personajele lui Caragiale, la Timișoara, după intenția aleșilor locali de a introduce o hotărâre prin care se interzice hrănirea animalelor și păsărilor pe domeniul public și privat al municipiului.
Cum este și normal, părerile cetățenilor sunt împărțite. Unii sunt de acord cu măsura, argumentând că numărul porumbeilor comunitari a crescut foarte mult, în timp ce alții contestă decizia. Cei din urmă spun și faptul că altele ar fi problemele din oraș și că problema porumbeilor nu ar fi prioritară în acest moment.
Neînțelegând de ce mulți timișoreni nu sunt de acord cu măsura interzicerii hrănirii porumbeilor în oraș, consilierul local Aida Szilagyi îi întreabă pe o rețea de socializare că, parafrazând, de ce nu adoptă oamenii păsările respective dacă tot le iubesc atât de mult!?
Nu știu cum s-a gândit doamna Aida că ar putea timișorenii să adopte mii de porumbei. Să îi țină în apartamente? Animale de companie? Ca pe pisică, cățel sau cum?
Pe mine una m-au amuzat foarte tare întrebarea și raționamentul. Atât s-a putut.
„Nu știu cum s-a gândit doamna Aida că ar putea timișorenii să adopte mii de porumbei. Să îi țină în apartamente? Animale de companie? Ca pe pisică, cățel sau cum?”
Într-adevăr ceva ce sfidează rațiunea. Cum adică să ții porumbei? Probabil autoarea nici nu știe din ce se fac cârnații. În mintea ei, singurele animale crescute de om sunt câinii și pisicile.
Serios vorbind, nu cred că autoarea știe originea porumbeilor. Sunt animale domestice sălbăticite.
Am mai ascultat de ăștia care vor să, vai, „salveze suflețele”, prin Evul Mediu, și am primit cadou ciumă.
si dvs cu articolul acesta v-ati dat doctoratul sau?
Si dvs cu articolul acesta v-ati dat doctoratul sau? Sincer cred ca si un copil mic poate scrie un articol mai interesant