Discuția despre care a fost prima zi a revoluției continuă și după 36 de ani.
Și nu dă semne că s-ar apropia de un consens.
Unii spun 14 decembrie, alții 15, alții 16, unii mai prudenți spun 20, iar cei cu simțul spectacolului istoric aleg 22, ziua cu elicopterul, balconul și cadrele bune pentru manuale.
La prima vedere, ai zice că e o dezbatere pentru istorici, pentru arhiviști sau pentru cei care mai cred că adevărul istoric e ceva ce se caută, nu ceva ce se revendică.
În realitate, stabilirea zilei „oficiale” nu interesează prea mult istoria.
O interesează pe altcineva: pe cei care au nevoie de o legitimație.
Pentru că există oameni care, dacă îi întrebi ce sunt, nu-ți vor spune că sunt ingineri, că au proiectat instalații sau poduri, nici strungari care au mers 40 de ani zilnic la fabrică, nici profesori, nici medici, nici scriitori, nici măcar cetățeni care și-au făcut onest treaba.
Nu.
Ei sunt revoluționari.
Asta e identitatea lor esențială.
Asta e povestea pe care o spun nepoților: că într-o zi, acum 36 de ani, au fost într-un anumit loc și au strigat „Jos Ceaușescu”. Sau că s-au înghesuit în clădirea Operei, au prins un colț de balcon, eventual un cadru bun pentru o fotografie care avea să conteze mai mult decât orice au făcut ulterior.
După aceea, viața a curs liniștit.
Unii s-au mai înghesuit, cu sprijinul colegilor de balcon, într-un post de consilier local.
Alții au beneficiat timp de decenii de o bursă lunară, venită regulat, cam ca o pensie anticipată pentru merit revoluționar.
Au mai primit poate și niște terenuri, care, dintr-un atașament profund față de patrimoniul național, au fost ulterior vândute.
De aceea data e importantă.
Pentru că una e să fii prins în poză cățărat pe un tanc împodobit cu flori, într-o mulțime deja victorioasă, și alta e să apari lângă mașinile incendiate din fața Comitetului Județean de Partid, când încă nu știa nimeni dacă mâine mai ești liber sau ești anchetat.
Una e să fii în Piața Operei, în 22, când istoria deja schimbase macazul, și alta e să fii în coloana care defila pe 17 prin căminele studențești, cu frică, confuzie și foarte puține certitudini.
Aici am să-l contrazic totuși pe domnul Popovici.
Din punctul meu de vedere, revoluția a început pe 15 decembrie.
Nu pentru că atunci s-a strigat mai tare. Nu pentru că au fost mai multe camere.
Ci pentru că atunci au fost oameni care au ieșit fără să știe ce urmează.
Oameni care nu erau doar „câțiva”.
Oameni care știau că riscă, fără să știe exact ce riscă: o amendă, o bătaie, o anchetă, pușcăria sau ceva mai rău.
Și totuși au stat acolo, în fața bisericii reformate din Piața Maria.
Unii cu lumânări în mână.
Mulți tăcuți. Fără sloganuri, fără certitudini, fără legitimații.
Doar prezență.
Dacă nu ar fi fost ei – acei oameni discreți, anonimi, fără poze și fără certificate – nu ar fi fost nici ceilalți care au venit mai târziu și au strigat.
Revoluțiile nu încep cu strigăte.
Încep cu tăceri încăpățânate.
*
Intr-o știre mult mediatizată ni se spune, cu un aer grav și responsabil, că s-au achiziționat „echipamente speciale” pentru medicii care se deplasează între pavilioanele Spitalului Clinic Municipal.
Formularea e atât de solemnă încât ai impresia că vorbim despre o traversare a Antarcticii, nu despre câteva zeci de metri de curte spitalicească.
Și inevitabil apare întrebarea de bun-simț: cum funcționează, concret, acest lucru?
Medicul de la Pneumologie, când trebuie să ducă un pacient la Radiologie, oprește actul medical, îl roagă pe bolnav să aștepte frumos, se duce la vestiar, își scoate pantofii, încalță bocancii cei noi-nouți, îmbracă geaca inscripționată, eventual își pune și căciula „oficială”, apoi revine, preia pacientul și pornește expediția?
La destinație ce urmează?
Se dezbracă din nou?
Sau intră în Radiologie în bocanci de curte, ca să nu se piardă investiția?
Iar la întoarcere, repetăm procedura?
Dacă problema e că medicii trebuie să iasă afară între pavilioane, atunci problema reală nu e lipsa gecilor inscripționate, ci organizarea spitalului.
Curți neacoperite, trasee neprotejate, infrastructură gândită parcă pe vremea când bolnavii aveau timp.
*
O altă știre care a stârnit controverse ne anunță că mormintele din cimitirele Timișoarei vor fi numărate.
Recenzate, mai precis.
Mărturisesc că m-am gândit de mult la necesitatea unui asemenea demers.
Dar nu mi-a trecut niciodată prin cap că ar trebui făcut cu zel administrativ, pentru a verifica dacă Popescu Dumitru sau urmașii acestuia au achitat la timp taxa de concesiune a locului de veci.
Asta e, desigur, important pentru contabilitate, dar e complet irelevant pentru memorie.
Eu mă gândeam la altceva.
La cât de interesant — și util — ar fi dacă ar exista un site, undeva, în care să poți tasta un nume.
Poate al unei rude pierdute în timp, poate al unei personalități.
Și să afli unde se află mormântul, exact: parcela, aleea, locul.
Iar în cazul personalităților, să poți citi și câteva rânduri despre cine au fost și de ce orașul încă le poartă numele.
Eventual această secțiune să funcționeze ca un fel de Wikipedia, în care chiar rudele decedatului să poată completa niște informații.
Pentru că Timișoara e plină de astfel de nume.
Avem un Spital Județean care se numește Pius Brânzeu.
Avem un cartier Kunz.
Avem un parc imens creat de cineva pe nume Muhle.
Avem artiști, medici, ingineri, oameni care au schimbat orașul.
Dar, cinstit vorbind, fără să ne uităm pe internet, știm unde sunt mormintele lor?
Știm dacă mai există?
Știm dacă sunt îngrijite sau dacă au devenit doar niște pietre anonime printre altele?
E straniu cum știm să punem nume pe clădiri, pe străzi și pe cartiere, dar nu știm unde se află locul final de odihnă al celor pe care pretindem că îi onorăm.
Orașul îi folosește simbolic, dar nu îi mai caută. Nu îi mai vizitează. Nu îi mai pomenește, dincolo de o plăcuță sau o denumire oficială.
O recenzare a cimitirelor ar putea fi, dacă ar exista voință și inteligență, un act de cultură.
Un inventar al memoriei, nu al taxelor.
O hartă a celor care au fost, nu o listă de restanțieri.
Dar, așa cum se întâmplă adesea, ideea bună riscă să fie îngropată sub birocrație, înainte să apuce să spună ceva despre oraș și despre noi.
Cimitirele nu sunt doar locuri ale morții. Sunt arhivele cele mai sincere ale unei comunități.
Iar dacă tot le numărăm, poate ar fi momentul să le și citim.
Dacă îți place cum scriem și vrei să susții jurnalismul local independent, abonează-te cu 5 euro prin Patreon. Abonații primesc pe email, în premieră, cele mai bune știri din Timișoara.
Prin Patreon:
***
Trump ordonă blocada petrolieră a Venezuelei
Într-o postare pe Truth Social, Trump a scris: „Regimul ilegitim Maduro folosește petrolul din aceste câmpuri petroliere furate pentru a se finanța, terorismul legat de droguri, traficul de persoane, crimele și răpirile. Din cauza furtului bunurilor noastre și din multe alte motive, inclusiv terorismul, contrabanda cu droguri și traficul de persoane, regimul venezuelean a fost desemnat ORGANIZAȚIE TERORISTĂ STRĂINĂ.”
Anunțul blocadei vine după confiscarea, săptămâna trecută, a unui astfel de petrolier sancționat, parte a așa-numitei „flote din umbră” de petroliere folosite pentru transportul de petrol de pe piața neagră din țările sancționate, care transporta țiței venezuelean către Cuba. Nava fusese sancționată în 2022 de guvernul SUA pentru transportul de petrol iranian.
Blocada este o altă escaladare a campaniei militarizate de presiune maximă a administrației Trump împotriva regimului Maduro. SUA au desfășurat o duzină de nave de război, inclusiv un grup de atac al portavioanelor, și resurse aeriene semnificative în Caraibe, într-o presupusă încercare de a opri fluxul de droguri din țară și de a-l forța pe Maduro să plece. Restrângerea comerțului cu petrol va diminua serios veniturile guvernului venezuelean și, odată cu aceasta, capacitatea lui Maduro de a menține loialitatea aliaților săi prin prăzile industriei petroliere.
Trump a semnat un ordin executiv prin care desemnează fentanilul drept armă de distrugere în masă
Președintele Donald Trump a semnat luni un ordin executiv prin care desemnează fentanilul drept armă de distrugere în masă, oferind astfel guvernului american autoritate legală suplimentară în eforturile sale de combatere a traficului de droguri sintetice.
Chinezii de la Shein, sătui de taxele europene.
La începutul acestui an, s-a titrat constant despre vestea că tot mai multe companii chineze de ecommerce deschid centre de stocare și distribuție în Europa. Numai în acest an, companiile chineze au ocupat aproximativ 200.000 de metri pătrați de spațiu de depozitare în Regatul Unit, scrie Ecommercenews.
Chinezii deschid primul drum construit de ei în România VIDEO
Un proiect mult așteptat ajunge, în sfârșit, la final: Varianta Ocolitoare Zalău, anunță autoritățile.
Prima zi a revoluției
Avem darul unic să le confundăm pe toate. Nu, revoluția de la Timișoara nu a început în 15 decembrie 1989, ci în 16. Vineri, 15 decembrie, a fost o zi de protest tăcut al câtorva enoriași din biserica reformată…
Decembrie 1989: unde a început și când s-a sfârșit Revoluția?
Pentru români, decembrie 1989 a însemnat sfârșitul dictaturii. Pentru unii a însemnat sfârșitul vieții. Acum 36 de ani, la Timișoara, oamenii erau deja în stradă. „Jos cu Ceaușescu!”. Așa a început. Sau, poate, mai devreme.
La Iași plutea ceva ciudat prin aer de mai multe zile. Acolo trebuia să se aprindă focul, pe 14 decembrie; Securitatea aflase asta pe 10. Stația de tramvai din Piața Unirii, unde urma să aibă loc protestul, a fost desființată peste noapte, să nu se mai adune oamenii. Pe 12 decembrie s-a organizat „Dinamoviada de Judo” și orașul s-a umplut de „sportivi de la Interne”, români sau colegi de lagăr socialist, tot din structuri. Pe străzi bântuiau „Capre cu trei iezi”, așa le ziceam patrulelor formate din milițian plus trei militari în termen, care vegheau să nu circule pietonii în grupuri. Multe telefoane publice – dintre cele cu fise, ca pe vremea aia – au fost smulse, să pară vandalizate, să nu mai sune de pe ele organizatorii la diverse numere, să anunțe că „Joi, pe 14 decembrie, de la ora 16.00, se dau portocale în Piaţa Unirii!”. Era frig și umezeală, iar focul nu s-a mai aprins la Iași. Cei din „Frontul Popular Român” au fost săltați, arestați, închiși, bătuți, apoi eliberați pe 22. Acum avem, în centru, și o piață mică de tot, „Piața 14 Decembrie”; puțini mai știu de ce…
Fostul ministru al transporturilor Răzvan Cuc a fost reţinut de DNA
Răzvan Cuc, fost ministru PSD al Transporturilor în guvernele Grindeanu și Tudose, a fost reţinut, marţi, de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, fiind acuzat de complicitate la dare de mită, anunță DNA.
Fostul deputat Cătălin Rădulescu a fost achitat de Curtea de Apel București în dosarul de fals revoluționar.
Fostul deputat Cătălin Rădulescu, cunoscut ca „Mitralieră”, a fost achitat, marți, de Curtea de Apel București, într-un dosar în care este acuzat de DNA că a primit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției din decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant”, deși nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege. Curtea de Apel București, instanța care este în centrul scandalului din justiție, a dispus achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații și complicitate la abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite, pe motiv că fapta nu există. Decizia nu este însă definitivă.
Patrick André de Hillerin: Cel mai spiritual popor din univers: mănâncă principii și se încălzește cu propagandă
Poporul român este cu adevărat binecuvântat. Se spune că România ar fi o insulă de latinitate într-o mare slavă, dar, de fapt, mult mai corect ar fi să spunem despre noi că suntem un popor eminamente spiritual înconjurat de mulțimi de fomiști meschini, interesați doar de burdihanele lor de balcanici.
De erai c-u-r-v-ă cinstită, astăzi erai fericită…
Această paradoxală frază dintr-un vechi cîntec de amor și jale din mahalaua Bucureștilor, concentrează în sine destinul justiției române care a ratat încă din decembrie 89 șansa de a deveni o curvă cinstită.
Bismark și actualul sistem de pensii.
În 1879, Bismarck și-a abandonat partenerii de coaliție, Național-Liberalii, și a creat un nou bloc de putere protecționist, determinându-i pe ceilalți să accepte protecția tarifară pentru industria siderurgică, care se lupta cu producătorii britanici.
Aventurile judecătoarei Stoicescu la Fisc
Crucile din cimitirele Timișoarei, numărate de 40 de funcționari publici.
TIMIȘOARA. Dezvăluire halucinantă făcută de consilierul local Roxana Iliescu. Aceasta arată că primarul Dominic Fritz a trimis mai multe echipe de funcționari publici de la diverse servicii să numere crucile din cimitirele primăriei, la Timișoara.
FOTO.
Probele la sistemul de iluminat public din Pasajul Solventul au fost finalizate cu succes, a anunțat luni seara primarul Timișoarei, Dominic Fritz.
Echipamente noi pentru medicii care se deplasează între pavilioanele Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara
Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara a achiziționat 100 de echipamente vestimentare destinate cadrelor medicale care se deplasează frecvent între pavilioanele unității sanitare. Măsura are rolul de a răspunde unor nevoi practice apărute în activitatea medicală curentă, în special în situațiile care presupun consultații interdisciplinare sau intervenții desfășurate în spații diferite ale spitalului.
Timișoara e gata să lege Giroc și Chișoda de rețeaua de transport public
Zona mitropolitană a Timișoarei ar putea să fie legată în perioada imediat următoare și se va începe cu Giroc și Chișoda. Ruben Lațcău, viceprimarul Timișoarei, a anunțat că administrația pe care o conduce este pregătită să asigure aceste servicii. Lipsește deocamdată o decizie a administrației din Giroc. „Timișoara e gata să lege Giroc și Chișoda […]
Ce facem astăzi, 17 decembrie 2025, în Timișoara?
Miercuri, 17 decembrie, puteți merge la ateliere, concerte, la teatru sau la film. Mai puteți vizita Târgurile de Crăciun din centru și de la Muzeul Satului Bănățean.
