Astăzi nu prea am avut alte știri în afară de cele despre Ungaria unde niște ONG-uri care ne învată democrația pe banii nu se știe cui ne avertizează că au văzut ei pe TikTok că alegerile vor fi furate, și știri despre vin, cum se fac cozonacii și șe mănâncă mieii, că asta înseamnă sărbătorile la noi, fie că vorbim de Paște, de Crăciun, de 1 mai sau 1 Decembrie, să ne îndopăm.
Probabil că această tendință ne-a fost înscrisă în codul genetic în decursul a o mie de ani în care nu prea am avut ce mânca.
Așa că, nu prea am nimic de comentat.
Dar mă voi alinia și eu trendului, și findcă e vară și e Paște voi povesti despre asta.
Primăvara nu a avut niciodată nevoie de aprobări teologice.
Ea vine oricum: cu muguri, cu lumină, cu o energie aproape indecentă după amorțeala iernii.
Cu mult înainte ca lumea să audă de Iisus Cristos, oamenii știau foarte bine că acest moment merită sărbătorit.
Nu din doctrină, ci din instinct.
În colțuri diferite ale Europei, exista ideea unei divinități a primăverii, iar una dintre cele mai invocate astăzi este Eostre (sau Ostara).
Nu știm cât de importantă a fost în realitate — singura mențiune clară vine de la Bede, un călugăr din secolul VIII.
Dar dovezile arheologice din Europa de Nord – ouă decorate găsite în morminte din Epoca Fierului sau iepuri asociați cu fertilitatea în folclorul germanic – confirmă că ritualurile de primăvară erau universale.
Dar nici nu contează foarte mult dacă a fost o mare zeiță sau doar o umbră mitologică.
Important este că simbolurile existau deja: oul, iepurele, simboliri ale renașterii naturii și ale bucuriei, explozia de viață.
Oamenii celebrau faptul simplu și esențial că natura nu murise definitiv.
Apoi apare creștinismul, cu o poveste mult mai dramatică.
Paștele lui nu vine din aceste ritualuri ale naturii, ci din Pesach.
Numai că, în varianta creștină, centrul de greutate se mută: nu mai este vorba doar despre salvare, ci despre sacrificiu.
Moartea devine necesară pentru mântuire. Crucea devine simbolul suprem.
Și aici începe transformarea interesantă.
Europa nu era un teren gol.
Oamenii nu erau dispuși să renunțe pur și simplu la sărbătorile lor luminoase, la bucuria primăverii, la obiceiurile care le făceau viața suportabilă.
Așa că noua religie nu a distrus complet aceste tradiții — ar fi fost imposibil — ci le-a absorbit, le-a reinterpretat, le-a „botezat”.
Ouăle au devenit simboluri ale învierii, iepurele a rămas prin preajmă ca un fel de invitat stânjenitor, iar sărbătoarea s-a mutat convenabil în aceeași perioadă.
Rezultatul a fost o combinație aproape paradoxală: o sărbătoare a vieții, trecută prin filtrul unei religii obsedate de moarte.
Pentru că, dacă privim fără evlavie, mesajul central al Paștelui creștin nu este doar „a înviat”, ci și „a murit pentru tine”.
Accentul pe vină, pe sacrificiu, pe suferință nu este accidental.
Este un mecanism extrem de eficient.
O religie care îți spune că cineva a murit pentru păcatele tale te pune automat într-o poziție de datorie morală.
Nu mai ești doar un participant la bucuria naturii, ci un beneficiar al unui sacrificiu cosmic. Și, ca orice beneficiar, ai obligații.
Aici apare partea „acidă” a poveștii: instituțiile religioase au fost dintotdeauna foarte pricepute în a transforma emoțiile colective în instrumente de coeziune și control.
O sărbătoare a primăverii, spontană și veselă, este greu de gestionat.
O sărbătoare centrată pe vină, pe suferință și pe mântuire — aceea este mult mai utilă.
Îți oferă un cadru clar: cine ești, ce ai greșit, cine te poate salva și, mai ales, cine intermediază această salvare.
Și totuși, ironia nu poate fi eliminată complet.
Oricât de mult ar insista discursul asupra suferinței, oamenii continuă să coloreze ouă, să pregătească mese bogate, să se bucure că vine primăvara.
Sub stratul de teologie care preamărește moartea, instinctul vechi de mii de ani nu dispare.
Viața iese la suprafață, chiar și atunci când este înconjurată de simboluri ale morții.
Poate că aici stă adevărul cel mai simplu: nu Paștele a învins sărbătorile primăverii, ci le-a îmbrăcat într-o poveste mai solemnă. Iar dedesubt, încă pulsează aceeași bucurie veche, încăpățânată — bucuria că lumea merge mai departe.
Secvența de mai jos este din serialul „American Gods”.
Există și cartea, e o carte tare bună pe care sper să o citiți, mai ales că avem niște zile libere în care oricum se vorbește despre zei.
Ca să fac un fel de spoiler la ceea ce sper că veți citi, iată un scurt citat: „Toată lumea știe că iepurele aduce ouă. E un fapt.”
***
A mințit CIA cu Murmurul Șoaptelor
Cel mai recent dispozitiv al CIA, „Ghost Murmur”, care, potrivit New York Post, a salvat un pilot american în Iran detectându-i bătăile inimii, este probabil o farsă, deoarece încalcă legile cunoscute ale fizicii. Această opinie a fost exprimată de fizicieni, potrivit revistei Scientific American. NYP a relatat pe 8 aprilie că CIA a salvat un […]
„Suveranitatea digitală”.
Franţa a anunţat că intenţionează să migreze computerele guvernamentale de la Microsoft Windows la sistemul open-source Linux, într-un efort de a reduce dependenţa de tehnologia americană şi de a-şi recâştiga controlul asupra datelor şi infrastructurii digitale.
„Pacea” de 32 de ore.
Armistițiul de încetare a focului dintre Rusia și Ucraina, în contextul Paștelui Ortodox, a început sâmbătă, la ora 16:00, ora României. Durata acordului este până la miezul nopții, duminică, 12 aprilie.
Acordul a intrat în funcțiune, la o săptămână de la inițiativa președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski. Kremlinul este de acord cu o încetare a focului pentru 32 de ore, de sâmbătă după-amiază până duminică, la miezul nopții.
Ministrul rus al Apărării, Andrei Belousov, și șeful armatei, Valeri Gherasimov, au primit instrucțiuni să „înceteze ostilitățile în această perioadă”, au anunțat oficialitățile de la Moscova.
Paștele oamenilor lăsați în voia lui Dumnezeu.
Paștele? Întreb oamenii străzii. În București „rămân săracii. Dau ouă. Câte ouă să mănânce omul într-o noapte?”. „În cimitire, în ziua de Paște, dimineața vin oamenii cu cozonaci, cu pîine, cu miel. Dar n-avem voie, ne dau afară cerșetorii”. Așa că, zice Mitu, „suntem în voia lui Dumnezeu. Că voi ăia vă îndopați de la supermarkete. Străzile după Învierea lui Isus sunt goale. Nu ne dă nimeni nici ban, nici milostenie.”
Există riscul ca inteligența artificială să scrie o nouă Evanghelie și să fondeze o nouă religie?
Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au fost întrebați dacă inteligența artificială este un instrument „al binelui” sau „al răului”.
Daniel Funeriu a comparat manuale de ştiinţe din România, Franţa şi Germania: „Ale noastre par concepute pentru imprimat pe tricouri”
Fostul ministru al Educaţiei Daniel Funeriu afirmă, după ce a comparat manuale de ştiinţe din România, Franţa şi Germania, că, în cazul celor româneşti, grafica este mai potrivită pentru o revistă pentru copii decât pentru o disciplină care pretinde rigoare intelectuală, elevii fiind supuşi unui „asalt vizual”. „Avem manuale ale căror pagini par concepute pentru imprimat pe tricouri, nu pentru înţeles în clasă”, spune Funeriu, care are şi un mesaj pentru actualul ministru, Mihai Dimian.
În sfârșit mi-am îndeplinit visul de a emigra – și nu oriunde, ci în „Paradisul Atlantic”.
După ce timp de 5 ani am venit în Madeira de 4-5 ori pe an, dar practic tot turiști, doar că nu trebuia să plătim cazarea, abia la începutul lui martie 2026 ne-am luat bilet doar dus și, când am coborât din avion pe aeroportul Cristiano Ronaldo, mi-am simțit împlinit visul de a deveni emigrant. În sfârșit am emigrat – și nu oriunde, ci în insula care, pe bună dreptate, este numită și Paradisul Atlantic și în care foarte multe străzi și locuri au în denumirea lor și cuvântul Paraiso.
Șterge asta din telefon ACUM! Greșeala care te poate lăsa fără bani
Telefonul tău mobil stochează unele dintre cele mai sensibile informații personale pe care le deții și tocmai de aceea este ținta numărul unu a infractorilor cibernetici.
Singurul oraș din România construit pe verticală.
Acesta este singurul oraș construit, la propriu, pe verticală.
Un oraș modelat de munte și minerit
Structura orașului Anina este dictată de relief și trecutul minier. Lipsa terenului plat a făcut ca autoritățile să se adapteze la specificul locului. Așa au apărut blocurile construite în trepte, pe versanți, unele deasupra altora. Astfel, există diferențe mari de nivel chiar și între străzi paralele. Privit de sus, orașul Anina are un aspect „stratificat”.
Misterul avioanelor sovietice în care petreceau românii.
Două avioane Li-2 (Lisunov) au rămas de peste jumătate de secol parcate în orașele Făget și Buziaș din vestul României. Transformate în „avio-baruri”, aeronavele sovietice au fost vreme îndelungată puncte de atracție ale orașelor timișene. Au o istorie controversată, dar un destin diferit.
Aproape cinci mii de timișoreni au venit să ia Lumină la Catedrala Mitropolitană (foto)
Foto: Virgil Simonescu Aproximativ 5.000 de oameni au venit în noaptea de sâmbătă spre duminică să ia Lumină de la Catedrala Mitropolitană din Timișoara. Credincioșii au parte în acest an de vreme bună și au venit să ia din Lumina Sfântă sosită în oraș în seara de sâmbătă pe calea aerului.
Ce facem astăzi, 12 aprilie 2026, în Timișoara?
