La un moment dat m-am săturat să-i cred pe cuvânt ba pe unii, ba pe alții. Fiecare îmi explica istoria în așa fel încât să-i iasă lui bine. Unii vedeau numai eroi, alții numai trădători. Unii transformau orice conducător într-un sfânt, ceilalți îl făceau criminal. Și atunci mi-am spus: ia să văd eu cum au stat lucrurile cu adevărat.
Am început simplu, cu internetul. Nu cu filmulețe de două minute și nici cu influenceri care au descoperit istoria acum trei luni, dar nu au lipsit nici acelea.
Am căutat forumuri unde discutau oameni care știau despre ce vorbesc.
Nu erau întotdeauna de acord între ei, dar veneau cu documente, cu argumente, cu surse, când acestea existau.
Când apărea o informație nouă, o discutau, nu o transformau în dogmă.
Apoi au urmat cărțile. Nu foarte multe, cred că sub 100 de volume.
Nu le-am citit cu creionul în mână, ca și cum m-aș fi pregătit pentru doctorat. Le citeam seara, în pat, din plăcere.
Când mergeam pe stradă îmi puneam căștile pe urechi și ascultam alte cărți, tot despre istorie.
Încet-încet, fără să-mi dau seama, piesele puzzle-ului au început să se așeze.
Nu pretind că știu foarte mulță istorie.
Nu pot să vă spun ce făcea cățelul Grivei în camera în care Ștefan cel Mare se certa cu mă-sa în seara zilei de 4 iunie 1481. Probabil nici istoricii nu pot, chiar dacă ei spun altceva.
Dar cred că am ajuns să înțeleg suficient de bine mersul lucrurilor încât să nu mă mai poată păcăli oricine cu povești patriotarde sau cu propagandă de partid.
Istoria nu este un basm cu Feți-Frumoși și zmei. Nici o galerie de sfinți, nici un șir de demoni. Este povestea unor oameni care au luat decizii bune și decizii proaste.
Iar dacă pornești de la concluzie și cauți doar faptele care îți convin, nu mai faci istorie. Faci propagandă.
Despre perioada recentă știu și mai multe.
Nu pentru că aș fi citit-o doar în cărți, ci pentru că am trăit-o.
Am prins două din cele trei etape ale regimului „comunist” din România și apoi trecerea spre ceea ce numim astăzi democrație.
Spun „ceea ce numim”, fiindcă în România nu am avut nici comunism în sensul teoriei marxiste și nici democrație în sensul ideal al cuvântului.
Am avut un regim birocratic autoritar, cu perioade diferite, cu bune și cu rele, iar după 1989 am construit un sistem în care votăm liber, dar în care puterea economică și influența asupra instituțiilor rămân concentrate în mâinile unui număr relativ mic de oameni. În general copii celor de dinainte.
Între teorie și realitate este o diferență pe care prea puțini au curajul să o recunoască.
Problema este că o parte dintre cei care ne conduc nici măcar nu cunosc această istorie.
Aud afirmații care mă lasă fără cuvinte. Sunt oameni convinși că pe vremea lui Ceaușescu toată lumea umbla în salopetă sau în uniformă, de parcă România ar fi fost o cazarmă uriașă.
Alții își imaginează că trupele sovietice au rămas aici până în decembrie 1989. Nu.
Realitatea este ceva mai complicată și tocmai de aceea merită studiată.
Este mult mai comod să găsești un singur vinovat pentru toate relele. Să spui că de vină au fost doar rușii, doar americanii, doar comuniștii, doar capitaliștii. Adevărul este însă mai puțin confortabil.
De foarte multe ori am fost păcăliți și de alții, dar mai ales de ai noștri.
Și, uneori, ne-am păcălit singuri.
Ceea ce mă îngrijorează și mai mult este ușurința cu care unii politicieni relativizează trecutul.
Fascismul și legionarismul nu sunt simple opinii politice dintr-un manual de istorie. Sunt ideologii care au produs crime, persecuții și războaie. Europa modernă nu s-a construit pe cultul lor, ci pe condamnarea lor.
Oamenii ăștia, culmea, se consideră elite pentru că se îmbracă în costume de tergal, exact ca secretarii de partid în anii 70-80, cu toate că ei nu sunt decât niște șmecherași de duzină care își apără propriile interese materiale.
Pentru mine, europenismul nu înseamnă obediență față de liderii politici ai momentului, Mertz sau Ursula von der Leyen sau Macron sau care or mai fi.
Nu înseamnă să repeți mecanic lozinci și nici să transformi orice decizie venită de la Bruxelles într-o poruncă divină.
Europenismul înseamnă umanismul lui Victor Hugo, curajul lui Émile Zola de a spune „J’accuse!”, muzica lui Beethoven, iluminismul, drepturile omului, solidaritatea socială, cultura și știința. Pentru noi înseamnă și Dimitrie Cantemir, și Constantin Brâncuși, și Sergiu Celibidache.
Europa adevărată este o civilizație, nu o colecție de comunicate de presă și interdicția de a fuma în cârciumă.
Tot la fel, patriotismul nu înseamnă să cauți mereu un nou război și nici să transformi vecinii în dușmani permanenți.
După două războaie mondiale, Europa ar fi trebuit să fi învățat că pacea valorează mai mult decât orice victorie militară.
Naționalismul dus la extrem a umplut continentul de cimitire. Nu avem nevoie să repetăm lecția.
La fel cum nici dreapta nu înseamnă să furi ce au creat alții, sau să provoci conflicte pentru a beneficia de anumite avantaje, ci să prosperi din ceea ce ai făcut tu.
Iar atunci apare întrebarea firească.
Dacă oameni aflați în cele mai înalte funcții ale statului dau uneori impresia că înțeleg superficial propria istorie, dacă justiția confundă prea des litera legii cu ideea de dreptate, dacă instituțiile statului își pierd credibilitatea prin propriile greșeli, cum să nu glumească despre această țară tot felul de personaje care își construiesc faima provocând și sfidând regulile?
Frații Tate de exemplu.
*
Și pentru că astăzi este ziua fraților noștri din SUA, să ne bucurăm împreună cu ei și să ascultăm puțină muzică:
***
America împlinește sâmbătă, pe 4 iulie, un sfert de mileniu.
Ucraina explică incidentul cu dronele din Portul Constanța.
Ministerul Apărării Naționale (MApN) anunță că Ucraina a răspuns celor 14 întrebări formulate de ministrul Radu Miruță în legătură cu incidentul produs în Portul Constanța, pe 5 iunie. Potrivit informațiilor transmise de partea ucraineană, în după-amiaza zilei de 4 iunie, în apropiere de Sevastopol, la aproximativ 250 de kilometri de litoralul românesc, Forțele Navale ale […]
Ucrainenii critică sistemele antidronă Rheinmetall comandate și de România: „3 din 8 au dat eroare”
Ucrainenii au criticat sistemul antiaerian german Skynex, realizat de Rheinmetall, care „a demonstrat o slabă eficiență în combaterea eficientă” a dronelor rusești de tipul Shahed, în cadrul unui atac desfășurat în luna aprilie.
Kelemen Hunor: Oamenii s-au săturat de acest circ
Liderul UDMR le cere partidelor din fosta coaliție să lase deoparte disputele politice și să găsească rapid o formulă de guvernare. „Oamenii […]
Ce fel de stat am construit în ultimii treizeci și cinci de ani?
Un stat nu poate pretinde că este social dacă tocmai oamenii care se depun în întregime de el ajung victimele propriilor sale instituții.
Un reputat profesor român de economie din Copenhaga vede dincolo de criză politică de la București: „Unele opțiuni și discursuri converg cu interesele petrostatului american”
„În jurul președinției există un curent mainstream, ușor eurosceptic, care descris în mod repetat Pactul Verde European și decarbonizarea dreptului „ecologism naiv” și ca pe o vulnerabilitate geopolitică în raport cu China”, afirmă profesorul de economie român Cornel Ban de la Copenhagen Business School, într-un amplu interviu pentru publicul HotNews.
Frații Andrew și Tristan Tate, ironii la sediul DIICOT.
Frații Andrew și Tristan Tate au ajuns vineri dimineață, 3 iulie, la sediul DIICOT, unde au fost chemați de procurori în dosarul în care sunt cercetați pentru mai multe infracțiuni grave, printre care viol și trafic de persoane. Imaginile cu frații Tate la DIICOT au fost postate de protestatarul Marian Ceaușescu, pe pagina lui de …
Capcana din spatele noului salariu minim de la 1 iulie.
Majorarea salariului minim brut pe economie aduce venituri mai mari pentru sute de mii de angajați, dar efectele nu se opresc aici. Creșterea influențează costurile companiilor, piața muncii și, în timp, poate alimenta inflația.
Tranzacție cu impact în România: Continental, aproape de vânzarea diviziei ConTech către Lone Star
Continental este în etapa finală pentru vânzarea diviziei ContiTech, prezentarea și în România, către Lone Star Funds, tranzacție estimată la peste 4 miliarde de euro.
Eurostat: România, peste media UE la șomaj.
Datele arată că în România erau 522.000 de persoane fără loc de muncă în mai 2026. Numărul este mai mare față de aprilie, când erau înregistrate 512.000 de persoane șomere, și față de mai 2025, când erau 507.000.
Plămânii care țin bugetul.
Există multe forme prin care un guvern poate demonstra incapacitatea. Însă există doar câteva prin care foamea de bani poate fi satisfăcută rapid, din pix, prea multă muncă.
Taxele și accizele sunt un astfel de exemplu, valabil în ambele cazuri, atât pentru a demonstra incapacitatea unui guvern, cât și pentru a acoperi foamea de bani. Totul e rapid, se face din pix și milioanele încep să curgă spre buget. O mică acciză se transformă într-o mână pe care guvernul o bagă și mai adânc în buzunarul românului de rând.
Lift în blocuri cu 4 etaje: Românii primesc cu scepticism anunțul.
Parlamentul a aprobat înființarea unui program național, ”Lift pentru viață”, finanțat din bugetul de stat, resurse locale și fonduri europene, cu scopul de a fi instalate lifturi în blocurile cu peste 3 etaje.
Colțuri de rai în jungla de beton
Există două tipuri de locuire la bloc. Cel pe stil vechi, cu blocuri de apartamente prefabricate din beton înălțate mai rapid decât piese de Lego, cu bănci în fața scării, bătătoare de covoare și minuscule spații de joacă. Al doilea tip de locuire, cel modern, preferat de generații tinere, sunt așa-numitele pompos residence.
Cum a ajuns „clepsidra” de la un contor al timpului pe baza de apă la instrumentul pe baza de nisip.
Aceste cele cu apă sau clepsidră sunt la baza unui ceas egiptean construit în secolul al III-lea î.Hr. Apa este introdusă în pâlnie (1) și trece în cilindrul în care se ridică plutitorul (2). Acesta este conectat la un mecanism cu cremalieră și pinion, care acționează acul orar. Debitul apei este reglat cu ajutorul dopului gradat (3), iar nivelul apei este menținut constant prin intermediul unui tub de preaplin .
Ce facem astăzi, 4 iulie 2026, în Timișoara?
