Decizia Curții Constituționale privind noua lege a integrității confirmă ceea ce mulți bănuiam deja: când PSD nu poate câștiga democratic într-un oraș care le respinge visceral dogma politică, apelează la inginerii parlamentare și la instituții capturate politic.
Ghilotina juridică votată de majoritatea politică din CCR, prin care un amendament croit cu dedicație pentru Dominic Fritz introduce practic o sancțiune retroactivă, atacă însăși esența statului de drept. Articolul 15 din Constituție – cel care stipulează clar că „legea dispune numai pentru viitor” – a fost călcat în picioare pentru a executa un adversar politic. Dacă astăzi se inventează o pedeapsă retroactivă pentru un primar ales democratic de două ori, mâine oricărui cetățean i se poate aplica un text de lege creat peste noapte pentru fapte din trecut.
Manipera prin care o lege-jalon PNRR de 770 de milioane de euro a fost transformată într-o bâtă politică arată disperarea din Kiseleff. Nu este vorba despre integritate sau despre litera legii; este vorba despre incapacityatea cronică a PSD de a accepta că Timișoara nu le aparține.
Iar calculele lor politice se vor izbi, ca de fiecare dată, de realitate.
Să clarificăm un lucru pe care strategii din Capitală par să nu-l înțeleagă: Timișoara nu va vota NICIODATĂ un primar PSD.
Da, Alfred Simonis a ajuns președinte al Consiliului Județean Timiș. Dar oricine știe sociologia și geografia electorală a județului înțelege perfect cum s-a întâmplat asta. Votul pentru CJ Timiș a fost tras în sus de bazinul rural al județului, de comunele și satele unde mașinăria de partid a PSD și rețeaua de primari încă funcționează după vechile obiceiuri. În schimb, în Timișoara, electoratul are un filtru democratic impecabil. Timișorenii au demonstrat din nou și din nou că nu acceptă baroniada, combinațiile de culise și politica dictată de la București.
Dacă PSD își imaginează că prin invalidarea juridică a lui Dominic Fritz vor reuși să pună mâna pe Primăria Timișoara la eventuale alegeri parțiale, se înșală amarnic. Reacția timișorenilor la abuzuri de putere a fost întotdeauna fermă. Fiecare manevră de acest gen nu face decât să mobilizeze și mai tare un oraș care își protejează cu înfășurare votul liber dat în urne.
Lupta lui Fritz nu mai este doar o luptă personală sau administrativă; este o bătălie pentru respectarea votului liber și pentru apărarea normelor constituționale fundamentale. Faptul că acest caz va ajunge la CEDO va arăta întregii Europe cum funcționează „reforma” în stil dâmbovițean.
Miza nu mai este doar un mandat de primar. Miza este dacă în România mai contează ce votează cetățenii sau doar ce decid băieții deștepți din politică. Iar Timișoara, așa cum a făcut-o întotdeauna în istorie, își va apăra alegerea până la capăt.
