Ascult discursurile de la fine de an 2023, de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara, de la cei care au învățat în limba română și de la cei care au făcut facultatea în engleză. Pornesc la munca asta pentru că am dorit să dau de discursurile doamnei prorector ce se ocupă de studenții străini, prof. dr. Claudia Borza. Dar mă fură lucrurile ce curg pe scenă, și las să curgă și discursuri ale altor cadre didactice și studenți, persoane pe care le știu sau oameni pe care acum îi aud vorbind pentru prima dată, dar pe care, pe unii, mi-am pus în cap să îi cunosc, exact pentru discursurile pe care le-am auzit.
Deși nu mi-am închipuit că se va întâmpla asta, mă simt puțin mișcată, ascultându-i pe cei care au învățat medicină în limba engleză, aici. Sigur, au vorbit vârfurile generației. Iar până acum știam doar anecdote despre, să spunem, loaze. Care – nu trebuie să strâmbați din nas – există peste tot, la orice universitate. Dar să nu ignorăm media, să nu ignorăm vârfurile! Și, dincolo de clasificările astea, să nu ignorăm ce înseamnă pentru o universitate să își țină orele și în alte limbi decât în cea de baștină.
La toate acestea am început să mă gândesc mai mult la Zilele UMFT de acum câteva săptămâni, la deschiderea cărora am participat, și am auzit-o pe prof. Claudia Borza vorbind despre activitățile care implică studenții străini, și cunoașterea locurilor de unde vin ei. Și mi-am spus că e util să vorbim despre ce înseamnă un prorectorat care să se ocupe cu oamenii din afara țării care au ales să studieze aici. Și, pornind discuția, acum, la început de decembrie, am realizat că lucrurile sunt încă și mai interesante și mai importante decât se vedeau la o scurtă aruncătură de ochi.
În unul dintre cele trei birouri ale prof. Borza (pentru că lucrează și la „Medicina Mare”, și la sediul din Maria, și la Județean) găsim timp de amintiri și rememorări, și, pregătindu-mă pentru întâlnire, prec și prin și experiențele mele de student și cercetător în țări străine. Ceea ce ne ajută la a discuta cocret despre nevoi și soluții, la nivelul Medicinei timișorene.
Îi povestesc prof. Claudia Borza despre cum am trăit, deceniul trecut, interacțiunea cu o universitate cu un nume bun din Italia, Universitatea Ca Foscari din Veneția, unde am stat câteva luni în cadrul Programului Erasmus. Care e un program absolut fantastic, pentru a oferi celor încă neumblați prin lume experiența traiului și învățării într-o țară străină. Dar care, pentru mine, a însemnat și o nedumerire majoră față de diferențele uriașe dintre biroul Erasmus al Universității de Vest Timișoara, care a funcționat excelent, și biroul Erasmus de la Ca Foscari, unde părea totul în haos și unde a trebuit să le fac eu celor de acolo lista cu lucrurile despre care era firesc să se vorbească atunci când îți vine un student străin. Astfel, să spunem că am oareșce experiență despre cât de important e să dai, la o universitate străină, de oameni care să fie pregătiți să îi întâmpine pe cei nou veniți cu cele necesare. Cu atâta mai mult cu cât, uneori, mergi într-o țară în care vorbești o limbă intermediară – problemă pe care în lunile petrecute în Cambridge, Marea Britanie, nu am avut-o, dar în Veneția a trebuit să mă descurc în engleză, și nu mereu a mers, cu localnicii, iar universitatea nu a oferit un curs de italiană, a trebuit să învăț singură, cât s-a putut.
Așadar, cu toate aceste experiențe proprii pe masă, dar și cu multe alte povestiri din partea interlocutoarei mele, pornim la a vedea cum este activitatea acestui for al UMF Timișoara și trecem, mai apoi, la lucruri specifice muncii de aici.
– Doamnă profesor, cum se ajunge prorector ce se îngrijește de studenții străini?
– Lucrez din 2012 în relații internaționale, atunci exista un departament de relații internaționale iar profesorul Raica, rectorul de atunci, m-a numit director al departamentului. Acolo am lucrat timp de două mandate, până în 2020 – atunci departamentul s-a transformat în prorectorat, pentru că actualul rector, profesorul Crețu, a considerat că, pe baza schimbărilor din instituție, e nevoie să organizăm activitatea în acest prorectorat de relații internaționale. Și am fost numită prorector.
– Adica v-a preluat din mers.
– Exact. Prorectoratul are direcții de dezvoltare ce au fost menționate la el, prima dată, în funcție de aria geografică de unde provin studenții, și unde sunt universități cu acorduri de colaborare. Avem Direcția Erasmus, Românii de pretutindeni, Magreb (Tunisia, Algeria, Maroc) Asia Mică, fostele țări sovietice, Europa, Africa.
– Pentru Românii de pretutindeni și Diaspora, cum se verifică dacă oamenii acoperă cerințele?
– Studenții pot veni prin burse ale statului român, Românii de pretutindeni sunt cei limitrofi, iar Diaspora, cei de mai de departe. Există metolologie, și e stipulat ce acte sunt necesare, tocmai ca să se încadreze în una din aceste două categorii. Dosarul cuprinde atât documentele lor personale cât și notele de situație de la liceu. Până acum au fost clasificați asemeni candidaților din țările non-UE, pe baza notelor de la chimie-biologie de la liceu, și a notelor de la bac.
– Mda, dar știu română? Am dat de câteva situații… ciudate… la alte universități din oraș, pe linia asta.
– Absolut toți, și cei din Republica Moldova, și sârbii știu, și cei din diaspora, au părinți de origine română, dar dau și un test de limbă, și trebuie să fie măcar la nivelul B2.
– Cu ce se ocupă prorectoratul dumneavoastră?
– Pe site e postată oferta educațională, se stabilește cifra de școlarizare, e votată, pe programe de studii și pe limba studiată. Ne ocupăm de stabilirea și elaborarea metodologiei de admitere pentru studenții din UE și pentru cei din țările non-UE plus RDP (Românii de pretutindeni) și Diaspora, de înscrierea lor și de validare. Acum există o platformă, se aplică online. Noi verificăm dosarul, apoi există o comisie de cadre didactice de evaluare a dosarelor în funcție de criterii. Apoi se afișează, se înscriu studenții. Oferta educațională o prezentăm la târgurile educaționale. Sunt manifestările de Start Training pe Erasmus. Acolo noi mergem și prezentăm date despre universitate și cunoaștem colegi omologi din alte țări, și înecrcăm să încheiem acorduri de colaborare. La medicină este necesară compatibilitatea curiculei. Trebuie să existe compatibilitate de măcar 70%. Aceste lucruri se aplică și pentru Programul Erasmus. Apoi există târgurile educaționale, care sunt stabilite de Consiliul Național al Rectorilor – ei decid unde e util să mergem. E bine că există o strategie națională Study in Romania – anul acesta am fost în Olanda în septembrie, o altă colegă a primit Marocul. În Olanda au fost 27 de universități din România, ca medicină au fost Timișoara, București și Oradea.
– Cine venea la dumneavoastră la stand, din ce țări?
– Au fost persoane din India, Turcia, Elvetia, Italia, Germania, Spania, Argentina.
– Stârnim interesul și indienilor?
– 1998 s-a deschis secția de medicină în limba engleză. Era o serie de 50-70 de studenți. 90% erau indieni. Acum o avem pe Nilima Kundnani, care e asistent universitar, a terminat la noi și acum lucrează la Centrul de Consiliere și Orientare în Carieră. Ea face și tururi de oraș cu studenții stărini, când vin în Timișoara, îi ajută să aibă un medic de familie, cu problemele de sănatate – o sună pe ea. Le explică unde să-și deschidă cont în bancă, tot. Vă dau o fotografie cu ei după o tură de explicații, înainte de a porni în turul de oraș și una de la prezentarea asociațiilor studențesti pentru studenții străini.
– Să vorbim puțin despre Programul Erasmus, despre care, cu toate experiențele mele ciudate de la început, din Italia, am o părere absolut extraordinară.
– Să afli despre cultura unui popor e o experiență, să înveți acolo, să te integrezi. La o întâlnire pe temă a luat cuvântul o studentă – era un workshop de politici de internaționalizare. Acum fondurile sunt mai multe dar nu sunt atâția doritori. La noi sunt, dar spun în general. Și studenta a spus că tinerilor le e greu să iasă din zona lor de confort. Ne-a dat de gândit. Noi avem proiect Erasmus pe internaționalizarea acasă – sunt nouă universități implicate. În octombrie noi am organizat la Timișoara un workshop, au venit colegii din celelalte țări participante, și-au prezentat universitățile, am văzut punctele comune, vor fi trimiși studenți și doctoranzi în universitățile respective. Fiecare universitate participantă are ca obiectiv scrierea unui curs pe o temă – noi avem medicina personalizată, e un curs pe care îl vom realiza și preda, se merge pe ideea că se tratează pacienți bolnavi, nu boli.
– Lucrați cu studenți străini, dar, spre deosebire de anii de imediat după Revoluție, nu e vorba de studenți străini ce învață medicină în română ci, acum, mulți dintre ei învață aici în engleză și franceză. Cum s-a ajuns la acest nivel, cum sunt examenele, cine studiază aici?
– De oganizarea de examene de admitere tot noi ne ocupăm. Până în 2012, candidații și din țările UE și din cele non-UE erau evaluați pe bază de dosare, apoi am propus, și s-a apropbat, pentru o transparență totală, să organizăm la țările UE examen de admitere.
– Ceea ce îmi pare firesc, acum, pare că era atunci o mare îndrăzneală.
– Noi am fost primii din România care am făcut acest lucru. Și concurența s-a menținut la 3 pe un loc la medicină generală în limba engleză. La franceză avem și medicină generală și farmacie, și de la anul vom avea și farmacie în engleză.
– Ce avem acum, să spunem la anul întâi, unde se studiază în engleză și în franceză, și câte persoane?
– Medicină generală în engleză 160 de studenți, medicină generală în franceză 60, medicină dentară în engleză 75, farmacie în franceză 60. Din 2024 vom avea și farmacie în limba engleză, cum am spus.
– Cum ați ajuns să aveți cadrele pentru predat în engleză și franceză?
– Engleză trebuie să știm pentru articole – nu a fost greu cu engleza. S-a pornit cu primii colegi. Ni s-a dat secție de engleză, trebuia să am un certificat să pot preda în engleză. Când s-au mai scos posturi, s-a cerut direct certificat cu nivelul B2 pentru predare.
– Ce ne-ați spune despre „Internaționalizarea acasă” de care ați pomenit?
– E vorba de o adaptare cât mai rapidă în un oraș și o țară nouă. Aici e important rolul organizațiilor studențesti și rolul acestui centru de consiliere, unde li se oferă studenților străini sfaturi și informații. Avem un departament de activități extracuriculare, coordonat de doamna conf. Daniela Șilindean, unde se organizează, de exemplu, workshopuri pe teme de comunicare cu pacientul în care au cooptat și studenți internaționali. S-au organizat seri tematice – în 27 noiembrie a fost seara Marocului. Vin la aceste seri cadre didactice, studenți români – și ei vorbesc despre tradițiile lor, bucătărie, locuri turistice.
– Cum sunteți cu recunoașterea internațională?
– În 2023 am primit acreditarea internațională la nivel de universitate dinspre WFME – World Federation of Medical Education – o recunoaștere a standardelor noastre de calitate în învățământul medical.
– Câți studenți care studiază în alte limbi decât româna aveți, de fapt?
– 2000 din 8000 de studeți studiază în limbi străine. Acum vreo 10 ani erau 6500, din care vreo 1300 studiau în limbi străine. După cum se vede, procentul a crescut..
– Care sunt problemele cele mai mari cu care se confruntă un student străin, aici?
– Adaptarea, în primul rând. Sunt mulți studenți care până la facultate nu au ieșit din țara lor. Există probleme cu vizele, facem scrisori spre ambasade, să dovedim că acei studenți sunt înscriși la noi și vrem să îi înmatriculăm, și ne trebuie și viză, există diferențe culturale, fetele, unele, poartă batic. Există probleme culturale, religioase la adaptarea în o țară străină. Am rămas profund impresionată de ei, la serbările lor de absolvire. De doi ani ei fac serbare de absolvire separat. Anul trecut era un student arab cel care a organizat, anul acesta, un neamț.
– Dincolo de prorectorat, predați Fiziopatologie – apropo, cum axi explica ce înseamnă asta unui neinițiat?
– Mecanismul producerii bolilor.
– Cum comunicați și vizavi de material dumneavoastră cu studenții?
– Discut cu ei – despre medicina integrativă, despre rolul stresului și emoțiilor în producerea bolilor, unde se văd ca și carieră peste 10 ani. Au venit la mine cu analizele lor medicale. Doresc, dincolo de a-mi ține cursul, să am o relație cu studenții. Vorbim legat de problemele lor medicale, sunt studenți care s-au identificat, după predarea cursului, cu unele probleme despre care am discutat, și mi-au cerut să le interpretez analizele, și m-au întrebat care ar fi pașii următori la afecțiunile pe care le aveau.
– La ce nivele mai aveți studenți străini?
– Avem și doctoranzi străini, lucrează în engleză și franceză, și rezidenți străini – dar pentru ei e condiție să știe limba română. Avem rezidenți străini non-UE – 230 la medicină și 46 la medicină dentară (în toți anii). Cei mai mulți vin, din țări din UE, din Italia, Germania și Franța, iar din țări terțe, din Tunisia, Maroc, Siria și Serbia. Cei mai mulți medici la specializare vin din Magreb, la medicină generală, și din Siria, Israel și Algeria la medicină dentară. În 2023 aveam 39 de acorduri cooperare cadru generale și 45 de acorduri bilaterale Erasmus – suntem pe trend ascendent.
– De unde vin cel mai degrabă studentii Erasmus?
– Din Italia 65%, Spania 24%, Belgia, Portugalia, Germania.
– Și unde merg cel mai degrabă studenții români, în cadrul Programului Erasmus?
– În Italia 29%, Germania 24%, Spania 18%, Franta 15%, Ungaria 9 %, Cehia 6%.
– Ne puteți da niște date și legat de workshopurile și proiectele UMFT ce au legătură cu activitatea prorectoratului?
– În aprilie 2023, UMF a ținut cinci workshopuri în cadrul conferinței internaționale Smart Diaspora, organizată la Timișoara de ATU, Alianța Timișoara Universitară. În perioada 2018 -2023, în fiecare an Departamentul/Prorectoratul de Relații Internaționale a câștigat proiecte pe Axa Internaționalizare, competiție lansată de Ministerul Educației și finanțată din FDI (Fondul de Dezvoltare Instituțională).
*
Ei, și după ce trecem, așa, prin toate câte puțin, vreme de vreo patru ore (și, desigur, nu uit să aduc aminte nici cum era, înainte de Revoluție, treaba cu studenții străini, care era rampă și pentru turnătorie la Secu, și pentru făcut o mulțime de parale), realizez că UMFT a pariat bine pe treaba cu internaționalizarea, în varianta modernă. Că e firesc ca o universitate europeană serioasă a timpului de acum să poată oferi cursuri și în alte limbi decât cea a locului. Și că trebuie să ai o grijă aparte față de studenții străini care îți vin, ridicându-ți prestigiul, să ia o diplomă care să fie recunoscută în alte țări, unde să profeseze în limbile lor.
Probabil de aceea prorectorul Claudia Borza e omul potrivit – și din discursurile de încheiere de an, și din discuția avută o simt ca ținând empatia la mare rang – ca o mamă a tuturor, ca o „cloșcă cu puii de aur”, pentru care are, pentru fiecare, câte un cuvânt bun și o rezolvare.
Și tot ca un om de o empatie aparte o vădește și tabla pe care o are în birou, care – cum îmi confirmă – are un mesaj neșters de ani de zile, scris de fata ei, Alexandra. Ea e, acum, mare, ea însăși cu medicina terminată, chiar printre cei care au absolvit în ultimul an – cum o prind într-o captură din filmarea unde apare oferindu-i mamei ei un buchet de flori. Mă bcuură că studenții din alte țări ce vin în Timișoara cad în grija unui om care ține de ani de zile un mesaj drag sub ochi – mîini bune, aș zice eu.
Ramona Băluțescu
