Un lucru interesant, remarcat anul acesta după terminarea Congresului Societății Europene de Cardiologie de la Madrid, este că am văzut, atât la publicații din România cât și la unele agenții de presă de aici, multe articole traduse care prezentau noutățile congresului, de la diete anume care influențează sănătatea inimii prin aportul de anumite substanțe, la stetoscoape ce folosesc Inteligența Artificială, la riscuri de infarct și de deces diminuate prin folosirea anumitor vaccinuri sau a unor pastile pentru slăbit sau pentru tensiune. Inclusiv vapatul a fost luat în discuție.
La o asemenea atenție, acordată chiar și în presa laică, unui congres de specialitate medicală, am considerat că este util să discutăm mai pe larg despre această manifestare cu cineva care „chiar știe despre ce este vorba”, cum se apune, și l-am invitat la o discuție pe acest subiect pe prof. univ. dr. Daniel Lighezan, cardiolog, șef de secție, profesor, prorector.
Profesorul Lighezan nu doar a răspuns cu amabilitate, dar a și făcut ca, în text, să existe replici memorabile, care, toate, ar merita un articol de sine stătător. Dintre acestea citez câteva pentru că, și dacă le veți găsi mai încolo, în interviu, poate atrag și mai bine atenția așa, ca buchet separat: „Cercetarea cardiovasculară rămâne unul dintre cele mai dinamice domenii ale medicinei moderne”, „cardiologia devine tot mai mult o medicină a preciziei, în care deciziile se bazează nu doar pe ghiduri, ci și pe profilul genetic, metabolic și social al pacientului”, „România, din păcate, rămâne încă sub media europeană în privința atingerii țintelor terapeutice”, „inovația în cardiologie nu vine doar din tehnologie, ci și din rețelele umane care o susțin”, „Europa Centrală și de Est, inclusiv România, încep să-și contureze propriile nișe: cercetarea în prevenția primară, în insuficiența cardiacă și în impactul factorilor socio-economici asupra bolii cardiovasculare”, „nu mai există o singură „școală” dominantă, ci o rețea europeană de colaborare, în care și centrele din România pot aduce contribuții valoroase”, „diferențele s-au redus considerabil față de acum un deceniu – în multe domenii ale cardiologiei, România nu mai este „cu ani în urmă””, „cardiologii români participă activ la studiile internaționale și prezintă rezultate la cele mai importante congrese”, „suntem parte a conversației globale din cardiologie”, „e reconfortant să vezi că generația tânără nu doar urmărește noutățile, ci și își dorește să le aplice în practica din România”.
Lucruri de cugetat, separat, pe felii, dar și integrate în interviul amplu care urmează.
– La congresul Societății Europene de Cardiologie din Madrid, de vara aceasta, care înțeleg că e cea mai mare conferință mondială dedicată problemelor inimii, Timișoara a avut mulți reprezentanți care veneau atât de la spitale diferite ale orașului cât și, de ne referim și la calitatea de cadre didactice, dinspre Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara. Dumneavoastră sunteți profesor de cardiologie la UMF și medic șef de secție la Spitalul Municipal din Timișoara și ați participat la întâlnirea de la Madrid. Cum ați simțit pulsul congresului de anul acesta, tendințele, noutățile, punctele de interes?
– Congresul Societății Europene de Cardiologie de la Madrid a fost, ca de obicei, un eveniment impresionant prin amploare și prin densitatea informației științifice. A reunit peste 30.000 de participanți din întreaga lume și a confirmat faptul că cercetarea cardiovasculară rămâne unul dintre cele mai dinamice domenii ale medicinei moderne.
Anul acesta, am simțit o orientare clară către individualizarea tratamentului – cardiologia devine tot mai mult o medicină a preciziei, în care deciziile se bazează nu doar pe ghiduri, ci și pe profilul genetic, metabolic și social al pacientului. S-a discutat intens despre rolul inteligenței artificiale în diagnostic, în interpretarea imaginilor ecocardiografice sau a datelor de monitorizare continuă, dar și despre modul în care aceste instrumente pot sprijini, nu înlocui, judecata clinică.
Un alt accent important a fost pe prevenție – în special controlul dislipidemiei și al hipertensiunii, două domenii în care România, din păcate, rămâne încă sub media europeană în privința atingerii țintelor terapeutice.
Pentru noi, ca reprezentanți ai Timișoarei, a fost o reală satisfacție să vedem prezentări și postere semnate de colegi din centrele universitare și clinice locale, semn că cercetarea cardiovasculară timișoreană este prezentă activ în dialogul științific european. Atmosfera congresului a fost una de efervescență intelectuală, dar și de colaborare – dovadă că inovația în cardiologie nu vine doar din tehnologie, ci și din rețelele umane care o susțin.
Au fost prezentate noile ghiduri de tratament și de management al patologiei cardiovasculare. În fiecare an, acest eveniment este așteptat mai ales pentru aceste ghiduri, care aduc lumini noi în terapiile mai performante și mai moderne ale patologiei cardiovasculare. Și în acest an au fost prezentate ghidurile de patologie valvulară, de miocardită și pericadrită, de patologie cardiovasculară și sarcină – unul dintre cele mai noi ghiduri din acest domeniu, pe lângă dislipidemia dar și boala mentală și patologia cardiovasculară. Aceste lucruri aduc mai multă lumină în patologii și comorbidități asociate patologiei cardiovasculare. Și este un element esențial, pentru că Societatea Română de Cardiologie, fiind membră a Societății Europene de Cardiologie, adoptă aceste ghiduri europene ,pe care le transpunem în practică și în activitatea noastră zilnică, în patologia cardiovasculară.
– Dar acestea sunt recomandări. Societatea noastră le trimite cu titlul de reguli?
– Nu, toate sunt recomandări. Ghidurile nu sunt protocoale. Noi facem deosebirea între ghidurile de boli, unde ghidul îți arată toate opțiunile terapeutice, și cele mai moderne, și cele mai simple, iar fiecare instituție sanitară ar trebui să aibă protocoale proprii ale ei. Să dau un exemplu. La ghidul de insuficiență cardiacă poți să faci pentru pacient până la implantarea de device-uri de susținere a vieții cum e inima artificială, până la transplant. Sigur că Spitalul Municipal din Timișoara nu are asemenea posibilități. De aceea protocolul spitalului trebuie să fie adaptat pentru partea pe care ea ca instituție poate să o facă pentru pacient. Asta este diferența. Ghidul conține niște recomandări generale. Fiecare spital trebuie să și le adapteze după protocoalele sale. De exemplu Clinica Fundeni, care este performantă, este cea care face și transplant cardiac. De aceea ghidurile sunt partea cea mai nouă de terapie. De exemplu, în patologia valvulară sunt noi modele terapeutice pentru pacienții care sunt mai în vârstă, în care se pot face implantări de valve, percutant, și nu mai trebuie să fie operația efectuată. Și sunt ghiduri care ne arată condițiile în care trebuie aceste lucruri să fie efectuate. Sigur că și la noi se implantează TAVI, așa se numește această tehnică…
– Da, știu TAVI, am ajutat ca cineva din Craiova să vină aici pentru TAVI, la Horia Feier, de unde medicul curant de acolo nici nu-i pomenise posibilitatea…
– La noi se face TAVI, la Fundeni se face, și se mai face în alte centre universitare mari. Și aici sunt prezentate criteriile – de aceea este important. De exemplu, la dislipidemii s-a introdus o nouă terapie pentru un control mai bun al lipidelor. Sunt întotdeauna lucruri noi. De aceea acest congres european este important și prin ghidurile pe care le aduce în fiecare an – între patru și cinci ghiduri pe an.
– Știu că e imposibil de cuprins tot ce se prezintă la un astfel de congres, dar ce ați reușit să prindeți interesant și pe ce linii v-ați axat?
– Într-adevăr, volumul de informație la un congres de asemenea dimensiune este uriaș — se desfășoară zeci de sesiuni în paralel, iar fiecare minut aduce ceva nou. Eu m-am concentrat în special pe temele legate de prevenția cardiovasculară și de managementul dislipidemiilor, un domeniu în care se fac pași importanți prin terapii tot mai personalizate și mai eficiente.
Am urmărit și noutățile privind insuficiența cardiacă, sarcina și patologia cardiovasculară, bolile mentale și boala cardiovasculară, unde se confirmă tendința spre o abordare integrată – nu mai tratăm doar inima, ci pacientul cu toate comorbiditățile sale: diabet, boală renală, obezitate. S-au prezentat date foarte convingătoare despre impactul terapiilor moderne combinate (precum inhibitorii SGLT2, ARNI, sau terapiile non-farmacologice monitorizate digital).
De asemenea, o parte semnificativă a discuțiilor s-a axat pe digitalizare și inteligență artificială, cu exemple concrete de algoritmi capabili să anticipeze riscul de evenimente cardiovasculare pornind de la imagini sau parametri de laborator. Este o direcție care va transforma profund practica medicală în următorii ani și care ne provoacă, ca medici și cadre didactice, să adaptăm și formarea noilor generații de specialiști.
– Există ceva, de la Madrid, ce ar putea avea aplicabilitate pe termen scurt și mediu la noi la Timișoara?
– Da, cred că mai multe direcții prezentate la Madrid pot fi aplicate relativ rapid și la Timișoara. În primul rând, abordarea integrată a pacientului cardiovascular – colaborarea strânsă între cardiolog, diabetolog, nefrolog, nutriționist și medicul de familie. Este un model deja validat internațional și pe care încercăm să-l consolidăm și în centrele noastre clinice și universitare.
Apoi, noile terapii care vin cu dovezi solide privind reducerea riscului de evenimente cardiovasculare. O parte dintre aceste molecule sunt deja disponibile în România, iar provocarea ține acum mai mult de identificarea pacienților potriviți și de creșterea aderenței la tratament.
Pe termen scurt, văd și o aplicabilitate în zona de educație medicală continuă – folosirea platformelor digitale, a instrumentelor de inteligență artificială și a bazelor de date pentru a personaliza instruirea medicilor și a studenților. Într-un oraș universitar ca Timișoara, această componentă are un potențial enorm.
– Ați remarcat specificități de cercetare ale țărilor europene care dau ceasul în medicina cardiovasculară?
– Da, se pot observa destul de clar anumite specificități regionale în cercetarea cardiovasculară europeană. Țările din Europa de Vest — în special Germania, Marea Britanie, Franța, Olanda și țările scandinave — rămân lideri prin infrastructura lor de cercetare clinică, capacitatea de a genera studii multicentrice mari și de a integra date din registre naționale. Ei dau, să spunem, „ceasul” în ceea ce privește direcțiile majore și standardele de evidență.
În același timp, Europa Centrală și de Est, inclusiv România, încep să-și contureze propriile nișe: cercetarea în prevenția primară, în insuficiența cardiacă și în impactul factorilor socio-economici asupra bolii cardiovasculare. Aici se află o realitate diferită, cu rate mai mari de risc și aderență mai redusă la tratament — iar aceste diferențe devin teme științifice de interes pentru întreaga Europă.
În mod interesant, multe proiecte recente sunt transnaționale, adică implică parteneriate între Vest și Est. Asta e poate cea mai bună veste: nu mai există o singură „școală” dominantă, ci o rețea europeană de colaborare, în care și centrele din România pot aduce contribuții valoroase.
– Urmează îndeaproape sau chiar se suprapun tehnicile și folosirea noutăților în medicina românească a inimii cu cele din medicina mondială? Sau mergeți la aceste congrese ca să vă spuneți, cum ar fi fost cazul măcar mai demult, că „suntem în urmă cu x ani”?
– Aș spune că diferențele s-au redus considerabil față de acum un deceniu. În multe domenii ale cardiologiei, România nu mai este „cu ani în urmă”, ci folosește aceleași tehnologii și urmează aceleași ghiduri ca orice centru european modern. Avem acces la terapii de ultimă generație, la dispozitive implantabile performante, la ecocardiografie avansată și la proceduri intervenționale complexe.
Desigur, există încă discrepanțe legate de accesul uniform – între centre universitare și spitale mai mici, între mediul urban și rural. Dar, la nivel de expertiză medicală și de implicare în cercetare, cardiologii români participă activ la studiile internaționale și prezintă rezultate la cele mai importante congrese.
Pentru mine, prezența la Madrid nu a fost deloc sentimentul că „suntem în urmă”, ci dimpotrivă, convingerea că suntem parte a conversației globale din cardiologie. Sigur, provocările sunt mai degrabă de ordin sistemic – finanțare, prevenție, educație sanitară – nu de competență profesională.
– Cum vedeți interesul celor tineri față de astfel de congrese? Adică dincolo de ”a face puncte”, care e o treabă importantă în stratigrafiile medicale – ați avut rezidenți care v-au întovărășit sau, de nu, v-au cerut informații la întoarcere?
– Da, interesul tinerilor pentru astfel de congrese este vizibil și, aș spune, în creștere. Nu mai merg doar „pentru puncte” sau pentru formalități de curriculum, ci dintr-o reală curiozitate profesională și dorință de a se conecta la ceea ce se întâmplă în lume. Mulți dintre rezidenții noștri urmăresc online sesiunile ESC, discută studiile nou apărute și sunt mult mai activi în mediul științific internațional decât eram noi la început de drum.
Anul acesta nu am fost însoțit direct de rezidenți la Madrid, existând reprezentanți din centre universitare, dar am avut numeroase discuții la întoarcere, prezentări interne și întâlniri de tip „post-congress review” – pentru a transmite ideile noi și direcțiile de cercetare. Îmi place să cred că asta creează un lanț de formare continuă, în care experiența fiecăruia se multiplică.
E reconfortant să vezi că generația tânără nu doar urmărește noutățile, ci și își dorește să le aplice în practica din România. Asta îți dă sentimentul că sistemul medical are viitor și că investiția în educație chiar produce roade.
Ramona Băluțescu
Foto: UMFT & colecția prof. Lighezan
