Câte ceva despre noua facultate a UMFT

Specializările noi, la orice facultate, apar ca niște mlădițe, apoi, de se dovedesc viabile, se desprind de pe trunchiul acela și devin ceva de sine stătător. Așa este și acum, când, la Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara niște specializari prin programe de licență au ajuns să aibă o facultate a lor, condusă de conf. dr. Stela Iurciuc. E o facultate întinsă pe trei orașe, ca predare, și va ajunge chiar pe patru, iar de aici poți ieși asistent medical (studiind în Timișoara, Deva sau Lugoj), balneofiziokinetoterapeut sau nutriționist (studiind în Timișoara). Să vedem câte ceva legat de această noutate a UMFT.

– De anul acesta Universitatea de Medicină și Farmacie Timișoara are o facultate nouă, pe care o conduci, ca decan, ce va face să avem personal medical cu diplome universitare în patru specializări. Cum s-a ajuns la a exista această facultate, cum erau afiliate înainte programele de licență pe care le oferă și ce nevoi și cerințe acoperă această noutate?

– Ca urmare a cerinței europene în ceea ce privește piața muncii, a fost înființată Facultatea de Asistență Medicală, care este a patra facultate din UMF Victor Babeș Timișoara. Programele de licență cuprinse sunt: Asistență medicală generală, cu 4 ani de studii și 240 de credite, Asistență medicală generală (la Lugoj) cu 4 ani de studii și 240 de credite, Asistență medicală generală (la Deva) cu 4 ani de studii și 240 de credite, Balneofiziokinetoterapie și recuperare, cu 3 ani de studii și 180 de credite și Nutriție și dietetică, cu 3 ani de studii și 180 de credite – în Timisoara, Lugoj, Deva și, pe viitor, Reșița.

Atât din punct de vedere administrativ cât și din cel al calității educaționale a fost necesară înființarea acestei facultăți. De asemenea, se dorește deschiderea unor programe de masterat în cadrul facultăți – un masterat de pregătire a asistentelor pentru ATI, un masterat de pregătire pentru actul de transfuzie, un masterat pentru asistente de bloc operator. De asemenea, se dorește deschiderea unui nou program de licență. De Asistență comunitară și paliație, cu 25 de locuri, cu durata de studiu de 3 ani și cu 180 credite, din toamna anului 2025, aceasta din urmă fiind o premieră în România.

Strategia Ministerului Sănătății până în anul 2030 prevede obligativitatea facultății pentru titlul de asistent medical. De asemenea, ca noutate, cadrele universitare pot fi și asistenți medicali cu doctorat sau doctoranzi, balneofiziokinetoterapeuti cu doctorat sau doctoranzi – la fel pentru nutriționiști. Aceștia, ca și cadre universitare, vor face partea de lucrări practice, pe care medicii nu au de ce să o facă, pentru că nu au pregătirea specifică.

– Cum există cerințele europene ca asistentele să aibă cursuri universitare, ce se va întâmpla după 2030 (care nu e așa departe) cu asistentele existente, fără aceste cursuri?

– Cei care nu întrunesc condițiile europene, ca și în UE, pot fi infirmieri de grad superior. Metodologia de echivalare nu e încă stabilită, dar vor fi cursuri, stagii și examen de licență, exact ca pentru cei cu facultate Se preconizează o perioadă de 1 an și 8 luni ca proces didactic și finalizare cu examen de licență, dar metodologia de echivalare nu este inca stabilita.

– Ce concurență (să spunem așa) are Timișoara în țară, cum se pare că toate UMF-urile vor deschide astfel de programe de liceță? Unde există ele deja?

– Există la București, Craiova, și, de curând, la Târgu Mureș și Cluj.

– Cum a fost acțiunea de „dat sfoară în țară” legat de aceste programe de licență ale voastre, cum, din câte se vede, aveți un răspuns excelent pentru anul 1, cel care e pe rol la voi, cu 355 de studenți, și cum sunt bifate geografic cursurile pe care le oferiți?

– Programele de licență de 240 și 180 credite există în UMF Victor Babeș din Timișoara din 2009, dar reorganizarea administrativă e făcută doar anul acesta Avem generații de asistenți medicali cu facultate,  balneofiziokinetoterapeuți, nutriționiști. Am avut și programe de licență moașe și radioimagistică medicală.

Criteriul de înființare a unui program de licență este neapărat cerința de piață și foarte important: SUSTENABILITATEA. Desigur că una din caracteristicile programelor educaționale este caracterul dinamic. Dacă o să fie nevoie (de crește natalitatea) reînființăm programele. E un proces dinamic.

La Lugoj merg cadrele noastre didactice, să predea. Sunt și din spitalul Lugoj, dar puțini. La Deva e sistem modular de învățământ. Avem spațiu de cazare pentru cadrele didactice. Dar avem și experți cu doctorat din spital. Mulți. Consiliul Județean Hunedoara a depus un proiect de realitate a fostului spital de pediatrie ca sediu al UMF Victor Babes al Facultății de Asistență Medicală. (E un protocol semnat de UMF Victor Babeș din Timișoara și Consiliul Județean Hunedoara).

La Lugoj avem spații închiriate, pentru care conform noilor reglementary, platim o taxa. De aceea dorim spații date către UMF unde să nu plătim.

– De merge bine, se poate și construi – cum voi sunteți acum într-o zodie a construcțiilor.

– Da. Sau să cumpărăm. De exemplu UMF Victor Babeș e în proces de cumpărare pentru ASCAR.

– Cine mai face parte din conducerea facultății?

– La facultate avem doi prodecani, șeful de lucrări Raul Pătrașcu, ce se ocupă de Erasmus și de extensia Lugoj și profesorul Florin Horhat, cu ARACIS și extensia Deva.

– Aș vrea să te întreb un lucru mai… dincolo de indici și necesități UE, și d-astea. Cum se trece, în societate, de preconcepția că o asistentă (sau un asistent – chiar și substantivul ăsta îl punem cel mai degrabă la feminin, deși nu asta e, azi, realitatea din teren) este cadrul medical fără studii superioare?

– Concepția veche era cu nu are studii superioare, are liceul sanitar/postliceal. Noutatea vine că trebuie studii superioare, asta e ceea ce cere UE.

– Hm, dar eu întrebam la nivel de mentalitate. De medic obișnuit să se uite în jos la asistent, care acum va trebui să-l trateze ca pe un coleg care face altceva, să zicem.

– Nu se uită nimeni în jos. Sunt complementari toți, asta e noutatea  – există actiuni dependente de medic și acțiuni autonome. De exemplu planul de nursing.

*

Mai vorbim puțin despre munca aceasta aparte a asistenților medicali, despre pățanii din trecut, despre amintiri sau amuzante, sau mișcătoare. Conf. Stela Iurciuc îmi povestește despre faptul că, mai demult, studenții mediciniști puteau să se angajeze în timpul facultății ca asistenți medicali, și astfel au putut învăța și lucruri care țin de această meserie, complementară muncii medicului: „Pune un doctor să schimbe un pacient! Eu am învățat de toate, și mi-a prins bine, că am lucrat ca asistent medical cât am fost în facultate – atunci se permitea. Într-o gardă am rămas fără infirmieră și a trebuit schimbat pacientul, mi-a arătat altcineva cum se face și mi-a prins bine, și în spital, și în activitatea personală, de acasă, de era nevoie”.

 Cât despre cine și cum se uită dinspre medic spre asistent, o întâmplare de acum mai bine de 30 de ani e relevantă, așa cum ne-o împărtășește decana nou createi facultăți: „Era în 1992, s-a luat curentul, dna Luci era asistenta șefă la ATI la Județean, ne-a chemat pe toți, repede, a organizat tot și am mers la ventilat. Asta mi-a rămas în minte și m-a impresionat. Nu era de stat – abilitățile unei asistente au reușit să mobilizeze lumea, era după amiaza, era doar garda acolo… Eu eram pe la dializă, eram medic stagiar… La ATI aveau nevoie de ajutor, nimeni nu s-a cramponat de asta, că era o asistentă care ne-a spus ce să facem, toți am considerat că avem activități complementare. Am trecut cu bine de momentul acela, în cam 10 minute. Acum tehnologia e altfel, și generatoarele funcționează altfel. Nimeni n-a comentat, atunci, am trecut la ventilat manual pacienții, ne-am bucurat că a ieșit totul cu bine, am avut o satisfacție profesională extraordinară. Vreo 30 de pacienți sigur erau de ventilat, au venit și colegi de la chirurgie, de peste tot”.  Nu ne cuantificam munca in cantitate (cat si cine cum a facut) ci in finalitate (pacientul sa fie bine).