Pentru Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara, începutul verii a însemnat și o acțiune aparte legată de explicarea și popularizarea donării de organe și a transplantului printre studenții săi.
Societatea Studențească de Chirurgie din România (SSCR), în parteneriat cu Agenția Națională de Transplant (ANT), Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș Timișoara, Spitalul Clinic Județean de Urgență Pius Brînzeu, Colegiul Medicilor din România prin Filiala Timiș, IML Timișoara, SSMT, EMSA – toate acestea la un loc – au dat startul seriei de evenimente desfășurate în cadrul campaniei naționale „Cadoul Vieții”.
*
Din declarațiile specialiștilor implicați în eveniment cităm mai jos.
Prof. Univ. Dr. Stelian Pantea, Președintele Senatului UMF „Victor Babeș” Timișoara: „Donarea de organe înseamnă viață. Într-o lume unde informația circulă cu viteza gândului, dar calitatea acesteia poate fi fundamental compromisă, rolul universităților se extinde dincolo de zidurile lor, în societate. Donarea și transplantul sunt subiecte etice sensibile, cu linii fine, dar clare, care trebuie enunțate și repuse în valoare tocmai de către cei implicați în proces. De aceea, atât UMF «Victor Babeș» din Timișoara, cât și Colegiul Medicilor, sprijină acțiunile ANT în proiectele care vizează creșterea informării corecte, atât în rândul personalului medical, cât și al societății civile.”
Prof. Univ. Dr. Dorel Săndesc, managerul SCJU „Pius Brînzeu”: ,,Pentru mine, transplantul rămâne o lecție de umanitate, responsabilitate și speranță, o dovadă că, dincolo de limitele biologice, oamenii pot dărui viață – și faptul că noile generații de medici au preluat și duc mai departe această ștafetă reprezintă o mare satisfacție și speranță”.
Dr. Giorgiana Bobouțanu, coordonator de transplant: ,,Donarea de organe este unul dintre cele mai profunde gesturi de altruism — un dar care depășește limitele unei vieți. Atunci când o viață se încheie, până la 9 destine pot fi salvate sau transformate, oferind o nouă șansă acolo unde speranța părea pierdută”.
Dr. Guenadiy Vatachki, Directorul Executiv al Agenției Naționale de Transplant: „Donarea de organe este veriga care transformă o pierdere tragică într-un triumf al vieții. Obiectivul nostru prin campania «Cadoul Vieții» este să transformăm acest subiect dintr-o temă tabu într-o discuție firească în fiecare familie. Nu vorbim doar despre proceduri medicale, ci despre construirea unui sistem bazat pe transparență și altruism, unde fiecare român înțelege că poate lăsa în urmă cea mai de preț moștenire: viața.”
Șef Lucr. Dr. Cătălin Pîrvu, chirurg, organizator: „Scopul final este familiarizarea auditoriului cu noțiunea de moarte cerebrală și cu donarea de organe. Aceste lucruri există mai puțin în curricula UMF, și nu neapărat întotdeauna atât de specific pe cât le pot furniza oamenii care lucrează în fiecare zi cu tipul acesta de activitate, de informație, de legislație”.
*
În cadrul acestei inițiative deosebite s-a vorbit despre o multitudine de aspecte ce vizează donarea de organe și transplantul, atât în ceea ce privește România, cât și pe plan mondial. S-a explicat despre oamenii care așteaptă un organ, numărul lor, afecțiunile lor, despre posibilitatea de a-l primi în România și extern, despre transplanturile care se fac la noi și câte persoane au primit în ultimii ani câte organe, și câți se mai află pe listele de așteptare. S-au explicat criteriile care se iau în considerare pentru ca cineva să intre pe o listă de așteptare și pentru a primi o grefă.
S-a accentuat faptul că nu vor fi luate în considerare, printre criterii, statutul social, veniturile, genul și caracteristici etnice. S-a vorbit despre rata de supraviețuire a unei grefe, despre câte vieți poate salva și îmbunătăți donarea de organe de la un singur pacient care intră în moarte cerebrală, pentru că există organe care salvează vieți, iar altele care le îmbunătățesc. S-a spus despre procentul de organe, mult ridicat, care sunt folosite în transplant și care provin de la donatori în moarte cerebrală, față de cele de la donatori vii.
S-a vorbit despre cauzele cele mai întâlnite pentru decesele neurologice. S-a atins partea de legislație din România care explică moartea cerebrală și confirmarea ei. Și, desigur o mare parte a fost legată de cum poate fi această pierdere pentru anumite familii transformată în speranță pentru alte familii, ale căror membri așteaptă o grefă.
S-au prezentat declarațiile legate de donare de organe, țesuturi și celule, ce se semnează pentru a se ajunge la actul donării. S-a vorbit despre consimțământul prezumat, explicându-se diferențele dintre România și celelalte țări din Europa și spre ce, teoretic, ar trebui să se meargă astfel încât rata donărilor să poată crește. De asemenea, s-a explicat cine poate să își dea consumțământul dintre membrii familiei unei persoane care se află în moarte cerebrală.
S-a discutat pe marginea Legii 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătății. S-a explicat cum se obține acordul familiei, s-a vorbit despre implicarea bisericii în prelevarea de organe de la persoane aflate în moarte cerebrală și s-a accentuat rolul Bisericii Ortodoxe Române.
S-a explicat cine formează o echipă care este implicată în donarea de organe și care este rolul fiecărei persoane din această echipă, accentuându-se cel al coordonatorului de transplant. S-a vorbit despre echipa chirurgicală care va efectua intervenția de prelevare de organe și țesuturi, și apoi transportul spre centrul de transplant, și pasul următor, efectuarea intervenției de transplant. S-au trecut în revistă beneficii ale pacienților transplantați și, din partea Agenției Naționale de Transplant, s-a vorbit despre proiectele lor care ajută la înțelegerea noțiunilor și la încurajarea donării de organe, campanii bine gândite, și care pot aduce o schimbare în societate.
*
Reprezentanții Universității de Medicină și Farmacie Victor Babeș, de vârf, prorector, președinte de senat, și invitații lor au vorbit despre felul în care văd ei problema donării de organe. Au fost secondați de coordonatorul local de transplant care a explicat pașii pe care i-a făcut Timișoara până în momentul în care se află acum, felul în care s-a trecut de momente mai dificile de trecut legate de diagnosticarea morții cerebrale și obținerea de acorduri pentru donare. S-a arătat că am ajuns în ultima perioadă într-un loc fruntaș în țară legat de donare și au fost explicate mai în profunzime lucruri care vizează diagnosticarea morții cerebrale.
Prof. Univ. Dr. Dorel Săndesc: „În tinerețe m-a dat gata să descopăr conceptul de donor în moarte cerebrală, care era destul de puțin practicat. În România, pe atunci, condițiile erau foarte proaste, dar mi s-a părut extraordinar să poți să faci așa ceva. Mă puneam pe mine însumi în acea situație, când nu mai ai nimic de pierdut, să poți să dai totul. Când tu, de fapt, nu mai exiști, să poți să faci atât de mult.
Exista o componentă, într-adevăr, trans-religie, trans-cultură, într-un fel care este și christic. El s-a sacrificat total ca să-i salveze pe toți. În conceptul religios, a făcut acest sacrificiu total ca să salveze toată omenirea. Din punct de vedere creștin, da, cred că este una dintre oportunitățile extraordinare pe care le poți avea, să ajungi în moarte cerebrală.
Nu uit nopțile acelea în care, nopți după nopți, mai puneam capul pe pernă în patul de lângă pacientul aflat în moarte cerebrală, și reușeam câte un caz. Nu exista niciun fel de reglementare care să ne recompenseze această muncă. Nu era niciun fel de recompensă. Dar acum există, și foarte bine că există.
În 2013-2014, România a avut cea mai mare creștere procentuală, față de nivelul la care era înainte, a numărului de donori în moarte cerebrală, un record care încă nu a fost depășit. În 2014 am avut 138 de donori în moarte cerebrală – înainte erau foarte, foarte puțini. Creșterea era spectaculoasă.
Și sunt, sigur, marcat, pentru că am fost total implicat. Atunci s-a creat această rețea de key donation bank, iar eu am fost numit coordonator național al key donation bank”.
Dr. Giorgiana Bobouțanu; „Poate, din punct de vedere legal, nu se întâmplă nimic, nu s-a întâmplat nimic, nu există niciun proces în sensul ăsta, dar sunt convinsă că nici nu a fost vreodată cazul ca vreunul din colegii mei din teritoriu să treacă peste o dorință negativă a familiei. Și bineînțeles că aici intervin și considerente de ordin religios, și de ordin sentimental, și, de cele mai multe ori, din lipsa discuției avute înainte de eveniment, și în momentul în care suntem îndurerați, nu mai putem să zicem că gândim mereu rațional, și putem să luăm decizii în cunoștință de cauză.
Așa că trebuie să ținem minte că avem nevoie de acest consimțământ, indiferent de ce ne-am dorit noi în timpul vieții – dacă familia se opune, lucrurile nu pot să funcționeze conform legii, și nici nu mergem mai departe.
Această decizie nu se face cu presiune de niciun fel și trebuie să fie venită din suflet și să fie pe deplin înțeleasă de toți membrii familiei. Avem nevoie de un diagnostic cert. Nu pot să existe dubii, nu poate să existe nicio suspiciune legată de diagnosticul de moarte cerebrală.
Un refuz a venit din motive religioase, erau de altă religie, nu ortodoxă, și au spus că ei nu sunt de acord cu așa ceva. Am avut și din partea ortodoxiei, care au zis că nu sunt de acord, deci sunt concepte, și conceptele le discutăm, nu punem presiune și mergem mai departe.
Legat de celelalte spitale din țară, bineînțeles că resursele de terapie intensivă pot să fie limitate, și atunci din această cauză se poate să nu se identifice la timp pacienții, Și noi putem să avem potențial pe care să-i scăpăm, pentru că nu reușim să-i transferăm, și să facem protocolul, pentru că nu avem locuri suficiente, și terapia intensivă fiind ultima stație în care ajung cele mai grave cazuri, din păcate, acești pacienți decedează în alte spitale orășenești, unde nu există posibilitatea de a merge mai departe.
De asta ne dorim să facem aceste conferințe cât mai des, și de asta ne dorim să vă încurajăm ca, după aceste conferințe, să discutați cu măcar trei prieteni din viața dumneavoastră, și să le spuneți că ați fost încântați, sau că n-ați fost încântați, sau că v-a dat de gândit, sau că nu sunteți de acord – orice variantă este bună, orice discuție este bună. Până la urmă cineva vorbește despre asta, deci dacă trei oameni din partea dumneavoastră vorbesc despre acest subiect, în următoarele zile, eu zic că începem să ne atingem scopul.
Dr. Guenadiy Vatachki, Directorul Executiv al Agenției Naționale de Transplant a vorbit despre felul în care și-a înțeles misiunea această instituție și, chirurg fiind, a pomenit despre momente aparte din activitatea sa care implicau persoane aflate în moartea cerebrală de la care ulterior, grație familiilor acestora, s-a putut ajunge la transplant.
Au fost prezentate mai multe statistici care arată evoluția donării de organe în România, felul în care se îngrijește un donor aflat în moartea cerebrală, statistici privind numărul de donări realizate pe județe și pe unități spitalicești, unde, spre exemplu, pentru anul 2025, Timișul figurează cu 9 donatori, după Bihor și Iași cu câte 11, și Maramureș cu 8, toți aflându-se în spatele Bucureștiului cu 25 de donori, dar acesta cu o rată de 11,1, ceea ce face ca Timișul să fie pe locul 4, urmând Bihorului, Maramureșului și Iașiului, la rata de donare, deci un loc foarte bun.
Ni s-au oferit date pornind de la 2005 și până la 2025, legate de numărul de donatori, s-au analizat aceste date și mai ales rezultatele pe anii 2013-2014, care au fost anii de vârf ai donărilor din România, cu 132 și 138 de donări în acei doi ani, ceea ce a fost legat și de anumite acțiuni ale Ministerului Sănătății, dar și de campanii de presă țintite legate de donarea de organe.
Tot directorul executiv al Agenției Naționale de Transplant ne-a arătat locul României în ceea ce privește donarea, față de alte țări din lume, apoi ne-a vorbit despre numărul persoanelor care sunt omorâte în accidente de mașină și care, potențial, ar fi donatori de organe, și felul în care diferă aceste rate în Europa. România este în top, cu rata mai înaltă a acestor decese. S-a vorbit comparativ de felul în care se ajunge la transplanturi în țări diferite din România, și, mai ales, a fost analizat cazul Spaniei, care e liderul european la numărul de donori și de transplanturi realizate, de mulți ani.
S-a amintit și despre incidența morții cerebrale în Statele Unite, apoi s-au analizat din nou date ale spitalelor din România și ce s-ar putea face legat de potențialii donori care, de fapt, sunt pierduți în spitale, fără a se ajunge la folosirea organelor lor pentru transplant.
*
O mărturie cutremurătoare a fost dată de domnul Valentin Filipescu, tatăl unei fetițe care avea nevoie de un transplant de ficat. El a venit împreună cu soția sa și cu fetița lor, Ana, azi vindecată, povestindu-ne toate etapele prin care au trecut, oamenii cu care s-au intersectat, problemele, încercările, speranțele, dezamăgirile de moment și tot cursul acesta infernal pentru orice familie care își știe copilul bolnav, din momentul în care au aflat despre boala fetiței și până în cel în care aceasta a fost vindecată.
Impresionantă a fost amintirea legată de chirurgul profesor Vlad Brașoveanu, de la Institutul Clinic Fundeni, care l-a întrebat pe domnul Filipescu dacă are unde să stea în București, oferindu-se să îl ajute și să îl ia la el, și care, după cum mai povestea tatăl Anei, dacă avea familii cu o condiție nu foarte bună și ajungeau cu copiii să fie transplantați, le aducea jucării de acasă celor mici.
A fost deosebit de mișcător ca, după toate lucrurile povestite, să ni se arate exemplul unei persoane care nu ar fi avut un alt deznădământ decât moartea, în absența unei grefe, și care acum era printre noi, veselă și fericită, și care chiar a primit un tort, pentru că familia a venit la Timișoara într-un moment de aniversare.
*
A fost o seară rodnică, finalizată prin întrebările celor din sală, care arătau interesul față de problema discutată. De asemenea, ideea Georgianei Bobouțanu a fost foarte bună – dacă, aflați la momentul entuziasmului (deși, de ne luăm după profesorul Săndesc, la unii nu trece niciodată), studenții vor duce mai departe vorbă despre cele discutate în cadrul unor astfel de conferințe și vor determina câțiva oameni, dintre cei apropiați, să se gândească din timp ce opțiune ar avea, legat de donarea de organe, avem un real câștig.
De asemenea, tot în această perioadă de timp echipa axată pe etică medicală a Universității de Vest din Timișoara și-a adus contribuția ei legată de explicarea morții cerebrale, a donării de organe și a transplantului, prezentând rezultatele unui proiect academic de cercetare, la Oradea.
Ramona Băluțescu
