1741: A fost descoperită Peninsula Alaska de către exploratori ruși; în 1867 a fost cumpărată de SUA. În prezent, Alaska este stat al SUA.
Expediția a fost condusă de navigatorul și exploratorul Vitus Bering, care era danez de origine, dar lucra pentru Imperiul Rus. Împreună cu echipajul său, Bering a navigat pe marea cunoscută acum sub numele de Strâmtoarea Bering, care separă Asia de America de Nord.
Expediția a fost organizată de către Academia Rusă de Științe, care avea un interes puternic în explorarea regiunilor nordice. În timpul călătoriei lor, exploratorii au ajuns pe coasta unei mari peninsule pe care au denumit-o „Alaska”, un cuvânt derivat din limba aleutiană și care înseamnă „continentul mare” sau „pământul cel mare”.
Descoperirea Peninsula Alaska a deschis drumul pentru noi explorări și expediții rusești în regiunile nordice ale Americii de Nord și a avut un impact semnificativ asupra istoriei ulterioare a regiunii. Colonizarea rusă a zonelor din Alaska a continuat în deceniile următoare, stabilindu-se așezări și puncte comerciale.
1882: Parsifal, operă în trei acte de Richard Wagner, a avut premiera la Bayreuth.
1887: L. L. Zamenhof editează prima carte despre limba planificată Esperanto, în limba rusă.
Esperanto este o limbă artificială concepută pentru comunicare internațională. A fost creată la sfârșitul secolului al XIX-lea de către medicul poliglot polonez L. L. Zamenhof, care a dorit să creeze o limbă neutru și ușor de învățat, care să faciliteze comunicarea între vorbitorii de diferite limbi.
Prima carte în Esperanto, cunoscută sub numele de „Unua Libro” (Cartea I), a fost publicată în 1887. Limba Esperanto se bazează pe elemente din mai multe limbi europene, inclusiv engleza, franceza, germana și alte limbi romanice, ceea ce o face relativ familiară și accesibilă pentru vorbitorii de diferite limbi.
Scopul Esperanto este de a fi o limbă auxiliară, ceea ce înseamnă că nu încearcă să înlocuiască limbi existente, ci să servească ca o limbă comună de comunicare internațională. Comunitatea Esperanto a crescut treptat în ultimul secol, iar limbajul a fost folosit în diferite contexte, cum ar fi călătorii, schimburi culturale și cooperare între oameni din diferite țări.
Există organizații internaționale dedicate promovării și învățării limbii Esperanto, cum ar fi Universala Esperanto-Asocio (Asociația Universală Esperanto) și multe altele. De-a lungul timpului, Esperanto a rămas un subiect controversat, unii susținându-l ca o soluție eficientă pentru comunicare globală, în timp ce alții consideră că limbile naturale și tehnologiile de traducere sunt suficiente pentru acest scop.
1891: Franța anexează Tahiti.
1921: Intră în vigoare Tratatul de la Trianon între Puterile Aliate și Ungaria. Recunoașterea pe plan internațional a unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România (semnat la 4 iunie 1920).
Tratatul de la Trianon a consfințit trecerea către statele succesoare sau vecine a 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) și a 63% din populație, aceasta din urmă, în majoritatea ei, alcătuită din etnici ne-maghiari. Totuși, traseul noilor frontiere, în multe cazuri, nu s-a suprapus granițelor etnice (din motive obiective, dată fiind imposibilitatea delimitării exacte a regiunilor cu populație amestecată), astfel că peste sau 2.535.000 de etnici maghiari au ajuns în afara teritoriului Ungariei, majoritatea lor trăind de-a lungul granițelor din statele succesoare noi.
Tratatul nu a ocupat un rol la fel de important în conștiința populației statelor succesoare sau vecine; în principiu, pentru acestea Tratatul de la Trianon a consfințit realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Transleithania (partea ungară a Dublei Monarhii) și a consfințit o realitate existentă pe teren (majoritatea teritoriilor fuseseră deja ocupate de către forțele armate ale României, Cehoslovaciei și Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor).
1944: Prima rachetă V-2 germană care lovește Regatul Unit.
1953: Prin lansarea unui atac nereușit împotriva unei baze militare din Santiago de Cuba, Fidel Castro a declanșat Revoluția Cubaneză.
De fapt nu a declanșat-io chiar de atunci. Pe 26 iulie 1953, un grup de aproximativ 160 de tineri revoluționari, condus de Fidel Castro, au atacat baza militară Moncada din Santiago de Cuba, încercând să răstoarne regimul dictatorial al lui Fulgencio Batista. Cu toate acestea, atacul a eșuat și majoritatea revoluționarilor au fost arestați sau uciși. Fidel Castro a fost arestat și condamnat la închisoare, dar ulterior a fost eliberat în 1955 într-o amnistie generală.
Deși atacul de la Moncada a eșuat, a devenit un punct de cotitură în istoria Cubei și a marcat începutul luptei lui Fidel Castro și a mișcării sale pentru eliberare națională și socială. În următorii ani, Castro și alți revoluționari, inclusiv Che Guevara, au continuat să organizeze și să mobilizeze oamenii împotriva regimului corupt și repressiv al lui Batista.
Revoluția Cubaneză a atins apogeul la 1 ianuarie 1959, când trupele revoluționare conduse de Castro au cucerit Havana, iar Batista a fugit din țară. Această victorie a dus la instaurarea unui guvern socialist condus de Castro și a marcat începutul unei noi ere pentru Cuba. De-a lungul anilor, Cuba a adoptat politici socialiste, iar țara a devenit un punct focal al politicii mondiale și a relațiilor internaționale în timpul Războiului Rece.
1956: Egipt: naționalizarea Canalului Suez.
Canalul Suez a fost construit în secolul al XIX-lea sub conducerea franceză și britanică și a reprezentat o rută vitală de transport maritim între Europa și Asia, scurtând semnificativ timpul și costurile pentru transportul mărfurilor prin evitarea rutei lungi în jurul Capului Bunei Speranțe.
La 26 iulie 1956, președintele egiptean de atunci, Gamal Abdel Nasser, a anunțat naționalizarea canalului. Aceasta a însemnat preluarea controlului total al Egiptului asupra canalului și a resurselor sale, înlocuindu-le pe companiile franceze și britanice care administrau anterior canalul.
Această mișcare a declanșat o criză internațională majoră. Franța și Marea Britanie, nemulțumite de pierderea controlului asupra unei artere vitale de transport și temându-se că naționalizarea va afecta interesele lor economice și geopolitice, au pregătit un plan secret pentru a interveni militar și recâștiga controlul asupra canalului.
În octombrie 1956, Israelul a lansat un atac asupra Egiptului, deschizând astfel calea pentru intervenția militară a Franței și Marii Britanii. Această acțiune comună a fost însă ferm condamnată de Statele Unite și Uniunea Sovietică, care au cerut oprirea imediată a ostilităților.
Sub presiunea comunității internaționale și confruntându-se cu amenințarea unei crize globale, Franța, Marea Britanie și Israelul au fost obligate să renunțe la acțiunile militare, iar Egiptul și-a păstrat controlul asupra Canalului Suez. Aceasta a reprezentat o mare victorie pentru Egipt și un moment important în consolidarea statutului său de actor regional important.
1965: Se garantează independență deplină pentru Maldive.
1971: Programul Apollo: Lansarea misiunii Apollo 15 și prima utilizare a unui vehicul lunar.
1976: Primul card VISA a fost utilizat pentru prima oară, la Thompson Travel, în Burlington, Vermont, SUA, fiind emis de Howard Bank. Suma tranzacționată a fost de 178 USD, fiind folosită pentru cumpărarea unor bilete de avion.
