Anton Kovacs July 1, 2019

 

Pentru că e cald afară, am observat un lucru care trebuie neapărat rezolvat. La un moment dat, nu îmi dau seama exact când, din oraș au dispărut fântânile sanitare, acele țâșnitori care erau amplasate în piețele sau în locurile populate ale orașului, din care trecătorii puteau să bea apă.

 

Pentru cei mai tineri, o fântână sanitară era o cișmea care avea o clapetă laterală (sau o pedală) pe care apăsai şi dintr-o duză țâșnea apă. În acest mod pentru a bea apă nu mai trebuia să folosești un recipient prin intermediul căruia se pot transmite tot felul de bacili (de exemplu o cană din tablă ruginită și legată cu un lanț de cişmea).

 

Aceste fântâni erau alimentate de la rețeaua de apă a orașului.
În partea de jos aveau și un mic bazinaș în care se strângea apă pentru câini, pentru păsările orașului…

Existau astfel de dispozitive în Piața Libertății, în Piața Operei, în Piața Unirii, la Expres, în Maria, în Kuttel Platz, în spate la Flora, lângă parcul Doina, în Bălcescu, la gară, în Piaţa Iosefin, în Mehala și în nenumărate alte locuri.

La un moment dat, cândva în anii ’80 modelele vechi din fontă au fost schimbate cu nişte modele mai noi, din tablă de inox.

 

 

Țâșnitori pe Corso, în apropierea autoservicii Expres, în apropierea parcului Poporului și pe peronul Gării de Nord.
Foto: Colecția Lucian Muntean

 

Astăzi am remarcat că nu mai există niciunde așa ceva.

M-am gândit că țâșnitorile alea or fi fost ceva depășit sau, doamne ferește, o chestie comunistă.
Dar căutând să văd ce se întâmplă în lumea largă am văzut că fântânile sanitare nu sunt ceva depășit, există așa ceva în orice oraș civilizat și bine administrat, există și modele mai futuriste dar și altele “clasice”, în funcție de locul în care sunt amplasate.
Dacă la noi nu există așa ceva, acest lucru se datorește numai neglijenței celor care ne conduc.

Citește și:  CUM AR TREBUI SĂ FIE AMENAJAT ORAȘUL. Episodul 8 - Întreținere și reparații

 

 

Cred că dacă tot dorim să credem că suntem un oraș important și european, ar trebui să rezolvăm și acest lucru: orașul este străbătut de nenumărați turiști străini și atât acești turiști cât și cetățenii orașului ar trebui să aibă la dispoziție posibilitatea de a bea apă atunci când le este sete, mai ales în zona centrală a orașului.

 

 

Există chiar și modele care ar putea fi adaptate la acele fântâni forate în ultimii ani prin cartierele orașului.

 

 

Nu cred că ar fi o investiție foarte mare, din cate am constatat la o primă și sumară căutare o astfel de sculă are un preț de la 1300 Lei modelul “clasic”, la 3-4000 USD pentru modelele cele mai sofisticate.
Poate dacă se cumpără “en gross” preţul va fi şi mai mic.

Şi nici nu trebuie făcute toate deodată, punem acum una în Parcul Copiilor, una în Parcul Central, una lângă parcul Doja (sau cum s-o fi chemând astăzi), una în Parcul Botanic, undeva în Piața Operei și una în celălalt capăt, spre Catedrală, una în Piața Traian, una în Bălcescu (oare când se termină și piața asta?), una pe lângă Piața Iosefin, una în Maria, una în Küttel Platz, una în Libertății, la intrarea spre Alba Iulia, una în Piața Unirii, una în Piața Sf. Gheorghe și una la intrarea în Tribunal. La anul când se termină parcul Central punem și acolo una, una putem pune în Pădurice, și așa, încet, încet, vom avea cel puțin câte o tâșnitoare în fiecare parc și în fiecare piață a orașului, atât în centru cât și la periferie.

Citește și:  Despre interdicții și cum idioțenia unora ne afectează pe toți

 

 

Probabil în final ar fi necesare maxim 100 de astfel de ţâșnitori.

 

Iar dacă ne mișcăm repede, până nu ne fură alții ideile, am putea crea şi un nou brand al orașului, “Timișoara, orașul fântânilor” sau ceva în genul ăsta. Ar veni turiștii din toată lumea să bea minunata apă de Timișoara, am putea să o și vindem acestora în sticluțe special inscripționate, fiecare sticluță conținând și câte o mică monedă din argint bătută manual pe care e inscripționat logo-ul, în fond dacă se omoară lumea pentru apa sfințită, apă miceliară, apa hidrogenată sau tot felul de alte ape, care sunt exact același lucru, apă chioară, de ce nu s-ar înghesui și pentru apa de Timișoara dacă e vândută cum trebuie .

 

4 thoughts on “Unde ne-au dispărut țâșnitorile, fântânile sanitare?

  1. Nu s’a numit vreodată parcul Doja, cibpafcul Doina, care acum e parcul Carmen Sylva, în cazul în care vorbiţi de parcul aflat pe str. 1 dec. 1918, între Lahovary şi Maria.

  2. Așteptam și primele deranjamente stomacale, poate se remarca și lipsa toaletelor publice non stop. Dacă ești turist în tranzit prin oraș, ai pus-o, nu ai nici loc de parcare de ar fi sa găsești un wc public fie zi, fie noapte. Hai sa zicem ca ziua mai găsești un supermarket, dar noaptea…

Leave a comment.

Your email address will not be published. Required fields are marked*