Muzica se aude pe la Hotelul Continental, mai întâi bașii, dar pe masură ce te apropii de Piața Unirii se aude tot mai tare și restul.
Un italian care arată ca un actor dintr-un film al anilor ’80 coboară din frumosa sa mașină și se uită curios în direcția din care se aude muzica.
La o terasă aflată pe una din străzile laterale niște tineri cu glugă pe cap beau ceva din niște pahare.
În piață se întâmplă o întreagă nebunie, o mare de oameni, unii îmbrăcați în costume de sport, unii cu rucsacuri în spate, în care probabil au câte un laptop, poate trebuie să mai computizeze ceva pe drum, se pregătesc de ceva.
Disk jockeyul aflat pe o scenă amplasată undeva în dreapta Muzeului de Artă anunță că mai sunt câteva minute până la start.
În acest moment un batalion de pompieri se îndreaptă spre locul unde este adunată mulțimea.
Puțin mai jos angajații de la barurile din apropiere își văd de treburile cotidiene, aranjează mesele și fețele de masă de pe acestea, mai dau cu o mătură, aranjează scaunele sau pur și simplu privesc la ceea ce se întâmplă.
Mâțul roșu, de câțiva ani mascota pieței, e puțin speriat și s-a refugiat pe un scaun din restaurantul “părinților” săi.
Cu toate că afară este o temperatură de numai 3 grade, un tânăr în tricou, cu pantalonii până la genunchi și o bandană legată pe cap se plimbă liniștit având în mână două pahare cu cafea.
Puțin mai jos, în fața unui bar, trei bărbați își beau cafeaua de dimineață, fumează, se uită spre piață și fac glume pe seama tinerilor de astăzi. Sau poate le evaluează pe domnișoarele care participă la competiție.
Undeva la colțul liceului Lenau două tinere, după însemnele pe care le poartă se pare că fac parte dintre organizatori, păzesc un gard-barieră și țopăie mărunt pe loc ca să se mai încălzească.
Vis-a-vis de Spitalul Militar doi chinezi cu papuci de plastic încălțați pe picioarele goale trag după ei niște tomberoane de gunoi, la fel cum pot fi văzuți făcând în fiecare dimineață la această oră.
Din depărtare se aude o numărătoare inversă. Competiția a început.
După vreo 5 minute pe Gheorghe Lazăr poate fi văzut Nababul. Se îndreaptă spre casă. Este îmbrăcat într-un minunat trening Adidas, în picioare are ghete de aceeași marcă și pe ochi poartă ochelari de soare Ray Ban cu ramă de aur.
A fost, a văzut, și-a făcut poze pe care să le pună pe Facebook, așa cum a făcut și când s-a vaccinat, la fel cum face la orice eveniment la care participă, și a plecat.
Ar fi fost complet deplasat să facă altfel, el care se ocupă de “imobiliare” să participe la un eveniment care presupune în primul rând mobilitate.
