În anul 1905, Timișoara făcea parte din Imperiul Austro-Ungar și era un important centru industrial și cultural. În 1905, zidurile vechii cetăți au trecut în proprietatea orașului, iar din demolarea lor, pentru extinderea urbei, au rezultat 25 de milioane de cărămizi. Dintre acestea, 18 milioane au fost vândute particularilor și 7 milioane au fost utilizate pentru construirea unor edificii publice.
Imaginile din cărțile poștale vechi sunt o sursă valoroasă de informații pentru descoperirea istoriei Timișoarei. Acestea arată cum era orașul în trecut, cu clădiri, străzi și locuri publice care poate nu mai există în prezent și ne ajută să înțelegem modul în care s-a dezvoltat de-a lungul timpului.
Clinicile Noi
Spitalul Municipal Timișoara, cunoscut și cu denumirea de Clinicile Noi, funcționează în edificiul construit în anul 1902 pentru Școala de Cadeți de Infanterie. Actuala stradă Gheorghe Dima ce-l mărginește s-a mai numit Strada 1 Mai, Strada Sfântul Ioan și Szent Janos Utca.
Piața Libertății
Piața Libertății cu Biserica Piariștilor în centrul imaginii, construită între anii 1733 și 1736, în stil baroc. În interiorul bisericii predomina pictura italiană. Fiind grav avariată în timpul asediului de 170 de zile al Cetății Timișoara, a fost demolată de către autorități în anul 1911. În dreapta imaginii avem edificiul primăriei, construit între anii 1731 și 1734, pe locul unei băi turcești. În fața primăriei se găsea monumentul „Victoriei”, ridicat în anul 1853 în memoria celor căzuți în asediul cetății din anul 1849. În stânga imaginii este Cazinoul Militar cu grădina de vară.
Piața Sfântul Gheorghe
Piața Sfântul Gheorghe s-a mai numit în trecut Piața Vasile Roaită, Piața I.C. Brătianu, Szeht Gyorgyter și Sct. Georges Plaz. În prim-planul imagini apare impozantul Palat al Băncii Române de Comerț Exterior „Bancorex”, numit în acele vremuri „Prima Casă de Păstrare” din Timișoara. Palatul a fost construit în anul 1855, pe patru fronturi, pe locul Societății de Cazinou, de către arhitectul Karl May, fiind proiectat inițial pentru hotel. Atașate de parterul palatului au funcționat în două construcții de lemn o cafenea și o berărie. Clădirea din fundalul imaginii este Casa Klapka, astăzi funcționând acolo Biblioteca Județeană Timiș.
Iosefin
Pornind de la Gara de Nord, pe Bulevardul General Ion Dragalina, traversăm canalul Bega pe podul Ștefan cel Mare, în partea stângă întâmpinându-ne impozantul Palat Ancora, ce își datorează numele vechiului restaurant Ancora de Aur ce a funcționat la parterul casei pe care s-a ridicat Palatul Ancora, în preajma anului 1900. În acest palat au mai funcționat de-a lungul timpului Sucursala Timișoara a Băncii de Asigurare „România”, Creditul Tehnic Transilvanean, Firma pentru vânzarea automobilelor Eduard Prohaska. Podul Ștefan cel Mare a mai fost numit Franz Iosif și Ancora de Aur, fiind construit în anul 1890 după proiectul inginerului Robert Totth, de la Fabrica de Poduri a uzinelor din Reșița. A fost primul port rutier public construit din oțel turnat. Actualul pod a fost construit în anul 1956 din beton armat.
Iosefin din nou
La intersecția bulevardelor Regele Carol I și General Ion Dragalina se înalță un frumos palat, cu un turn deosebit, dispunând de o bogată arhitectură a acoperișului. Proiectat și construit în anul 1898 de arhitectul timișorean Eduard Reiter (1847-1908), palatul a fost conceput pentru Banca de Economii Timișoara, Filiala Iosefin, înființată în anul 1880. De-a lungul timpului a găzduit numeroase magazine de diverse profiluri.
Cetate
Palatul Vechiului Muzeu, primul muzeu al orașului, a funcționat pe strada Augustin Pacha de astăzi, cunoscută și sub vechiul nume de Strada Rodnei și denumită în acele vremuri Strada Lonovici.
Muzeul Banatului, unul dintre cele mai vechi muzee de pe teritoriul actual al țării noastre, a fost înființat în anul 1871, edificiul său fiind construit între anii 1886 și 1891 de către arhitectul Iacob Klein, în stilul Renașterii Germane, în mijlocul fațadei prezentând statuia Atenei Pallas, înalțată de 2,25 metri.
Din lipsă de spațiu, în anul 1937, muzeul se mută în fostul Hotel Ferdinand (Opera) din Strada Alba Iulia, iar în clădirea muzeului se mută Biblioteca Comunală. În anul 1946, muzeului i se atribuie un nou spațiu, clădirea istorică „Castelul Huniade”. Astăzi în palatul vechiului muzeu funcționează Biblioteca Academiei Române – Secția Timișoara.
– va urma –
