Un conferențiar de la Disciplina de Urologie a Universității de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara vrea să apropie doi plauri deocamdată nu foarte înrudiți, în România – neurologia și urologia. Cu o haltă principală în sex. Pentru că, da, pacienți există, problemele lor sunt tratabile, iar a învăța, în cadrul rezidențiatului, despre asta ar trebui să se întâmple, însă, deocamdată, ”e pe vine”. Dar speranță există, cum și UMFT și Spitalul Clinic Județean de Urgență Pius Brînzeu din Timișoara au promis sprijin și implicare. Este vorba de Conf. Dr. Răzvan Bardan, cu care am purtat un dialog despre această activitate de nișă, neuro-urologia, la care migălește deja de ceva vreme.
• Știu de o vreme de activitatea ta în domeniul sexologiei, cum colaborăm de multă vreme pe zona de urologie. Dar felia de neuro-urologie îmi sună nou, cum va fi și pentru mai toți dintre cititorii noștri. Spune-ne, te rog, despre ce vorbim. Cine e pacientul vizat, cum e văzută interferența celor două mari probleme, cum afectează viața, ce se poate obține.
• Vorbim de două categorii de pacienți neurologici. Prima categorie e reprezentată de cei cu boli neurologice cronice – scleroza multiplă, boala Parkinson, sechelele de accident vascular cerebral, în principal. La categoria asta de pacienți există deficite motorii, tulburări de deplasare, care pot să îi aducă până la scaunul cu rotile. Aceste probleme neurologice se însoțesc de tulburări urinare și sexuale, pe care încerc să le diagnostichez și tratez. O a doua categorie sunt pacienții care au suferit traumatisme ale coloanei vertebrale (de obicei, în urma unor accidente – rutiere, la înot, căderea de la înălțime), cu leziuni ale măduvei spinării, care pot fi complete sau incomplete, care pot să meargă cu paralizia membrelor inferioare și chiar cu tetraplegie, în cazurile mai grave. Bineînțeles, și aici apar multiple probleme urinare și sexuale.
• Particularități?
• Pacienții aceștia reprezintă o categorie specială, care necesită un management specializat din punct de vedere urologic. În țările cu autostrăzi (cum zicea regretatul Prof. Viorel Bucuraș), sunt centre și spitale specializate pe tematica asta, cu proceduri bine stabilite pentru fiecare tip de problemă, care ameliorează mult calitatea vieții pacienților. La noi, depinde mult de neurologii care au pacienții în evidență, dacă îi trimit la urolog, iar ei e firesc să trateze în primul rând problemele ce țin de ei, și de obicei la noi mai ajung când fac insuficiență renală prin retenție de urină, și e prea târziu.
• Adica lucruri ce s-ar fi putut rezolva, meșterindu-se la ele.
• Iar urologii care nu sunt specializați în așa ceva – adică majoritatea – fac și ei ce pot sau știu.
• Adică improvizează după simț într-un domeniu care e deja normat, afară, și unde avem deja câțiva specialiști – printre care și tu.
• Exact, suntem câțiva specialiști în toată țara.
• Cum ai identificat cererea?
• Multiple cazuri, trimise, de obicei, de câțiva neurologi cu care colaborez.
• Așadar problema nu e așa mică după cum, poate, s-ar găsi unii să spună.
• Din păcate, așa e.
• Care e experiența ta, care e a Timișoarei?
• Partea de diagnostic presupune explorare urodinamică, niște măsurători invazive care se fac cu ajutorul unor sonde cu senzori de presiune introduse în vezică și rect, conform unor protocoale bine stabilite. Eu am făcut o formare pentru asta în 2006, în Olanda, și am preocupări constante pentru urodinamică, de atunci. În 2013, UMFT a cumpărat un aparat de urodinamică, performant la vremea respectivă, cu care am făcut multe investigații, inclusiv la pacienți neurologici.
• Asta era acum 10 ani. Spune-mi ce lipsește acum. Probabil și un cadru, dar și scule. Și, pe lângă astea, eventual implicarea rezidenților. Avem vreun semnal de la UMFT?
• Acum, echipamentul e deja depășit moral, trebuie luat altul nou, și îmi doresc să se implice Universitatea în achiziționarea lui. Partea de urodinamică există în curricula de rezidențiat a urologilor, e vorba de o lună de stagiu obligatoriu, care nu se respectă, din păcate.
• Așadar, e util să fie creat cadrul. Ce presupune asta, unde se află demersurile?
• Sunt doar 4 clinici universitare în țară care au aparat de urodinamică, dar nici acolo nu se respectă peste tot. La nivel de asociație profesională (Asociația Română de Urologie) există o comisie de urodinamică, condusă de prof. Martha Orsolya, de la Tg. Mureș, care încearcă să impună obligativitatea unui stagiu de o lună, prin rotație, pentru toți rezidenții. Cam asta ar fi cu rezidenții și formarea – măcar tot urologul tânăr să știe cum se face, inclusiv managementul pacienților neurologici. Am avea posibilitatea de formare, ca un prim centru care să abordeze în mod concertat chestiunea – am purtat discuții cu managerul Spitalului Județean, Prof. Dr. Dorel Săndesc, cu șeful Clinicii de Urologie, Prof. Dr. Alin Cumpănaș, și cu rectorul UMFT, Prof. Dr. Octavian Crețu, care și-au afirmat interesul și sprijinul legat de acest deziderat, al înființării unui compartiment dedicat, precum și legat de formarea rezidenților noștri.
• Ai pomenit deja de prof. dr. Viorel Bucuraș. Am scris, în timp, și despre congresele lui de sexologie. Ce uși a deschis munca lui, a voastră?
• Prof. Bucuraș a fost un vizionar: la începutul anilor 2000 a fost unul din cei care au susținut că urologii trebuie să se supraspecializeze, nu trebuie toți să fie mari chirurgi. Pe mine m-a trimis să învăț urodinamică și urologie funcțională. Ulterior, din 2010, plecând de la experiența deja acumulată în domeniul sexologiei, fructificată prin mai multe simpozioane și cursuri organizate la Timișoara, am participat la un curs de supraspecializare în domeniul Medicinei Sexualității, la Oxford. Formarea a durat în total doi ani și s-a finalizat printr-un examen dificil, dat la Amsterdam, în urma căruia am obținut titlul de specialist în Medicina Sexualitatii, titlu pe care l-au mai obținut în România încă 8-9 medici. Practic, pentru mine este un al doilea domeniu de activitate, în care tratez bărbați și femei cu probleme sexuale, inclusiv situații mai speciale. Și în contextul acesta vine linia de activitate cu pacienții neurologici, care e un domeniu abia apărut, inclusiv pe plan internațional.
• Cât de vastă e zona problemelor acestora și cum se conlucrează cu ginecologii, psihologii sau cine și de unde apucă o astfel de problemă în România?
• E foarte vastă – din păcate, mulți dintre colegii ginecologi nu prea sunt interesați, iar paciente cu probleme sexuale sunt multe, inclusiv cele cu diferite forme de cancer, de sân, col uterin etc. Asta e încă problema principală.
• Nu miră, pe cel ne-bolnav, că… ”toți vor să facă sex”, chiar având diverse afecțiuni?
• Exact… Suntem o societate foarte închistată. Pe de o parte, sunt probleme date de lipsa unei educații sexuale în familie și în școală. Pe de altă parte, noua generație e mai deschisă la comunicare, dar îi lipsește o informație pertinentă. Aici specialiștii ar trebui să se implice mult mai mult. Eu aș vrea să fac asta mai mult prin rețelele sociale.
• Cum e văzută homosexualitatea în lumea ta, cu probleme firești care apar ca la orice alt pacient? Au apăsări cei specializați în sexologie, cum mai avem psihiatri în Timișoara ce iau asta ca o boală și o consideră ceva abominabil?
• Homosexualitatea și transgenderii sunt oameni ca toți ceilalți, trebuie înteleși și ajutați când au probleme medicale. Formarea noastră include și atenție față de aceste categorii. Bineînțeles, unii medici mai în vârstă au încă rețineri, și chiar sunt cazuri care mai consideră că homosexualitatea e o boală care trebuie tratată.
• Colaborarea cu direcțiunea Județeanului cum merge?
• Prof. dr. Dorel Săndesc e omul cheie pentru înființarea compartimentului, ne ajută cu interdisciplinaritatea – un spital ca Județeanul o să aibă o premieră națională. Dotările le aștept și de la UMFT, și mă bucură că domnul rector a fost interesat de această propunere.
• Ce feedback ai de la rezidenți, ar fi interesați? Pun întrebări, vin la cazurile ce îți ajung pe linie?
• O parte din ei se cam feresc, consideră că nu îi interesează ceva ce nu presupune chirurgie. E rolul nostru să îi convingem că așa-zisa urologie funcțională, care se ocupă cu problemele legate de micțiune, va reprezenta o parte importantă din activitatea lor de ambulatoriu, pentru că mulți din ei vor face și ambulatoriu – iar pacienții vin într-o proporție mare la urolog pentru problemele legate de urinare.
• Mda, asta cam dă apă la moară butadei cu chirurgul care taie dar nu gîndește prea mult – lucru care, cert, e depășit de unii dintre voi. Cred că problemele, inclusiv cele chirurgicale, trebuie abordate cu o extrem de bună studiere a contextului, ceea ce implică interdisciplinaritate.
• Aici e alt punct nevralgic al formării, care nu ia prea mult în considerare colaborarea cu alte specialități…
• Dar aici cred că e viitorul. îți povesteam cândva cum era să o mierlesc, cu o embolie pulmonară, de la un ortoped ce știa oase dar nu și vase de sânge ce trec pe-acolo. Nu ar trebui sa ajungem deja să gândim interdisciplinar? De fapt exact despre asta îmi vorbești, cu propunerea ta de departament, sau ce va fi. Cum o vezi? Ce va fi, în fapt?
• Compartimentul de Neuro-Urologie și Urologie Funcțională tocmai asta vrea să facă. În primul rând, vreau să creez un cadru organizat, în cele două clinici neurologice din spital, dar și în alte secții de neurologie, ca pacienții cu afecțiuni urinare să fie identificați de la începutul suferinței lor, să ajungă la noi pentru diagnostic, să le stabilim o schemă de tratament, și, ulterior, un program de urmărire. Mulți dintre ei vor trebui să fie învățați să se autocateterizeze, să reducem complicațiile date de evoluția pe perioade lungi de timp. E nevoie de colaborare și interacțiune permanentă cu neurologii, dar și cu fiziokinetoterapeuți, psihologi. În spital mai avem și clinica de neurochirurgie și cea de politraumatologie. Contează mult și legătura cu asociațiile de pacienți. În contextul acesta am organizat recent o întâlnire online cu pacienții cu leziuni traumatice medulare, prin intermediul Asociației Motivation, și am discutat despre problemele sexuale, ulterior urmând să avem consultații online gratuite cu ei. Vorbim de peste 40 de.participanți.
• Cum a fost primită treaba?
• Au fost foarte interesați, atât de metodele de obținere/ îmbunătățire a erecției, cât și mai ales de mijloace care să îi ajute să facă copii, ținând cont de faptul ca majoritatea nu pot ejacula din cauza suferinței neurologice. Am fost realmente impresionat de determinarea cu care vor să facă copii.
• Deci vorbim, cum aminteai deja, de pacienți care nu sunt în vârstă și cărora li se poate îmbunătăți major calitatea vieții.
• Da, exact. Au fost și femei care au pus întrebări – iar, un lucru de apreciat, femeile fiind mult mai timide în a pune întrebări într-un cadru public.
• Motivation?
• E o comunitate faină, vreau să mai colaborez cu ei, avem interese comune și, prin această colaborare, pot să îmi dimensionez mai bine activitatea cu pacienții cu leziuni traumatice medulare, întrucât deocamdată am mai puțină experiență în domeniul acesta.
• Spune-mi de cazuri.
• Am de exemplu o pacientă cu scleroză multiplă, cu probleme de natură sexuală, pe care am ajutat-o să își înțeleagă mai bine corpul, să ajungă la un nivel mai ridicat de intimitate cu soțul. Aici, bineînțeles, contează foarte mult și atitudinea partenerului, care trebuie să fie alături și la bine și la rău. Pe planul neuro-urologiei sunt mulți pacienți la care am crescut calitatea vieții prin cateterizare intermitentă, în locul purtării continue de sondă.
• Sună ca-ntr-un film american cu happyend.
• Bineînțeles sunt și cazuri complexe, la care nu reușești din prima să găsești cea mai bună soluție. și aici e foarte importantă colaborarea interdisciplinară și dialogul cu ceilalți colegi din domeniu, din țară și străinătate. Și, desigur, am și eu cazuri de care nu sunt mulțumit, nu am găsit o soluție eficientă, dar, de cele mai multe ori, asta se datorează și unor așteptări nerealiste din partea unora din pacienții cu probleme neurologice – unii dintre ei, din păcate, nu își acceptă boala.
• Persoana cu probleme sexuale (probabil mult mai des bărbat, nu?) – de unde trebuie să înceapă să se caute, de vrea rezolvare? De la tine?
• Da. Dacă e nevoie, îl trimit la psiholog, de obicei se intrica problemele medicale cu cele psihologice.
• Și și acolo există specializări pe sexologie?
• Da, sigur, psihoterapeuții se ocupă cu sexologia.
Răzvan Bardan e medic primar urolog, doctor în medicină, conferențiar universitar la Disciplina Urologie a UMFT, are abilitare pentru conducerea de doctorate, e specialist în Medicina Sexualitatii din 2012.
Ramona Băluțescu
