Cred că, dacă am ajuns în anul 2026 și încă trebuie să explicăm unor semeni de-ai noștri, nu mulți, undeva la 10% din total, că Pământul nu este o clătită cosmică, atunci avem o problemă. Și nu una mică, de tip „hai că rezolvăm din pix”, ci una serioasă, de fundație.
Din secolul al III-lea î.Hr., un domn pe nume Eratostene a măsurat circumferința Pământului folosind un băț, o umbră și puțină logică.
Fără Facebook, fără YouTube, fără „experți independenți” cu microfon de 30 de lei.
Omul a reușit cu soarele și cu mintea proprie.
Apoi a venit Galileo Galilei, care a îndrăznit să spună că nu doar că Pământul e rotund, dar nici măcar nu e buricul universului. Pentru această obrăznicie științifică a fost pus la colț de autoritățile timpului.
Ironia este că astăzi, când nu te mai arde nimeni pe rug pentru idei, unii aleg de bunăvoie rugul ignoranței.
Și aici nu mai e vorba doar despre forma Pământului.
E vorba despre ceva mai grav: ruptura dintre informație și capacitatea de a o procesa.
Avem acces la imagini transmise de la NASA, la sateliți, la zboruri spațiale, la GPS-uri care funcționează tocmai pentru că trăim pe o sferă aflată într-un câmp gravitațional.
Și totuși, cineva, undeva, ține morțiș la ideea că trăim pe o plăcintă cosmică acoperită cu un capac invizibil.
Asta spune ceva despre civilizația noastră.
Nu că ar fi lipsită de informație — dimpotrivă, e înecată în ea.
Problema e selecția.
Când alfabetizarea științifică scade, iar algoritmii recompensează senzaționalul și conspirația, adevărul devine doar o opinie printre altele. Iar opinia care strigă mai tare câștigă.
Civilizația modernă se mândrește cu inteligența artificială, cu computere cuantice, cu planuri de colonizare a planetei Marte.
Dar dacă o parte semnificativă a populației nu înțelege nici măcar că orizontul e curbat și că navele dispar treptat după el, nu instantaneu — atunci avem un decalaj periculos între vârful tehnologic și baza educațională.
E ca și cum am construi zgârie-nori pe o fundație de nisip.
Tehnologia avansează exponențial, dar discernământul public pare să meargă cu frâna de mână trasă.
Poate că adevărata problemă nu e că unii cred că Pământul e plat.
Adevărata problemă e că sistemul nostru educațional, mediatic și social nu mai reușește să creeze anticorpi împotriva absurdului.
Că am ajuns să punem pe același plan demonstrația matematică și videoclipul cu muzică dramatică și litere roșii.
Trebuie să înțelegem, și la noi și cei de unde ne inspirăm, că adevărul nu este opțiune, iar știința, o chestiune de preferință personală.
Iar dacă trebuie să reluăm lecția despre sfericitatea Pământului, poate nu e un semn că știința a eșuat.
Poate e un semn că societatea a luat-o pe un drum greșit, sau a obosit să gândească.
*
Mitul „noi am fost dintotdeauna aici, puri și nemișcați” e la fel de anti-științific ca Pământul plat, doar că e mult mai răspândit și socialmente acceptat.
Pe teritoriul pe care astăzi îl numim România dacii nu au apărut ca într-o scenă de teatru patriotic, cu reflectoarele aprinse și cu fundal sonor de tulnice.
Înaintea lor au trecut pe aici zeci de mii de ani de migrații, amestecuri și dispariții.
Primii oameni au venit din marea migrație pornită din Africa.
Apoi au sosit agricultorii din Anatolia, cei care au adus pământul lucrat și ceramica – civilizații precum Cultura Cucuteni ne arată că lumea de aici era deja sofisticată cu milenii înainte de a auzi cineva de daci.
După ei au coborât păstorii indo-europeni din stepele nord-pontice, războinici mobili care au schimbat limbi, structuri sociale și echilibre.
Din acest amestec au apărut tracii.
Iar dacii nu au fost altceva decât o ramură nordică a acestora.
Cu alte cuvinte, dacii înșiși erau rezultatul unui lung șir de amestecuri.
Nu erau „primii”. Nu erau „purii”.
Nu erau începutul absolut.
Și totuși, în imaginarul nostru colectiv persistă mitul autohtonismului absolut.
Ideea că „noi am fost mereu aici”, identici cu noi înșine, de parcă istoria ar fi stat pe loc, iar sângele ar fi avut memorie națională.
Realitatea e mai puțin solemnă și mai interesantă: nu există cod genetic de român, așa cum nu a existat cod genetic de dac.
ADN-ul nu știe imnuri și nu recunoaște granițe.
Suntem rezultatul unor valuri succesive: anatolieni, traci, romani, slavi, populații migratoare, influențe balcanice, central-europene, orientale.
Iar astăzi adăugăm globalizare pură, internet și aeroporturi low-cost.
Istoricul Neagu Djuvara a avut curajul să spună un lucru incomod: dacii, atâți câți erau, probabil nu erau suficient de numeroși pentru a susține o continuitate masivă și neîntreruptă.
După cucerirea romană și mai ales după Retragerea Aureliană, o parte importantă a populației s-ar fi retras la sud de Dunăre.
Iar ceea ce numim astăzi popor român ar putea fi, în bună măsură, rezultatul unor reveniri ulterioare, după secole.
Nu e o insultă. E istorie. Fluidă, imperfectă, fără certitudini de manual festiv.
Îmi imaginez cum se va striga catalogul peste zece ani:
– Amotostivuitoriței?
– Prezent!
– Ciobanu?
– Prezent!
– Devi?
– Prezent!
– Goldberg?
– Prezent!
– Khatun?
– Prezent!
– Liu?
– Prezent!
– Malik?
– Prezent!
– Popescu?
– Prezent!
Și apoi, probabil, se vor ridica în picioare și vor cânta: „Noi suntem români, pe veci aici stăpâni.”
Și vor avea dreptate.
Pentru că românitatea nu curge prin cromozomi și nu se transmite printr-un misterios „cod genetic național”.
Românitatea este rezultanta unui vector istoric: limba pe care o vorbim, memoria comună, obiceiurile împărtășite, reflexele culturale, felul în care ne certăm, ne împăcăm și ne recunoaștem unii pe alții ca aparținând aceluiași spațiu.
Nu sângele ne face români, ci participarea la aceeași poveste.
*
Adevărata criză nu e lipsa de informație, ci criza de încredere în mecanismele care produc cunoaștere colectivă verificabilă. Atât în științele naturii, cât și în cele sociale/istorice.
Când educația formală nu mai reușește să formeze gândire critică solidă, când media socială recompensează indignarea și nu rigoarea, când identitatea devine o fortăreață emoțională în loc de narațiune istorică onestă – atunci avem o problemă de fundație.
Nu e sfârșitul lumii (sau al clătitei), dar e un semnal serios că trebuie să reparăm școala, jurnalismul de calitate și modul în care vorbim despre identitate – altfel decalajul dintre tehnologie și discernământ o să devină și mai periculos.
***
Berliner Zeitung: SUA vor să controleze gazul rusesc pentru europeni prin Nord Stream
Statele Unite poartă negocieri secrete privind repornirea gazoductelor Nord Stream, aruncate în aer în 2022, pentru a obține controlul asupra livrărilor de gaz destinat Europei, susține publicația germană Berliner Zeitung. Potrivit ziarului, revenirea gazului rusesc în Europa ar putea însemna pentru UE pierderea totală a suveranității energetice, deoarece Washingtonul intenționează să instituie un control strict […]
Ungaria anunță că va bloca noile sancțiuni împotriva Rusiei.
Șeful diplomației ungare a declarat, duminică, că Budapesta a decis să blocheze adoptarea celui de-al 20-lea pachet sancțiuni al UE împotriva Rusiei deoarece, susține el, Ucraina a blocat tranzitul petrolului rusesc către Ungaria prin conducta…
Ce le spunem celor care sunt convinși că „Pământul este o clătită”? Două lecții de astronomie, pe înțelesul tuturor
Pe unii îi deranjează foarte mult rotația planetei noastre. Ei consideră că ar trebui să simțim rotația pentru că deseori simțim când ne mișcăm, însă aici nu au deloc dreptate.
De unde provine fascinația suveraniștilor pentru daci? Damian Anfile: „Să fii român e un accident genetic, nu ai tu niciun merit pentru treaba asta”
Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, teologul Damian Anfile a vorbit despre fascinația unei anumite părți a populației României pentru daci, dar și despre „revenirea” acestora pe agenda publică.
Vorba cântecului: „La arme cu frunze și flori”
Un sondaj INSCOP ne arată ce nu mai speram să aflăm despre poporul român: că este unul brav. Aproape 50% dintre respondenți spun că ar merge la oaste să-și apere țara, iar două treimi își doresc introducerea serviciului militar obligatoriu. Avem și români cu alte preocupări, ca toate popoarele: 20% ar emigra, 11% s-ar ascunde…
286.
În 2024, segmentul micro-IMM-urilor, adică al firmelor cu cifră de afaceri sub 100.000 euro, a ajuns la peste 702.000 de companii. Dintre acestea, 416.657 au înregistrat profit, iar 286.034 au fost pe pierdere, aproximativ 40,7% din total, conform datelor agregate de SMARTreports.app, un portal de analiză de date financiare din economie.
Dragoş Damian, Terapia Cluj: Voi aţi auzit de Finca Drăgăşani? Compania care fabrica ”Uşureii de Drăgăşani”, sneakerşii româneşti care făceau furori acum 30-40 de ani? Companie înfiinţată în 1969, cu 6 ani înainte de înfiinţarea grupului Zara?
ONG-uri discrete, cu finanțări secrete
Îmi pot imagina că subiectul despre care doresc să scriu în rândurile de mai jos va genera multă tensiune și, cel mai probabil, multe critici din partea celor care fetișizează societatea civilă și rolul ei în conservarea democrației pluraliste și a libertăților de tot felul. N-aș vrea să supăr pe nimeni din pricina lucrurilor pe care le voi afirma cu acest prilej și, înainte de orice, îi asigur pe toți eventualii mei detractori că i-am citit asiduu și pe A. Toffler, și pe H. Arendt, și pe J. Habermas. Știu, prin urmare, la ce se referă, ce implică și ce rol social asumă ONG-urile și oengistica. Cunosc care este sau ar trebui să fie locul societal al organizațiilor civice, respectiv al tuturor acelor asociații și/sau fundații care își propun să apere drepturi și libertăți fundamentale, individuale și/sau colective. Dar realitatea românească a acestor ONG-uri a devenit una terifiantă și am să încerc să vă explic de ce.
Cel mai bun truc al instalatorilor pentru a desfunda rapid scurgerea.
Dacă există un blocaj la scurgere, primul sfat al lui Mike este să lăsați apa fierbinte să curgă imediat, deoarece acest lucru poate ajuta la dizolvarea grăsimilor, pe care le menține în formă lichidă până când ies din țevi și ajung în canalizare. Lăsați apa să curgă câteva minute, pentru siguranță.
Adăugați detergent de vase în apă pentru un sprijin suplimentar, deoarece poate descompune grăsimile, fără a deteriora țevile. Cu toate acestea, evitați utilizarea altor substanțe chimice, deoarece acestea sunt adesea ineficiente împotriva grăsimilor și pot chiar deteriora țevile.
Se ridică un supermarket în locul fostei fabrici de ciocolată Kandia de la Timișoara.
TIMIȘOARA. La 10 ani de când au fost puse la pământ construcțiile celei mai vechi fabrici de ciocolată de pe teritoriul actual al României, în loc se va ridica un supermarket.
Ce facem astăzi, 23 februarie 2026, în Timișoara?
