Dacă ținem cont de lucrurile care ne interesează cu adevărat pe noi, timișorenii, subiectul săptămânii – și al ultimilor ani, de fapt – este, din nou și inevitabil, problema gunoaielor.
Nu mai e doar o neplăcere estetică, a devenit o rușine colectivă și un motiv serios de nervi în fiecare dimineață când ieși din bloc.
Cum am ajuns aici?
Simplu: de prea multă vreme, gunoiul din Timișoara n-a fost tratat ca o problemă de rezolvat, ci ca o vacă de muls.
Cineva a văzut în el o sursă sigură de bani publici și a transformat un serviciu esențial într-o afacere privată cu contracte grase, prelungite la infinit și controale slabe.
Rezultatul este că mizeria rămâne, facturile cresc, banii dispar în buzunare private.
Am trecut prin toate fazele spectacolului.
Mai întâi, marea curățenie generală de primăvară și toamnă – o tradiție care funcționa decent și care a fost desființată brusc pentru că „nu mai e modernă”.
În condițiile în care astfel de acțiuni au loc în alte locuri, unde apa caldă a fost inventată pe vremea când noi nu aveam țară, nu odată la 6 luni, ci lunar.
Apoi au venit soluțiile de tip science-fiction local: containere high-tech care costă cât un apartament cu două camere și care s-au dovedit un eșec.
Am avut și varianta „revoluționară” cu camere video și amenzi, ca și cum problema ar fi lipsa de frică, nu lipsa măturătorilor și a unui sistem care să funcționeze.
Când operatorii au constatat că molozul și mobila veche nu sunt profitabile, și nu erau profitabile pentru că nu se face reciclare adevărată ci doar se mimează așa ceva, au anunțat senin că nu le mai ridică.
Și gata.
Canapele sfâșiate, frigidere ruginite și saltele au devenit parte din peisajul urban.
Un fel de expoziție permanentă de artă stradală intitulată „Așa arată eșecul administrativ”.
Iar când acest lucru a devenit o problemă s-a spus că „Cetățenii sunt de vină”
La capitolul sortare am excelat în teatru: am construit o „stație de sortare” care era, de fapt, un hangar cu o bandă rulanta pe care câțiva oameni încercau să separe plasticul de hârtie cu mâna.
Rezultat: sub 5% reciclare reală.
Restul mergea la groapă, dar în acte era „sortat”.
Cetățenii au fost puși să-și cumpere pubele colorate – galben, albastru, verde, maro – ca niște decorațiuni de Crăciun urbane așezate la marginea străzilor, fără ca nimeni să construiască vreodată infrastructura care să facă diferența între culori să conteze cu adevărat.
Pentru că nu culoarea pubelei reciclează, ci ce se întâmplă după ce pleacă mașina.
Același operator – aceeași firmă, același contract, aceleași mașini – facturează complet diferit în funcție de unde locuiești în același municipiu: 8,36 lei/persoană/lună în zona periurbană (Dumbrăvița, Ghiroda, Moșnița, Utvin etc., cartiere care sunt de fapt parte din Timișoara extinsă) și 24,54 lei/persoană/lună în zona centrală și cartierele clasice.
Adică de aproape trei ori mai mult pentru exact același serviciu (sau mai exact, pentru exact același ne-serviciu).
Explicația oficială este „Costuri de transport mai mari”.
Serios?
Oamenii din Timișoara produc alt gunoi?
Au deșeuri mai grele sau mai mirositoare?
Nu.
Aruncă aceleași sticle de plastic, aceleași resturi de mâncare și aceleași scutece ca toți ceilalți.
Doar că locuiesc la 5–10 km mai aproape de centru și, în loc să fie tratați ca timișoreni cu drepturi egale, sunt folosiți ca vacă de muls suplimentară: plătesc de trei ori mai mult.
Asta e dovada supremă că tot sistemul e gândit nu pentru curățenie, ci pentru profit maxim: tarife diferite pentru același gunoi, același operator, același oraș. Discriminare pură pe criteriu de adresă.
Ce ar fi trebuit făcut de la bun început, și încă se mai poate face:
O fabrică modernă de tratare mecanico-biologică a deșeurilor, publică sau cel puțin sub control public strict.
Un tarif unic, corect și transparent pentru toți locuitorii municipiului și ai zonei metropolitane, indiferent dacă stau în Fabric sau în Moșnița Nouă.
O astfel de fabrică ar trebui:
să separe automat fracțiile uscate (hârtie, plastic, metal, sticlă) cu tehnologii optice și magnetice;
să trateze separat biodeșeurile și să producă compost sau biogaz;
să recupereze lemnul și materialele textile;
să producă baloți curați de materie primă secundară pe care să-i vândă direct fabricilor din zonă;
să aibă o linie clară pentru deșeurile voluminoase și moloz, cu ridicare garantată.
Și aici vine partea care doare cel mai tare: banii există.
Au existat mereu.
Doar că, în loc să-i băgăm într-o fabrică de reciclare care ar rezolva problema gunoiului pentru următoarele 30–40 de ani și ar elimina și această discriminare absurdă între „urban” și „periurban”, Consiliul Local și Consiliul Județean au ales să-i arunce pe stadioane.
Unul, două, trei, patru – câte or mai fi în plan.
Zeci și sute de milioane de euro pentru arene care stau goale 350 de zile pe an, în timp ce gunoiul ne ajunge până la genunchi și plătim, în funcție de cartier, între 8 și 25 de lei ca să ni-l lase în fața blocului.
O singură fabrică modernă ar fi costat cât un stadion și jumătate și ar fi adus beneficii zilnice pentru toți cei 400.000–500.000 de locuitori ai zonei metropolitane: străzi curate peste tot, tarif unic și corect, aer mai bun, costuri mai mici pe termen lung.
Timișoara ar putea recupera astăzi 65–70% din gunoiul pe care îl produce și să-l reintroducă în circuit, acoperind din veniturile obținute prin valorificarea acestor materii prime secundare o parte din cheltuielile cu salubritatea.
Dar în loc de asta, continuăm să plătim prețuri diferite pentru același eșec.
Încă nu e prea târziu.
Banii europeni încă mai există, modelele funcționale există, puteți vedea cum arată o astfel de fabrică în poza de sus.
Lipsește doar voința politică de a trata gunoiul ca pe o prioritate reală și de a înțelege că un oraș civilizat începe cu străzile curate pentru toți cetățenii lui, nu cu peluze perfecte și tribune goale.
Până atunci, vom continua să plătim – unii de trei ori mai mult, alții de trei ori mai puțin – pentru exact același gunoi neridicat, în timp ce ne mândrim cu stadioanele și ne consolăm că „măcar pubelele sunt colorate”.
Și da, încă se poate.
Dar nu cu aceiași oameni care ne-au adus aici și care încă mai cred că un oraș se construiește cu arene, nu cu soluții și echitate.
***
Reuters: SUA cer Ucrainei să renunțe la o parte din teritoriile sale
Statele Unite au transmis președintelui Volodymyr Zelenskiy că Ucraina trebuie să accepte un cadru elaborat de SUA pentru încheierea războiului cu Rusia, care presupune ca administrația de la Kievul să cedeze teritorii și arme, au declarat miercuri două persoane familiarizate cu această chestiune, pentru Reuters.
Sursele agenției, care au cerut să nu fie identificate din cauza caracterului sensibil al subiectului, au declarat că propunerile includ, printre altele, reducerea efectivelor armatei ucrainene.
SUA vor blocarea livrărilor de gaze azere către Ucraina prin Grecia
Washingtonul a luat măsuri pentru a-și asigura accesul exclusiv la gazele naturale destinate Ucrainei prin Grecia, preocupările SUA fiind concentrate pe gazul azer concurent, care intră în Grecia prin conducta TAP.
Dezlegarea lui Volodimir Zelenski
În 2019, Volodimir Zelenski a ajuns la putere cu o victorie covârșitoare șocantă, obținând 73% din voturile din turul doi. A câștigat pe o platformă cu două puncte principale: în primul rând, implementarea Acordurilor de la Minsk și încheierea păcii cu Rusia, iar în al doilea rând, combaterea corupției la nivel înalt din guvernul Ucrainei. Ambele puncte sunt acum destrămate. Acordurile de la Minsk sunt moarte, Ucraina și Rusia se află aproape în al patrulea an de război oribil, iar scandalul corupției la nivel înalt s-a strecurat în cercul cel mai intim al lui Zelenski.
După ce a fost ales, Zelenski le-a spus reporterilor că va „relua” discuțiile de pace cu separatiștii din Donbas și că „vom continua în direcția discuțiilor [de pace] de la Minsk și ne vom îndrepta spre încheierea unui armistițiu”. Dar nu s-a întâmplat așa.
Liderii ultranaționaliști l-au sfidat pe Zelenski și au avertizat că îndeplinirea promisiunilor sale din campanie va duce la proteste și revolte. Dmitro Iaroș, fondatorul organizației paramilitare ultranaționaliste Sectorul de Dreapta, a amenințat că, dacă Zelenski ar urma un armistițiu, „își va pierde viața. Se va spânzura de un copac de pe bulevardul Hreșciatik dacă va trăda Ucraina și pe cei care au murit în Revoluție și în Război. Și este foarte important ca el să înțeleagă acest lucru”.
Însă se știe acum și că nimeni nu a intenționat vreodată ca Acordurile de la Minsk să funcționeze. Fiecare dintre partenerii lui Putin în procesul de la Minsk, inclusiv cancelarul Germaniei de atunci, Angela Merkel , președintele Franței, François Hollande , și președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, au confirmat că Acordurile de la Minsk au fost o înșelăciune menită să convingă Rusia să încheie un armistițiu cu promisiunea unei soluții pașnice, oferind în același timp Ucrainei timpul necesar pentru a construi o armată capabilă să atingă o soluție militară.
În ciuda promisiunii sale din campanie, în februarie 2023, Zelenski ar fi declarat pentru Der Spiegel că a văzut acordurile ca pe o „concesie” și i-a „surprins” pe Merkel și Macron spunându-le că „în ceea ce privește Minskul în ansamblu… nu putem implementa lucrurile așa”.
Dar, chiar și după eșecul procesului de la Minsk, în primele săptămâni ale războiului, înainte de toate pierderile de vieți omenești și terenuri, exista încă o șansă pentru Zelenski de a negocia pacea cu invadatorii ruși.
În aprilie 2022, negociatorii ruși și ucraineni au ajuns la un proiect de tratat de pace . Dar Zelenski a fost distras de partenerii săi occidentali. În loc să urmeze promisiunea diplomației și a unei păci care să satisfacă obiectivele Ucrainei, Zelenski s-a lăsat atras de promisiunea a tot ce este necesar, atâta timp cât aceasta se îndreaptă pe calea războiului.
SUA și partenerii săi nu au reușit să acorde prioritate diplomației, iar Zelenski a fost sedus de promisiuni de sprijin și victorie pe calea războiului. Mai mulți oficiali din diverse țări implicați în negocieri au confirmat că Occidentul a împins Ucraina de pe calea diplomației.
Davyd Arakhamia, care a condus echipa de negocieri ucraineană, a confirmat articolul din decembrie 2022 din Ukrainska Pravda , conform căruia pe 9 aprilie 2022 Johnson s-a grăbit la Kiev pentru a-i spune lui Zelenski că Putin „ar trebui presat, nu negociat cu el” și că, chiar dacă Ucraina era gata să semneze unele acorduri cu Rusia, „ei [Occidentul] nu o fac”. Arakhamia spune că „când ne-am întors de la Istanbul, Boris Johnson a venit la Kiev și a spus că nu vom semna nimic cu ei și că haideți să luptăm”.
France Soir: Macron și Zelenski – jefuirea Franței de suveranism în numele unui război fără sfîrșit
Într-un teatru de umbre geopolitice, Emmanuel Macron și Volodymyr Zelenski au îndrăznit să semneze luni un pact de înarmare botezat „istoric” de către Kiev, ca și cum Istoria s-ar reduce la un cec în alb pentru…
Ce sumă i-a solicitat Ursula von der Leyen lui Viktor Orban pentru Ucraina.
Premierul Ungariei, Viktor Orbán, a dezvăluit detalii despre o scrisoare primită de la președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, prin care se solicită sprijin financiar suplimentar pentru Ucraina, a relatat Privatbankar.
Ungaria – producția și vânzarea de carne cultivată în laborator, interzisă
Producția și vânzarea de carne cultivată în laborator, creată din celule sau țesuturi animale, din cauza îngrijorărilor că un consum al acesteia ar putea fi nesănătos, a fost interzisă de Parlamentul Ungariei.
China redevine principalul partener comercial al Germaniei
Chinaa redevenit principalul partener comercial al Germaniei, devansând Statele Unite, ale căror schimburi comerciale sunt afectate de războiul comercial, potrivit cifrelor oficiale și citate de Le Figaro.
Germania este în prag de criză a pensiilor, iar eforturile de reformare a sistemului ameninţă acum să ducă la prăbuşirea guvernului ţării
Populaţia Germaniei îmbătrâneşte, iar tinerii sunt nevoiţi să suporte costurile susţinerii sistemului de pensii. Pensiile sunt un subiect constant de dezbatere în politica germană de decenii întregi. Oamenii trăiesc mai mult, ceea ce înseamnă că retrag bani din fondul de pensii de stat pe perioade din ce în ce mai mari după ce se pensionează. Iar numărul acestora este în creştere odată cu îmbătrânirea societăţii, scrie Deutsche Welle.
Israelul a reluat raidurile în Fâșia Gaza.
Apărarea Civilă din Fâşia Gaza a raportat miercuri, 19 noiembrie, că 11 oameni au murit în bombardamente israeliene în întreaga enclavă.
O nouă lege a impozitelor locale.
Noile taxe intra în vigoare le la 1 ianuarie 2026. Sunt majorate taxele pe proprietate – case şi maşini. De asemenea este impusă o taxă de 25 de lei pentru coletele comandate de pe platformele non-UE.
România are în continuare cea mai mare inflație din Uniunea Europeană
România este în continuare țara cu cea mai ridicată inflație, cu un avans anual al prețurilor de 8,4%, arată datele publicate de Oficiul de statistică al Uniunii Europene (Eurostat).
Noul proiect privind pensiile magistraților a fost publicat.
Ministerul Muncii a publicat miercuri seară, în transparență decizională, noul proiect de lege privind pensiile magistraților. Documentul prevede ca pensia să fie de 70% din ultimul salariu net, la fel ca în forma anterioară propusă…
Problema de matematică pentru clasa a IV-a care i-a pus in dificultate pe mulți: „Nu înțeleg enunțul”
O problemă de matematică pentru clasa a IV-a a stârnit confuzie în rândul adulților din cauza enunțului ambiguu și greu de înțeles.
„Mirosul nu implică neapărat poluarea”.
Garda Națională de Mediu a anunțat, miercuri, că șeful instituției s-a deplasat într-o vizită de lucru în Prahova, întâlnindu-se cu prefectul județului, Daniel Nicodim, și cu reprezentanții autorităților publice locale și județene, pentru discuții despre…
România, codașă la reciclare în UE
Rata la reciclare plasează țara noastră cu mult sub media europeană de 12,2%.
Datele publicate de Eurostat arată diferențe mari între statele membre UE în ceea ce privește reciclarea. Indicatorul, cunoscut sub denumirea de „rata de utilizare circulară a materialelor”, măsoară contribuția materialelor reciclate la utilizarea globală a materialelor.
Retim și Primăria Timișoara, blocate în propria neputință: cine gestionează, de fapt, deșeurile voluminoase?
Timișoara se lovește din nou de o poveste prea familiară: munți de deșeuri voluminoase lăsate să putrezească pe trotuare, străzi sufocate de canapele abandonate
Cum au transformat Primăria Timișoara și Retim o criză anunțată într-o armă politică: adevărul despre jocul dublu, manipulare și responsabilități ascunse
În Timișoara, gunoaiele nu mai sunt doar gunoaie — au devenit instrument politic, muniție de presiune, prilej de intoxicare publică și scut pentru o administrație care fuge de propriile obligații. În spatele comunicatelor lustruite și al declarațiilor dramatice se ascunde o realitate pe care Primăria Timișoara și Retim încearcă cu orice preț să o acopere: problema deșeurilor voluminoase este strict responsabilitatea lor, nu a Consiliului Județean Timiș și nu a ADID.
RETIM anunță modificarea tarifelor de facturare a deșeurilor municipale în Zona 1 a județului Timiș
TIMISOARA. RETIM Ecologic Service S.A. informează toți utilizatorii serviciului de salubrizare (persoane fizice, asociații de proprietari/locatari, persoane juridice și instituții publice) din Zona 1 a județului Timiș că va avea loc o modificare a tarifelor de facturare, ca urmare a modificării tarifelor de la instalațiile de tratare. CITEȘTE ȘI: Insulele ecologice digitalizate din Timișoara: ce […]
Prefectul de Timiș amenință cu declararea stării de alertă sau chiar de urgență, pe tema gunoaielor
La doar o zi de la demararea noii dispute pe tema managementului deșeurilor din Timișoara, de această dată legat de deșeurile voluminoase, Prefectul de Timiș, Cornelia Elena Micicoi anunță că se poate ajunge în declararea stării de alertă sau chiar de urgență! Oficialul spune că părțile implicate nu au reușit nici acum să se pună…
Ce facem astăzi, 20 noiembrie 2025, în Timișoara?
