Mărturisesc că și eu, la fel ca Ion Cristoiu, m-am mirat că încă nu s-a găsit cineva să spună că explozia de alaltăieri din Rahova face parte din războiul hibrid dus de Rusia împotriva României.
Cu atâtea talk-show-uri susținute de niște generali care nu au participat la nici o zi de război dar știu totul despre acest subiect, pare o oportunitate ratată.
Mai ales că blocul ăla arată de parcă a fost lovit de o rachetă Iskander, nu de o banală acumulare de gaze.
Dar nu e cazul să disperăm: teoriile conspiraționiste au început să germineze, cum le șade bine în solul nostru fertil. Iar contextul e perfect pentru ele — în apartamentul de la care ar fi pornit totul își avea biroul Enache Vasilica, o avocată implicată în procesul „Colectiv” și care a și murit în urma acestei tragice întâmplări.
Poate că, într-o zi, vom afla că a fost pur și simplu o combinație de neglijență, improvizații românești și ghinion — adică rețeta clasică a catastrofei locale.
Sau poate că vom afla, cum se întâmplă de multe ori, că teoriile conspiraționiste aveau totuși un sâmbure de adevăr… mic, încolțit în multă imaginație.
*
Avem vreo două articole în care niște oameni povestesc despre armată.
Cu toate că nu e frumos să te autocitezi, pentru că și eu am scris în urmă cu câțiva ani despre acest subiect m-am gândit să-l pun în revista presei de astăzi, nu de alta dar astfel cittorii își vor putea face o imagine mai completă a ceea ce a însemnat armata în vremurile împușcate.
*
Jeffrey Sachs e una dintre puținele voci occidentale care mai gândesc în afara șablonului impus de establishment.
Omul are curajul să spună lucrurilor pe nume, fără frică de etichetele care se lipesc instantaneu azi de oricine nu repetă mantra oficială: „democrație”, „drepturile omului”, „apărarea valorilor occidentale” — de parcă ar fi o formulă magică pentru justificarea oricărei intervenții sau sancțiuni.
Sachs a fost mereu un tip prea lucid pentru a se lăsa prins în propaganda convenabilă, iar acum, când spune că ar trebui să ne curățăm mintea de clișee și să gândim critic, nu face decât să ne amintească de ceva ce ar fi trebuit să fie normal în universități și redacții: spiritul critic.
Articolele despre Venezuela și North Stream sunt, de fapt, din aceeași familie: adevăruri incomode ascunse sub munți de „narațiuni oficiale”.
În ambele cazuri, se pornește de la același mecanism — se declară cine e „băiatul bun” și cine e „dictatorul rău”, apoi se modelează realitatea pe măsura poveștii.
Venezuela a fost demonizată nu pentru că e nedemocratică (că altfel am avea probleme cu jumătate din aliați), ci pentru că și-a apărat resursele.
Iar North Stream… rămân la părerea mea inițială: Seymour Hersh n-a fost niciodată un conspiraționist, ci un jurnalist de investigație veritabil, din școala veche, cea în care nu te temeai să spui adevărul chiar dacă dădea prost la Washington.
Tot ce a scris Hersh despre sabotajul conductei — de la motive până la mijloace — a fost logic, documentat și coerent.
În schimb, varianta oficială, cu „scafandri ucraineni independenți” care au aruncat în aer una dintre cele mai păzite conducte din lume, e bună doar pentru Netflix, nu pentru geopolitică serioasă.
Pe scurt: Sachs, Hersh și ceilalți „eretici ai Vestului” nu sunt periculoși pentru că mint, ci pentru că gândesc.
Și într-o lume în care conformismul a devenit virtute, gândirea liberă e cel mai mare act de disidență.
*
Să spui că „românii au ratat startul la reconstrucția Ucrainei” e ca și cum ai regreta că n-ai fost invitat la balul de la Versailles, deși n-ai nici frac, nici pantofi și nici măcar bilet de tramvai până acolo.
În realitate, noi nu reușim să reconstruim trotuarul din fața primăriei fără să dureze trei luni și fără să coste cât o autostradă.
Avem șantiere în care se pun pavele luni de zile, se desfac după o ploaie mai zdravănă și se refac la următoarea campanie electorală.
Cu asemenea performanțe, să vorbești despre reconstrucția Ucrainei e un fel de umor involuntar — varianta noastră locală de stand-up geopolitic.
În plus, ca să „reconstruiești” ceva, trebuie mai întâi să fi fost capabil să construiești.
Noi n-am fost în stare să ducem la capăt o autostradă între cele mai mari orașe ale țării, dar visăm la contracte internaționale de miliarde, în timp ce primarii se ceartă pe culoarea bordurilor.
Poate ar fi mai realist să începem cu reconstrucția propriei țări — a infrastructurii, a educației, a sănătății — și abia după aceea să visăm la exportul de competență. Altfel, e doar altă frază pompoasă dintr-un discurs care sună frumos, dar nu rezistă la contactul cu realitatea: noi nu am ratat startul la reconstrucția Ucrainei, noi n-am ajuns nici măcar la linia de start.
***
O nouă politică externă pentru Europa
De Jeffrey Sachs* – Crisis Watch**
„Europa este prinsă într-o criză economică și de securitate, determinată de teama de Rusia și China și de dependența de Statele Unite.”
Uniunea Europeană are nevoie de o nouă politică externă bazată pe adevăratele interese economice și de securitate ale continentului. Astăzi, Europa se află într-o capcană economică și de securitate în mare parte autoprovocată: ostilitate periculoasă față de Rusia, neîncredere reciprocă față de China și vulnerabilitate extremă față de Statele Unite. Politica externă europeană este acum condusă aproape în întregime de teama de Rusia și China, o teamă care a generat o dependență de Statele Unite în probleme de securitate.
Subordonarea Europei față de Washington provine aproape exclusiv dintr-o frică exagerată față de Rusia: o frică amplificată de țările est-europene cu o puternică părtinire rusofobă și o narațiune distorsionată despre războiul din Ucraina. Convinsă că amenințarea la adresa securității sale vine în primul rând de la Moscova, UE sacrifică orice alt aspect al politicii sale externe – economie, comerț, mediu, tehnologie și diplomație – intereselor americane. În mod ironic, se aliniază cu Washingtonul exact în momentul în care Statele Unite devin mai slabe, mai instabile, erratice, iraționale și chiar periculoase în abordarea lor față de Europa, până la punctul de a-i amenința în mod deschis suveranitatea (așa cum s-a întâmplat cu problema Groenlandei).
Schimbarea regimului din Venezuela ajută Exxon, nu americanii
Răsturnarea guvernului lui Maduro ar declanșa instabilitate regională și ar agrava criza migrației.
Săptămâna aceasta, au apărut rapoarte conform cărora președintele Donald Trump a autorizat CIA să desfășoare operațiuni secrete – inclusiv acțiuni letale – în Venezuela și în Caraibe, marcând o escaladare majoră a unei campanii americane de lungă durată împotriva guvernului președintelui Nicolás Maduro. Trump a confirmat rapoartele miercuri și a declarat că administrația, care a atacat presupuse ambarcațiuni cu droguri în Caraibe, „se uită la țărm” în timp ce plănuiește noi atacuri.
Venezuela, la fel ca Cuba, a fost ținta unei campanii de subversiune, sabotaj și război economic de-a lungul a decenii din partea statului american de securitate națională, evidențiată de un regim de sancțiuni cu presiune maximă care a strangulat intenționat economia Venezuelei.
Noul efort al CIA de a răsturna guvernul Venezuelei este, așadar, doar cea mai recentă încercare din partea aceleiași alianțe politice dintre elitele neoconservatoare ale politicii externe, statul securitar și corporațiile energetice multinaționale care – alături de aliați precum secretarul de stat Marco Rubio – văd a doua administrație Trump ca pe un vehicul prin care își pot atinge în sfârșit obiectivul de mult timp urmărit.
Ca orice alt efort de schimbare a regimului din ultimii 25 de ani, acesta nu servește niciunui interes vital american. Într-adevăr, eforturile de schimbare a regimului din Venezuela au exacerbat deja instabilitatea regională alimentând criza refugiaților venezueleni, care, după toate relatările, s-a agravat ca urmare a sancțiunilor impuse acestei țări în 2017. Aceste sancțiuni au ucis mii de venezueleni și au transformat alte milioane în refugiați. Un război de schimbare a regimului reușit ar putea produce suferințe și mai mari.
În mod ironic, încercările repetate ale statului securitar și ale planificatorilor săi neoconservatori de politică externă au consolidat guvernul Venezuelei, oferindu-le fostului președinte Hugo Chávez și actualului președinte Nicolás Maduro legitimitate în rândul venezuelenilor care se opun intervenției străine în țara lor. La fel ca predecesorul său, Maduro poate indica cu ușurință eforturile susținătorilor politicii externe americane de a distruge economia Venezuelei și de a răsturna guvernul acesteia ca fiind factorul principal din spatele problemelor economice actuale – iar unii venezueleni consideră această scuză credibilă.
VIDEO Emisarul SUA pentru Orientul Mijlociu s-a simțit „trădat” după atacul Israelului asupra Qatarului
Emisarul SUA pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, a declarat într-un interviu că s-a simțit „trădat” după atacul Israelului de luna trecută asupra Qatarului, aliat al Washingtonului și mediator în războiul din Gaza, transmite France Presse,…
Nord Stream aruncă în aer relația Polonia-Germania
Justiția poloneză a refuzat să extrădeze un cetățean ucrainean suspectat de Germania de sabotarea conductelor de gaze Nord Stream, în septembrie 2022, argumentând că, dacă Ucraina a fost responsabilă pentru atac, atunci a fost un act „just”. Volodimir Juravliov a fost reținut în Polonia luna trecută, în baza unui mandat european de arestare. Vineri, judecătorul Dariusz Lubowski a ordonat eliberarea sa.
Juravlyov, împreună cu alții, este suspectat că a pus explozibili în Marea Baltică, pe conductele care duc din Rusia în Germania. Oficialii de la Kiev au negat în repetate rânduri orice rol. Cazurile de extrădare în cadrul UE sunt de obicei rapide și simple, dar cazul Nord Stream se dovedește este diferit.
Am ratat din nou startul? Deşi războiul nu s-a terminat, americanii, polonezii şi germanii au ajuns deja în Ucraina pentru a fi pe poziţii pentru reclădirea ţării.
Ion Cristoiu: Mă miră că până acum Tragedia din Rahova n-a fost pusă pe seama războiului hibrid dus de Rusia.
Publicistul Ion Cristoiu își începe cel mai nou jurnal referindu-se la marea Mobilizare din București și județul Ilfov, acel „haos comic” la care au fost martori cetățenii. „Mă miră că până acum Tragedia din Rahova n-a fost pusă pe seama războiului hibrid dus de Rusia. Nu e însă târziu să se facă!”, susține acesta.
Procesul metamorfozei: De la băiat la bărbat sau Cum am supraviețuit armatei comuniste
Parcă mă văd intrînd, pentru prima dată, pe poarta unității militare din Tîrgu Jiu: un adolescent de 18 ani, slab și speriat, abia ieșit din liceu, care nu plecase niciodată de acasă mai mult de săptămîna taberelor școlare. Picasem admiterea la facultate (și) la sesiunea de examene din toamnă și mă încorporaseră la trupă, cu toți analfabeții și ex-pușcăriașii, nu la T.R. (Termen Redus, tînăra elită militară formată din foștii colegi deveniți studenți). Era 13 septembrie 1988 și o lume se năruia în spatele meu, odată cu plecarea Daciei break părintești în care îmi lăsasem hainele civile și iluziile de libertate din capul proaspăt tuns zero de frizerul unității.
Amintiri din militărie: gogoșarul patriot
Nu știu alții cum sunt, dar eu am fost luat cu arcanul la oaste în septembrie 1986, ca viitor student la Fizică în Iași. Împreună cu viitorii mei colegi, cu viitorii fizicieni din Timișoara și viitorii ingineri de aeronave din București – cu toții, decreței născuți în 1967 – am aterizat la Aviație, la Mediaș. Școala „Traian Vuia” (aflată atunci pe strada Aurel Vlaicu) nu se mai află acolo: prin 2004 a fost dislocată la Buzău, aproape de piste și de aparate, că la Mediaș nu se zbura, MiG-urile erau fixate pe sol, doar se porneau motoarele și atât, sărmane avioane și biete elicoptere osândite să nu se mai înalțe niciodată…
Generații de derbedei
2 octombrie 1978.
Începea prima mea zi de armată.
Imediat ce am ajuns în cazarmă ne-au tuns frumos, până la piele, ne-au trimis să facem baie, ne-au dat haine curate, verzi, și ne-au arătat unde să ne culcăm.
Eram cu toții rupți de oboseală, stătusem o zi întreagă în curtea unei școli, după care am călătorit câteva ore cu trenul până la Reșița, apoi am mers pe jos până la cazarmă, la Câlnic, un sătuc aflat la ieșirea din oraș.
Ne-am culcat, am adormit…După care a început armata.
Ce facem astăzi, 19 octombrie 2025, în Timișoara?
Duminică, 19 octombrie, puteți participa la un atelier de creat mandale de toamnă sau să mergeți la un film. În Piața Victoriei aveți ocazia să învățați cum să acordați primul ajutor corect.
