Am citit textul lui Cristian Pîrvulescu și nu pot decât să-i dau dreptate:
Fără resurse reale, statul social rămâne un simplu exercițiu de retorică constituțională.
Problema e că noi, în România, ne-am obișnuit să confundăm dorința cu putința: scriem în Constituție că avem „stat social”, dar finanțăm acest stat cu resturi, cu un buget mai mic decât al unor firme mari din Occident.
Rezultatul este că statul social există doar pe hârtie, iar în realitate ne întoarcem la un soi de junglă, unde cine e mai puternic supraviețuiește, iar cine nu, cade între roțile mecanismului.
Adică, pe înțelesul tuturor, Statul Românesc încalcă Constituția.
Dacă vrem ca principiul statului social să nu fie doar poezie, atunci trebuie să înțelegem un lucru simplu: resursele nu pot fi lăsate la voia întâmplării.
Economia de piață este ca vremea – uneori soare, alteori furtună.
Bună pentru lux, pentru inovație, pentru competiție, dar complet nesigură atunci când e vorba să asigure pâinea, școala și medicamentele de mâine.
De aceea, un stat care se respectă ar trebui să funcționeze pe două sisteme distincte.
Primul sistem – cel fundamental – trebuie să fie dedicat strict nevoilor elementare.
Aici vorbim despre locuințe decente pentru cei care nu-și pot permite altceva, un sistem public de sănătate care să nu depindă de „sponsorizări”, școală accesibilă pentru toți copiii și protecție socială reală pentru cei aflați în nevoie.
Toate acestea trebuie finanțate dintr-un buget separat, sigur, alimentat constant, indiferent dacă economia crește sau scade.
Cu alte cuvinte, statul trebuie să aibă un rezervor de resurse care să nu depindă de mofturile pieței, ci de mecanisme stabile: taxe corecte, dividende din companii strategice, poate chiar un fond suveran, cum au norvegienii.
Al doilea sistem ar fi cel al „vieții plăcute”, al confortului, al bunurilor de lux, al vacanțelor exotice și al telefoanelor schimbate anual.
Aici piața să joace liber cât vrea, să se dea în spectacol, să inoveze și să concureze.
Dar dacă intră în criză, să nu tragă după ea și partea esențială a statului, aceea care garantează supraviețuirea decentă a cetățenilor.
Un asemenea model ar avea o consecință simplă și sănătoasă: nimeni nu ar mai putea fi șantajat de fluctuațiile pieței atunci când vine vorba de drepturile lui fundamentale.
Nu ar mai exista scuze de tipul „nu sunt bani pentru spitale, pentru școli, pentru pensii minime” în timp ce piața se joacă de-a creșterea și scăderea. Pentru că banii pentru aceste lucruri ar fi asigurați din start, printr-un sistem economic paralel și stabil.
Altfel spus, Constituția nu ar mai fi o carte de promisiuni deșarte, ci un contract respectat.
Iar democrația socială nu ar mai fi un vis frumos, ci o realitate palpabilă.
În definitiv, e simplu: dacă statul vrea să fie cu adevărat „social”, trebuie să-și pună la adăpost resursele sociale, așa cum o gospodină își pune la adăpost borcanele cu zacuscă pentru iarnă.
Piața poate aduce desertul, dar felul principal trebuie să fie deja pe masă.
*
Deși nu m-a preocupat niciodată prea mult partea materială a presei, mi-am pus de mai multe ori o întrebare care mă bântuie: cât costă o știre?
Și nu mă refer doar la răsplata primită probabil de un domn Liiceanu ca să scrie un articol plin de elogii pentru cine trebuie.
Mă întreb, de pildă, cât a costat ca domnul C.T. Popescu să se așeze aproape întotdeauna pe partea greșită a baricadei. Sau, mai recent, cât a costat campania de panicare a populației pe tema Covidului – campanie care pare să se repete acum sub alte forme, cu alte „urgențe”, dar aceeași metodă.
Tot așa, mă întreb cât valorează propaganda agresivă în favoarea înarmării, ori justificările livrate cu nonșalanță pentru tot felul de „idealuri democratice” care, surpriză, au nevoie întotdeauna de tancuri și de rachete.
Cât a trebuit să se plătească unor ziare ca acestea să inducă ideea că vom primi un fel de cadou, de la UE, pentru a cumpăra arme care nu vor fi folosite niciodată, acești ziariști uitând să ne spună că de fapt este vorba despre un împrumut care va trebui să fie restituit la un moment dat, cu dobândă?
Și, dacă tot vorbim de propagandă, cât costă să împingi pe gâtul publicului ideea că neonazismul e acceptabil atunci când vine „din partea bună a istoriei”?
Prin extensie – căci nu mai avem doar presa „clasică”, ci și presa „cetățenească” – cât primește oare cineva ca să posteze zilnic, cu o perseverență de invidiat, texte împotriva Chinei sau împotriva cui se află la index în ziua respectivă?
Sau ca să repete, seară de seară, că guvernul Bolojan este cel mai minunat guvern din istoria României, deși bilanțul concret arată, cel mult, câteva cârpeli și improvizații.
Greu de crezut că toate aceste articole și postări sunt doar rodul prostiei, al convingerii sincere sau al unor „analize independente”. În spatele lor se simte, de prea multe ori, mirosul banilor.
Și atunci apare întrebarea cea mare: cine plătește, de fapt, nota de plată?
Cel mai probabil, noi. Contribuabilii, consumatorii de știri, cei care ne lăsăm manipulați și, fără să vrem, întreținem mecanismul prin taxe, prin publicitate mascată și prin atenția noastră transformată în marfă.
*
Iată că studiile ne arată că nu numai carența de iod este cauza, și aduc, în același timp, o explicație incomod de simplă pentru o problemă veche: prostia nu vine din faptul că omenirea ar fi trecut prin cine știe ce nor galactic care ne-ar fi afectat subtil inteligența colectivă.
Nu, explicația e mult mai pământeană.
Se pare că motivul principal pentru care nivelul general de inteligență pare să scadă este acela că proștii fac mai mulți copii decât cei inteligenți.
Matematica e implacabilă: dacă indivizii cu resurse cognitive reduse se reproduc mai repede și mai mult decât cei care gândesc critic și analitic, rezultatul nu poate fi altul decât diluarea treptată a „fondului de inteligență” al speciei.
Și, într-un fel, aici se conturează și soluția, deși nimeni nu are curajul s-o spună pe față: dacă vrem o societate mai inteligentă, ar trebui ca educația, gândirea critică și responsabilitatea să fie nu doar cultivate, ci și transmise mai departe.
Din păcate, proștii nu realizează cât sunt de proști (fenomenul e numește „Efectul Dunning-Kruger”) așa că puiază în continuare, în timp ce persoane foarte inteligente (nu toate), educate sau cu realizări semnificative, în ciuda succesului, trăiesc cu impresia că nu merită recunoașterea primită, că i-au „păcălit” pe ceilalți și că, mai devreme sau mai târziu, cineva va descoperi că sunt „niște impostori” (fenomenul este numit „Sindromul impostorului”).
Așa că preferă să nu mai contribuie la creșterea nivelului de inteligență al populației.
***
Primul cristal temporal vizibil cu ochiul liber, creat în laborator.
Cristalul temporal este o fază particulară a materiei în care particulele se mişcă ciclic, creând o structură care se repetă periodic în timp. Spre deosebire de cristalele tradiţionale care se repetă în spaţiu, acestea se repetă în timp.
Conceptul a fost teoretizat abia în 2012 de laureatul Nobel Frank Wilczek, iar acum cercetătorii au reuşit să îl materializeze într-o formă vizibilă.
Atac fără precedent al Israelului asupra capitalei Qatarului.
Mai multe explozii puternice au fost auzite marți în Doha, capitala Qatarului, forțele armate israeliene și Shin Bet confirmând că asupra orașului au fost lansate lovituri despre care spun că au vizat conducerea organizației teroriste…
Șeful ONU condamnă „încălcarea flagrantă” a suveranității Qatarului de către Israel
În cadrul unei conferințe de presă susținute marți după-amiază, Antonio Guterres a declarat că a aflat despre atacul asupra Qatarului, stat pe care îl descrie ca „o țară care a jucat un rol foarte pozitiv în obținerea unui armistițiu și eliberarea tuturor ostaticilor”.
Trump se distanțează de atacul „nefericit” al Israelului asupra „aliatului apropiat” al SUA.
Casa Albă a descris atacul de marți al Israelului efectuar asupra capitalei Qatarului, Doha, ca fiind contrar obiectivului președintelui Donald Trump de a se ajunge la pace în Fâșia Gaza, relatează CNN, Sky News și…
Haos în Nepal.
Sute de manifestanți nepalezi au pătruns și au incendiat marți clădirea Parlamentului din Kathmandu, într-o escaladare a crizei care a aruncat țara în haos, în pofida demisiei anterioare a prim-ministrului, K.P. Sharma Oli, informează EFE.
În imaginile difuzate de media locale pot fi văzute coloane dense de fum negru ieșind din complexul clădirii Parlamentului, în timp ce armata, desfășurată în zonă, a rămas pasivă și nu a intervenit pentru a opri atacul sau a stinge focul.
De ce este Nepalul în flăcări.
Nepalul fierbe. Într-o țară deja fragilizată de ani de instabilitate politică, corupție sistemică și lipsă cronică de oportunități pentru tineri, revolta a izbucnit acolo unde autoritățile nu se așteptau: în online.
Prim-ministrul Nepalului a demisionat în urma degenerării protestelor generației Z, cauzate de interzicerea rețelelor de socializare
Prim-ministrul Nepalului K. P. Sharma Oli a demisionat din funcție ca urmare degenerării protestelor violente ale tinerilor împotriva corupției, provocate de o greșeală „fatală” a guvernului: accesul la platformele de socializare a fost restricționat. Premierul a demisionat, declarând că permite o soluție constituțională pentru protestele anti-corupție.
Franța fierbe! Sindicatele scot oamenii în stradă, Macron e presat să demisioneze!
Mai multe federații sindicale din Franța, printre care SUD-Rail și CGT-Cheminots, au anunțat o serie de acțiuni de protest ce includ boicoturi comerciale, blocaje în intersecții și posibile ocupări ale unor instituții publice. Ramura aeronautică a sindicatului SUD a cerut, de asemenea, oprirea activității în aeroporturi. Aceste mișcări au loc într-un context tensionat, iar autoritățile au anunțat o mobilizare masivă pentru a gestiona situația, cu 80.000 de polițiști pregătiți să intervină.
Cum să împiedici Israelul să înfometeze Gaza
Washingtonul protejează Israelul în timp ce acesta comite cele mai întunecate crime, dar familia națiunilor are în continuare mijloacele și datoria de a acționa.
De: Jeffrey D. Sachs și Sybil Fares
Israelul, cu complicitatea Statelor Unite, comite genocid în Gaza prin înfometarea în masă a populației, precum și prin crime în masă directe și distrugerea fizică a infrastructurii din Gaza. Israelul face treaba murdară. Guvernul SUA îl finanțează și oferă acoperire diplomatică prin puterea sa de veto la Națiunile Unite. Palantir, prin Lavender, furnizează inteligența artificială pentru crime în masă eficiente. Microsoft, prin serviciile cloud Azure, și Google și Amazon, prin inițiativa Nimbus, furnizează infrastructura tehnologică de bază pentru armata israeliană.
Aceasta marchează crimele de război din secolul XXI ca un parteneriat public-privat Israelo-SUA. Înfometarea masivă a populației din Gaza de către Israel a fost confirmată de ONU, Amnesty International, Crucea Roșie, Salvați Copiii și multe altele. Consiliul Norvegian pentru Refugiați, împreună cu 100 de organizații, a cerut încetarea utilizării Israelului ca armă a ajutorului alimentar. Aceasta este prima dată când înfometarea masivă a fost confirmată oficial în Orientul Mijlociu.
Amploarea foametei este uluitoare. Israelul privează sistematic peste două milioane de oameni de alimente. Peste o jumătate de milion de palestinieni se confruntă cu o foamete catastrofală, iar cel puțin 132.000 de copii cu vârsta sub cinci ani sunt expuși riscului de moarte din cauza malnutriției acute. Amploarea ororii este documentată temeinic de Haaretz într-un articol recent intitulat „Foametea este peste tot”. Cei care reușesc cumva să acceseze centrele de
„Moldova continuă să cumpere gaze rusești, doar că la un preț de patru ori mai mare”
„Moldova continuă să cumpere gaze rusești, doar că la un preț de patru ori mai mare decât cel normal, în timp ce afirmațiile autorităților țării conform cărora Chișinăul și-a scăpat de dependența de Gazprom nu sunt adevărate”, a declarat ambasadorul Rusiei în Republica Moldova, Oleg Ozerov, la Canalul 5 din Republica Moldova. „Acum Moldova cumpără […]
Judecătorul care bate un protestatar, opera lui Banksy, îndepărtată de pe fațada tribunalului Londra
Pictura murală a apărut luni și înfățișează un protestatar întins pe jos, ținând în mână un pancart pătat de sânge, în timp ce un judecător îmbrăcat în robă neagră și perucă tradițională îl lovește cu ciocanul. Banksy a postat o fotografie a operei pe Instagram, metoda sa obișnuită de a revendica autenticitatea unei opere. Fotografia era însoțită de legenda „Royal Courts Of Justice. Londra”.
Adrian Câciu, PSD: Deficitul viitor tot mare va fi, pentru că vin împrumuturile SAFE
România va primi aproximativ 17 miliarde de euro sub formă de împrumut prin programul Acțiunea pentru Securitatea Europei” (SAFE), un nou instrument financiar al UE care va sprijini statele membre care doresc să investească în producția industriei de apărare prin achiziții publice comune axate pe capabilitățile prioritare. Împrumutul va fi acordat în condiții avantajoase, cu dobândă mică și cu maturitate de 40 de ani, cu perioadă de grație de 10 ani, deci cu rambursare la 10 ani după acordare.
MAI vrea să cumpere o aeronavă de ultimă generație pentru monitorizarea frontierelor externe.
Proiectul de act normativ necesar pentru achiziționarea unui avion care să supravegheze mai eficient granițele României, mai ales cele externe ale blocului comunitar, a fost înregistrat de MAI în transparență decizională pe platforma Secretariatului General al Guvernului.
Replica PSD despre vârsta de pensionare: Când vom avea condiții de viață ca în Olanda, ne vom pensiona la 70 de ani / Ce spune un fost ministru al Muncii despre declarațiile lui Bolojan
„Să nu punem carul înaintea boilor”, a declarat Marius Budăi, deputat social-democrat și fost ministru al muncii, contactat de HotNews pentru a comenta oportunitatea deschiderii unei discuții publice pe tema creșterii vârstei de pensionare. Acesta…
România, printre țările cu cel mai accelerat declin al inteligenței. Ce arată o meta-analiză globală
Un studiu internațional publicat în august 2025 ridică un semnal de alarmă: inteligența globală se află pe un trend descendent, iar România ar fi printre statele cu cel mai rapid ritm al declinului.
Cercetarea, realizată de Sebastian Jensen, Bryan J. Pesta și Emil O.W. Kirkegaard, a analizat date din 65 de țări și peste 419.000 de indivizi, urmărind relația dintre fertilitate și inteligență.
Potrivit proiecțiilor, IQ-ul mediu global ar putea scădea de la 85,9 în 2023 la 77,4 în anul 2100, cu un ritm de declin de aproximativ 1,1 puncte pe deceniu. Însă ritmul diferă mult de la o țară la alta.
România se regăsește într-un grup restrâns de națiuni unde declinul estimat este 0,65 puncte IQ pe deceniu, la egalitate cu Panama și Macedonia de Nord – valori care plasează aceste state în topul mondial al regresului cognitiv. În contrast, țări precum Elveția (0,01), Estonia (0,01) și Danemarca (0,05) arată scăderi aproape insesizabile.
În acest caz, nu sunt rușii sau chinezii.
Alegerile prezidențiale din România din 2024 au fost marcate de o intervenție externă concertată, desfășurată în principal prin platforme digitale precum TikTok, unde campanii de dezinformare și manipulare emoțională, coordonate din Rusia și China, au încercat…
Patrick André de Hillerin, după ce Liiceanu l-a comparat pe Ilie Bolojan cu Moise: „Cât costă o odă de la Liiceanu?”
Într-o nouă postare pe Facebook, Patrick André de Hillerin publică un text ce are ca titlu o întrebare: „Cât costă să–ți umezească fesele primul filosof al națiunii?” În continuare, el se întreabă cât anume „costă” o odă de la Liiceanu. Ei bine, pentru a da răspuns la propriile întrebări, jurnalistul vine cu o serie de documente, despre o licitație publică a Bibliotecii Județene Gheorghe Șincai din Bihor, pentru închirierea unui spațiu de 160 mp pentru o librărie cu cafenea, care, în cele din urmă s-a dovedit a fi vorba despre o librărie și o cafenea Humanitas. Se știe că, încă din 1990, Liiceanu este directorul Editurii Humanitas.
„Multă lume și-a pus această întrebare: „Cât costă o odă de la Liiceanu?”.
Ce nu este bine să faci ca administrator al unui SRL – Pastila Financiară by Mediafax
Iată care sunt informațiile mai mult sau mai puțin știute despre SRL-uri (Societăți cu Răspundere Limitată) și ce trebuie să știe antreprenorii care aleg să deschidă acest timp de firmă.
Alexandru Chirilă, expert în domeniul financiar, dă ca exemplu situația unui SRL cu un venit de 200.000 de lei pe an.
„- De ce așteptăm? Crezi că se întoarce?” Am fost la o înmormântare în UK și am avut parte de o mostră de umor englezesc
Fostul meu soț mi-a povestit odată pățania unui prieten a cărui soție avea o școală de dresaj de cai. Un cal îi fusese atât de drag încât a hotărât să-i păstreze cenușa, lângă urna de unde încă îi mai veghea mama soacră. (Foto: Profimedia Images)
Ce facem astăzi, 10 septembrie 2025, în Timișoara?
