Un comunicat care, probabil, va trece aproape neobservat: NATO face apel la oamenii de afaceri și la bănci să investească în producția de arme cu care să fie uciși niște oameni.
Desigur, termenul folosit este „apărare”.
Sună liniștitor. Aproape umanitar.
Dar, dincolo de limbajul diplomatic, industria de apărare produce arme, muniții, rachete, drone și toate celelalte instrumente fără de care niciun război modern nu poate fi purtat.
De fiecare dată când începe o cursă a înarmării, vocabularul se schimbă primul. Nu mai vorbim despre fabrici de armament, ci despre „capacități industriale”. Nu mai vorbim despre război, ci despre „descurajare”. Nu mai vorbim despre cheltuieli militare, ci despre „investiții în securitate”. Cuvintele devin mai elegante, însă produsele rămân aceleași.
Ce se cere, de fapt, mediului de afaceri? Să finanțeze o industrie care, în ultimă instanță, există pentru ca armele să fie fabricate.
Unii vor spune că tocmai existența acestor arme previne războiul.
Alții vor răspunde că fiecare nouă etapă de înarmare creează și stimulente economice pentru ca producția să continue și să fie justificată.
Istoria este plină de exemple în care mari companii, bănci și grupuri industriale au prosperat în perioade de conflict.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, numeroase firme din mai multe țări au colaborat cu propriile guverne pentru producția de armament, pentru că războiul era, pur și simplu, o afacere extrem de profitabilă, mai ales când armele erau produse cu munca deținuților din lagăre de concentrare.
Nu există răspunsuri simple. Există doar o întrebare incomodă, pe care societățile democratice ar trebui să și-o pună fără rețineri: poate industria de război să fie tratată ca orice alt sector economic sau, din cauza efectelor sale, ar trebui judecată după alte criterii decât profitul și randamentul investiției?
*
Înainte de toate, merită spus că, uneori, am impresia că politicienii vorbesc despre economie ca și cum ar comenta prognoza meteo. „Luna aceasta inflația va începe să scadă”, „luna viitoare vom intra pe un trend pozitiv”, „de la anul vom simți cu toții beneficiile”. De parcă istoria ar funcționa după calendarul Ministerului Finanțelor.
Când aud asemenea declarații, nu pot să nu mă întreb dacă oamenii aceștia chiar cred că principala problemă a societății este câteva procente în plus sau în minus la indicele prețurilor. Pentru că, dacă acesta este orizontul lor de gândire, atunci nu mai vorbim despre administrarea viitorului, ci despre cosmetizarea prezentului.
Mi se pare o lipsă de viziune greu de acceptat pentru un ministru de finanțe.
Istoria este plină de exemple în care conducătorii încercau să liniștească populația spunând că „puțină răbdare” și lucrurile vor reveni la normal. Numai că, uneori, normalul, sau ceea ce am considerat că este normal la un anumit moment, nu se mai întoarce niciodată.
La sfârșitul secolului al XVIII-lea, înainte ca vechea ordine din Franța să se prăbușească, probabil existau și atunci oameni convinși că mai trebuie câteva măsuri fiscale, câteva recolte bune și totul va reintra pe făgașul obișnuit.
Istoria a avut însă alte planuri.
Nu pentru că pâinea s-a scumpit cu câteva procente, ci pentru că întregul model social își atinsese limitele.
După aceea, mulți dintre cei care explicaseră doct de ce sistemul este solid au urcat, la propriu, scările eșafodului.
Nu spun că astăzi trăim o situație identică. Istoria nu se repetă mecanic. Dar are obiceiul să rimeze.
De fapt trăim un moment de inflexiune al civilizației.
Inteligența artificială, robotizarea, automatizarea, concentrarea capitalului, schimbările climatice și îmbătrânirea populației nu sunt fenomene separate.
Sunt componentele aceleiași transformări istorice.
În asemenea momente, să vorbești exclusiv despre inflația din luna august sau din septembrie seamănă cu discuțiile despre culoarea perdelelor într-o casă al cărei teren începe să alunece.
Adevărata întrebare nu este dacă inflația va fi 7%, 5% sau 3%.
Adevărata întrebare este ce se va întâmpla cu o societate în care milioane de oameni vor produce din ce în ce mai puțin din valoarea economică, pentru că producția va fi realizată de mașini și algoritmi.
Până acum, capitalismul și-a justificat existența prin promisiunea că prosperitatea generală crește odată cu productivitatea.
Dar dacă productivitatea explodează, iar veniturile se concentrează într-o proporție tot mai mare la cei care dețin capitalul și tehnologia, atunci însăși logica redistribuirii va deveni inevitabil subiect de dezbatere.
Deja apar discuții despre venit minim garantat, despre reducerea săptămânii de lucru, despre necesitatea reducerii numărului de locuitori de pe planetă, despre noi forme de taxare a capitalului automatizat sau despre utilizarea mai eficientă a fondului locativ neocupat. Unele dintre aceste idei sunt controversate și sunt departe de a reprezenta un consens, dar simplul fapt că sunt discutate arată că paradigma actuală este pusă sub semnul întrebării.
Poate că peste zece sau douăzeci de ani nici măcar nu vom mai vorbi despre „societatea de consum”, ci despre o societate în care progresul tehnologic produce atât de mult încât marea provocare nu mai este producția, ci distribuirea beneficiilor acesteia.
Dacă se va ajunge acolo, este foarte posibil ca mulți dintre cei care astăzi apără cu înverșunare regulile actualului model economic să fie priviți exact așa cum îi privim noi astăzi pe economiștii care explicau, cu două secole în urmă, de ce ordinea veche este eternă.
Nu vor mai exista eșafoduri. Din fericire, civilizația a învățat, cel puțin în mare măsură, că schimbările de sistem nu trebuie însoțite de ghilotină.
Dar va exista, probabil, un alt fel de eșafod: cel al judecății istoriei. Iar pentru un politician, dacă vor mai exista politicieni peste 20 de ani, aceasta este poate cea mai severă condamnare.
*
Înainte de toate, recunosc că nu pot să înțeleg ironiile la adresa celor care s-au dus cu trotineta pe Platoul Bucegi.
Dacă trotineta poate urca până acolo fără să se dezintegreze pe drum și fără să transforme muntele într-o parcare, atunci unde este problema?
De ce ar trebui să mergi pe jos, dacă scopul tău este să ajungi într-un loc și nu să faci sport?
Sunt două activități complet diferite. Una este drumeția, cealaltă este deplasarea.
Dacă vreau să fac mișcare, mă duc să merg pe munte.
Dacă vreau doar să văd un loc, poate aleg un mijloc de transport care îmi permite să ajung acolo fără să-mi consum jumătate din energie.
Avem o ciudată tendință de a judeca mijloacele de transport după prejudecăți, nu după eficiență.
Dacă mergi două sute de metri cu un SUV de două tone și jumătate, ești un om modern.
Dacă mergi aceeași distanță cu o trotinetă sau cu un triciclu electric, ești motiv de glume.
Deși, dacă stai să faci socoteala, cine este mai absurd?
Cel care transportă optzeci de kilograme de om cu un vehicul de două mii cinci sute de kilograme, sau cel care folosește un vehicul de cincizeci de kilograme?
Eu mă gândesc foarte serios să-mi cumpăr un triciclu electric pentru seniori sau chiar unul dintre acele scaune propulsate de baterii destinate persoanelor cu mobilitate redusă.
Pentru că începe să mi se pară cea mai logică soluție pentru deplasările prin oraș, altele decât cele prin propriul cartier, unde mă deplasez pe jos.
Un triciclu din acela are o viteză maximă de aproximativ 18 kilometri pe oră, iar un scaun vreo 6 km/oră.
Autonomia este mai mult decât suficientă pentru a traversa orașul pe diagonală la dus și întors.
Nu consumă aproape nimic.
Îl parchezi oriunde încape o bicicletă.
Nu stai blocat în trafic.
Nu plătești o avere pe combustibil.
Nu cari după tine două tone și jumătate de tablă doar pentru a cumpăra o pâine.
Și mai ai și avantajul că stau meltenii cu mașinile lor mari și inutile după tine, că trebuie să te respecte.
Da, recunosc, are și un dezavantaj.
Când plouă, te plouă.
Dar pentru zilele ploioase există taxiul, autobuzul sau tramvaiul.
Civilizația tocmai asta înseamnă: să alegi unealta potrivită pentru fiecare situație, nu aceeași unealtă pentru toate.
Mai mult decât atât, bănuiesc că în următorii cinci-zece ani vom vedea din ce în ce mai multe asemenea vehicule prin orașe. Nu doar pentru seniori, ci pentru oricine înțelege că mobilitatea urbană nu înseamnă neapărat automobile tot mai mari și tot mai grele.
Poate că adevăratul simbol al progresului nu va mai fi SUV-ul de trei sute de cai putere, ci vehiculul care ocupă un metru pătrat și consumă cât un fierbător electric.
Iar atunci se va produce o schimbare interesantă de perspectivă.
Astăzi râdem de omul cu tricicleta.
Peste zece ani s-ar putea să ni se pară exotic cel care își mută zilnic cele două tone și jumătate de automobil pentru a transporta… o singură persoană și o sacoșă cu cumpărături.
Dar probabil că nu-și va mai permite să o facă.
Și, recunosc, există și un aspect pe care îl aștept cu oarecare amuzament.
Imaginați-vă o alee din parc sau o stradă liniștită de cartier. Cinci-șase pensionari pe tricicluri electrice, aliniați la semafor, comentând despre tensiune, pensii și fotbal. Se face verde și… pornesc. Cu 18 kilometri pe oră, viteza maximă permisă de tehnologie și de prudență.
Nu va fi chiar Formula 1.
Dar s-ar putea să fie una dintre cele mai simpatice imagini ale unei societăți care începe, în sfârșit, să înțeleagă că mobilitatea nu înseamnă neapărat viteză, putere și cai putere, ci inteligență în alegerea mijlocului potrivit pentru fiecare drum.
***
O uriașă rachetă SpaceX scăpată de sub control s-a izbit de Lună, cu o viteză de peste 8.
Un fragment de patru tone dintr-o rachetă SpaceX, care plutea fără țintă în spațiu încă din 2025, s-a prăbușit miercuri accidental pe suprafața Lunii, cu viteză mare, transmit The Guardian și BBC. Impactul nu a fost deocamdată confirmat oficial, dar bucata, de dimensiunea unei clădiri de cinci etaje, urma să lovească Luna în jurul orei …
Negocieri secrete la Viena pe tema Ucrainei.
Foști oficiali din Rusia, Franța, Marea Britanie și Germania s-au întâlnit la Viena în iulie pentru a discuta posibilele condiții pentru o soluționare pașnică a conflictului Rusia-Ucraina, a relatat Bloomberg , citând surse.
Potrivit surselor agenției, fostul consilier britanic pentru securitate națională Tim Barrow, fostul secretar de stat german Markus Ederer și diplomatul francez Pierre Vimont au fost prezenți la întâlnire. Sursa Bloomberg a refuzat să-l numească pe fostul oficial rus.
NATO face apel „la acțiune” din partea băncilor și oamenilor de afaceri să investească în Apărare
Aliații NATO au lansat un nou „ apel la acțiune” către instituțiile financiare în cadrul Forumului Industriei de Apărare de la Summitul NATO de la Ankara, marți, 7 iulie 2026,
Inițiativa își propune să crească investițiile de capital privat în apărare, securitate și reziliență în întreaga Alianță.
Apelul lui Mark Rutte
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a subliniat că sunt necesare investiții semnificativ mai mari pentru a satisface cererea tot mai mare de capabilități de apărare. „Pentru a ne menține apărarea puternică, trebuie să susținem și să ne extindem industriile și să stimulăm inovația în întregul sector al apărării. Și pentru aceasta, avem nevoie de capital”, a spus el. El a menționat că, deși mai mult capital privat se îndreaptă către apărare decât înainte, „nu este nici pe departe suficient”.
„N-am mai văzut niciodată un așa miracol”.
„N-am mai văzut niciodată un asemenea miracol, ajungem la 32.000-33.000 de megawați-oră de export pe zi”, a comentat miercuri, la radioul public, Dimităr Zarcev, directorul Dispeceratului Central de la Operatorul Sistemului Electro-Energetic din Bulgaria. Oficialul s-a referit la situația de pe piața energiei din Bulgaria și din regiune în urma producției limitate a centralelor nucleare …
Ungaria are producţie dublă la medicamente faţă de România.
Producţia locală de medicamente din Ungaria este de circa 3,4 mld. euro, în vreme ce în România nu depăşeşte 1-1,4 mld. euro, după cum arată datele Federaţiei Europene a Industriilor şi Asociaţiilor Farmaceutice
Aproape 30.
Cele mai mari creșteri procentuale ale numărului de dizolvări au fost consemnate în județele Călărași, Ialomița și Mureș Numărul companiilor care au intrat în dizolvare a crescut semnificativ în primele șase luni ale anului 2026, arată datele Oficiului Național al Registrului Comerțului. Peste 29.800 de firme și-au încheiat activitatea prin această procedură, cu aproape 13% […]
Comportamentul lui Sorin Grindeanu, la granița dintre oportunism politic și fapte penale
Prelungirea crizei politice arată un fenomen extrem de periculos: acțiunile lui Sorin Grindeanu riscă să treacă linia dintre un oportunism politic lipsit de etică și posibile încălcări ale legii penale.
Alexandru Rogobete.
Recunosc că la începutul mandatului său de ministru al Sănătăţii, Alexandru Rogobete mi se părea un om OK, de bun-simţ. Mi se părea un reformist într-un partid care face alergie la orice idee de reformă. Ba chiar era un tip mai curăţel, decent, care stăpânea limba română, având un lexic mai bogat de 100 de…
Parlamentul a adoptat legea integrității, cu amendamentele introduse de PSD și AUR.
Senatul a adoptat legea integrității cu amendamentele introduse de PSD și AUR, care îi vizează în mod special pe Dominic Fritz și Mirabela Grădinaru. Amendamentul introdus de PSD prevede că demnitarii în stare de incompatibilitate sau conflict de interese își pierd funcția, iar cel al AUR că și partenerii de viață ai oficialilor trebuie să depună declarații de avere.
Sorin Grindeanu a susținut modificarea legii după ce l-a acuzat pe liderul USR, Dominic Fritz, că ”ocupă ilegal” funcția de primar al Timișoarei. ”De mai bine de o lună, Fritz ocupă ilegal scaunul de primar la Timișoara. El trebuie să părăsească acest post. Să știți că dreptatea se câștigă în sala de judecată, nu pe Facebook și nu în fața sălii Comisiei Juridice – unde se votează legi în Parlament – ci în sala de judecată”, a scris Sorin Grindeanu.
Ministrul finanţelor, Alexandru Nazare, la ZF Live: Inflaţia va începe să scadă în august – septembrie, procesul a fost întârziat de războiul din Iran.
Ce haos frumos!
Haos în toată presa pe legea salarizării. Ghiță Falcă, la Antena 3, spunea că această lege nu există, că nu e nimic în Parlament, că toată isteria e gratuită. Să crape inima-n ele când s-a convins că legea chiar există.
Las la o parte absurdul ideii că un ministru demis face o lege a salarizării care urmează să reformeze salarizarea în sistemul public pentru ani de zile de-acum înainte, refuzând orice consultare, iar când sindicatele cer consultări, să acuze presiuni. Da, Dragoșe, sunt presiunile celor pe care îi vizează legea.
Să stingem nocturnele și luminile la Camere!
România trece printr-o criză energetică serioasă. Seceta a subțiat Dunărea, a încetinit hidrocentralele și a obligat până și centrala nucleară de la Cernavodă să tragă pe dreapta. Conflictele internaționale au scumpit petrolul, motorina și benzina, iar noi importăm curent exact seara, când el este mai rar, mai căutat și mai scump. Ilie Bolojan ne-a îndemnat să fim cu toții mai cumpătați pentru a trece cu bine peste acest impas. De parcă risipeam curentul plătit din banii mulți pe care trebuiau să-i fure partidele, nu din ăia puțini, munciți de noi.
Pe sistem, coane Fănică!
Există partide politice, avem de toate, de stânga, de dreapta, chiar și de olecuță de centru, extremiste, avem și unguri. Și mai există singurul lucru care contează: sistemul. Ce este sistemul? Moștenirea partidului unic și a Securității. Sistemul are oameni peste tot, în Justiție, în PSD, în PNL, în AUR, în UDMR, în USR, chiar și la Șoșoacă, la boriști, la Daniel. Un conglomerat transpartinic de interese. Și, firește, e interesul național. Care e interesul național? Interesul național e să fie bani de furat, să aibă tinerele și tinerii de impecabile moravuri botoxel și siliconaș.
Tineri surprinși cu trotinete pe Platoul Bucegi.
Doi turiști au fost surprinși cu trotinetele pe Platoul Bucegi. Imaginile au fost distribuite miercuri, 5 august, de reprezentanții Salvamont Prahova pe Facebook și au generat un val de reacții.
Cele 7 zile în care Poliția Română nu l-a luat pe politicianul condamnat Ionel Arsene din Italia
Poliția recunoaște că a aflat într-o vineri că Arsene, care fugise de condamnarea de 6 ani, poate fi adus în țară. IGPR susține că s-a organizat săptămâna următoare marți-joi și că urma să-l ridice vineri. Dar joi a intervenit Curtea de Apel Bari. În martie 2023, Ionel Arsene, fostul șef CJ Neamț și șeful organizației …
Bătrână din județul Galați, îngropată în urmă cu un an în spatele casei pentru a-i fi încasată pensia
O bătrână din județul Galați a fost îngropată în spatele casei fără înștiințarea autorităților. Incidentul a avut loc la Târgu Bujor, în județul Galați. Potrivit primelor informații, femeia a fost îngropată în urmă cu un an. Se pare că scopul a fost cel de a-i încasa pensia.
Autoritățile gălățene au deschis un dosar penal pentru profanare și înșelăciune. Anchetatorii au solicitat exhumarea resturilor. Acestea vor fi supuse unei expertize pentru a se stabili cauza decesului.
Un bărbat dispărut din aprilie a fost găsit îngropat în curtea casei sale din Vârfu Câmpului, în Botoșani
Un bărbat de 48 de ani, dat dispărut în luna aprilie, a fost găsit îngropat într-o curte din localitatea Vârfu Câmpului, județul Botoșani. Anchetatorii au deschis o anchetă și iau în calcul varianta unei crime, după ce la examinarea cadavrului au fost descoperite urme de violență.
E oficial! De când și cum vor circula autobuzele STPT până la Giroc
Din 17 august, transportul public dintre Timișoara, Giroc și Chișoda va fi preluat de STPT, după luni de dispute între autorități. În prima etapă vor fi păstrate traseele actuale, iar ulterior sunt analizate noi legături între localitățile din zona metropolitană.
Programul de lucrări al SDM în ziua de 6 august 2026
Ce facem astăzi, 6 august 2026, în Timișoara?
