Am fost acolo, în Piața Operei de câte ori am avut ocazia, atunci, la începutul anilor ’90.
Am strigat „Jos Iliescu!”, am visat la democrație, la Vest, la libertate.
Eram destul de tânăr, aveam pe atunci 31 de ani, idealist și plin de speranță.
Îmi imaginam că lumea e simplă: că dacă dăm jos comuniștii și îi îlocuim cu altceva, va curge lapte și miere.
Nu știam că altceva nu înseamnă neapărat mai bine.
Iar Iliescu… era pentru mine simbolul trecutului care trebuia șters cu buretele.
Acum, după 35 de ani, trebuie să recunosc cu amărăciune: am fost, poate, un tâmpit.
Nu rău intenționat, dar neinformat, furios și manipulat.
Iliescu nu a fost perfect – departe de asta.
Dar, privind înapoi, a fost probabil singura alegere posibilă într-o țară care stătea pe marginea prăpastiei.
Omul ăsta se pregătise, tăcut, izolat, dar atent.
Ani întregi a avut timp să se gândească, să observe, să înțeleagă, să se pregătească pentru niște vremuri despre care nici unul dintre noi nu credeam că vor veni. Probabil nici el nu se gândea că va ajunge președinte dar se gândea ce ar face dacă acest lucru s-ar adeveri.
Știa cine suntem și ce ne trebuie.
Iar, când a ajuns la putere, în loc să ne arunce brusc în capitalismul sălbatic, a încercat o tranziție controlată, centrată pe echilibru, nu pe haos.
Ne-a spus să nu distrugem cooperativele agricole.
Nu l-am ascultat.
Ne-a spus să nu retrocedăm pădurile fără discernământ.
Nu l-am ascultat iar acum pădurile retrocedate au cam dispărut și noi ne mirăm că vine viitura.
Ne-a avertizat că transformarea în eroi a unor foști ideologi legionari sau criminali de război va aduce, într-o zi, o nouă extremă dreaptă, mai tăcută, mai subtilă.
Am râs de el.
Am râs, pentru că ne plăcea să credem că tot ce vine din Vest e bun, că „ăștia vechi” nu mai au ce căuta în viața publică. Si i-am înlocuit pe „ăstia vechi” cu alții și mai vechi.
Dar uite că, încet-încet, ne-au crescut în casele noastre busturile lui Radu Gyr, Țuțea, Nae Ionescu și nostalgia pentru o mistică a morții care nici măcar nu ne aparține cu adevărat.
Noua generație a trecut la pasul următor, romantizarea trecutului extremist sub pretextul anticomunismului.
Criminalii de război și legionarii au devenit un fel de Robin Hood autohtoni.
Atât ne duce capul, chiar dacă unii dintre noi au fost olimpici la matematică.
Iliescu a fost un om politic cu o viziune clară: România ca stat social, nu ca prada celor care au știut să cumpere pe doi lei ce poporul a muncit o sută de ani.
A fost un ateu politicos, un marxist educat, dar și un realist calm într-o lume de isterici.
Și poate că despre asta trebuie să vorbim azi:
Despre faptul că nu a fost eroul nostru, dar nici călăul nostru.
A fost puntea.
Și fără puntea aceea, mulți dintre noi ne-am fi înecat în fluviul tranziției.
Odihnește-te în pace, domnule Iliescu.
Nu ne-ai fost tuturor simpatic, dar ne-ai fost, poate, necesar.
*
S-a publicat o listă cu top 3 firme cu pierderi în România.
Adică firme care nu plătesc impozit nici pe venit, ca orice butică care vinde un pachet de țigări și un pachet de cipsuri pe săptămână, nici impozit pe profit.
Este voba despre British-American Tobaco, o firmă care are vreo 4,5 milioane de clienți captivi care ar prefera să nu mănânce decât să nu fumeze, Liberty Galați, cel mai mare producător de oțel din România, adică altă firmă care are desfacerea asigurată fără nici o problemă, că dacă nu ți-l cumpără altcineva îti cumpără chinezii oțelul pe care îl vei produce în următorii 100 de ani, și îți mai dauși banii în avans, și Orange România despre care nu mai trebuie să spun nimic pentru că marea voastră majoritate le dați lunar niște bani sub formă de abonament.
Stau și mă întreb, ca tot românul obișnuit care mai are niște amintiri cu economia reală: sunt aceste pierderi din topul de mai jos reale?
Sau sunt doar o „restructurare fiscal-contabilă”, cum le place să zică celor cu cravată roșie și powerpointuri din care nu înțelegi nimic?
Mărturisesc că nu știu.
Dar chestia asta s-ar putea verifica destul de simplu, dacă s-ar dori: nu ai nevoie de vreo firmă de consultanță de milioane, nici de experți în „compliance” cu accent britanic.
Tot ce trebuie este un contabil bătrân, cu mânecuțe de pânză gri și o riglă de lemn, ca să urmărească rândurile, căruia să-i dai voie să se uite puțin la structura cheltuielilor.
Să vadă el ce s-a trecut la „cosultanță”, „cheltuieli de protocol”, „deprecieri”, „servicii externe” și alte minuni contabile care mai mult ascund decât explică.
*
Despre gogorița verde vopsită cu bani publici numită „energie bazată pe hidrogen” am mai scris.
Am scris și despre moartea asistată.
De ceva vreme, parcă pe șest dar cu mult tam-tam de PR, ni se tot repetă că „e cool să stai în chirie”, că „numai bătrânii vor proprietate”, că „viitorul e nomad, flexibil, sustenabil și fără atașamente materiale”.
Din când în când apare câte un expert cu zâmbet de silicon pe la televizor sau prin podcasturi sponsorizate, care îți explică doct că „ownership-ul e depășit”.
Adevărul este că asta nu e modernitate.
E ticăloșie.
Să nu ai unde să-ți pui capul liniștit noaptea și să știi că e casa ta — nu a băncii, nu a unei corporații, nu a unui fond de investiții din Luxemburg cu acționari invizibili — e începutul înrobirii moderne.
Modernitatea nu înseamnă renunțarea la proprietate, ci crearea unor mecanisme prin care fiecare om să aibă acces la o locuință decentă.
Asta ar putea include politici publice precum subvenții pentru tineri, reglementarea pieței chiriilor, limitarea speculei imobiliare sau programe de locuințe sociale care să nu fie doar pentru „cazuri speciale”, ci pentru clasa de mijloc.
O țară care prioritizează proprietatea individuală e una care investește în viitorul cetățenilor săi, nu în profiturile fondurilor de investiții.
Și mai e ceva.
O locuință proprie înseamnă stabilitate.
Iar fără stabilitate, nu există comunitate, nu există educație temeinică, nu există participare civică reală.
O țară care se dezvoltă cu adevărat o face cu oameni ancorați, nu cu migratori cronici, corporatiști nomazi sau „cetățeni ai lumii” care azi sunt în Vâlcea, mâine la Timișoara și poimâine în Aachen, cu CV-ul în cloud și sufletul în hibernare.
Vrei o țară normală?
Fă în așa fel încât omul să aibă casa lui, nu să fie chiriașul etern al unei elite care închiriază viața pe metri pătrați.
Restul sunt povești.
*
Am citit niște reacții la atitudinea USR vis-a-vis de tristul eveniment de ieri.
Nu mă înteresează părerea lor, dar să-i numești pe ăștia „neomarxiști” e semn că n-ai deschis în viața ta o carte.
Neomarxismul presupune luptă de clasă, gândire critică, critică radicală a societății de consum, o societate ghidată de dreptate socială și de valoriile științei, valori care în nici un caz nu sunt întâlnite în rândul membrilor USR.
Dacă tot vrei să-i etichetezi, măcar pune-i unde le e locul: undeva aproape de celălalt capăt al spectrului politic.
*
Cu niște ani în urmă – trei, patru, poate mai mulți –, mă plimbam liniștit prin oraș într-o zi de 17 decembrie, când am dat nas în nas cu o gașcă de tineri în negru. Cei din primul rând aveau și o pânză mare pe care scria Respect sau Rezist, ceva de genul acesta.
Erau ceva suporteri, probabil, ai unei echipe de fotbal sau ai vreunei idei vagi despre revoluție. Mărșăluiau cu aplomb și scandau răgușit: „Jos Iliescu!”.
Am ciulit urechea, m-am frecat la ochi și m-am apropiat curios. L-am întrebat pe unul dintre ei, un anticomunist de ocazie, de ce strigă Jos Iliescu și „Iliescu judecat aicea în Banat pentru sângele vărsat” tocmai pe 17, când nea Nelu abia pe 22 și-a făcut apariția în peisaj, când Banatul era deja liber și practic în altă dimensiune, iar ăia care trăseseră în noi erau alții.
Tânărul s-a oprit din strigăt, s-a uitat la mine ca la un element diversionist și, după o pauză de reflecție istorică profundă de exact 0,3 secunde, m-a întrebat cu o sinceritate dezarmantă:
– Păi și atunci… noi de ce strigăm Jos Iliescu?
*
Săraca clădire de pe Titulescu 12.
Încă o victimă a marii ticăloșii numite „Restitutio in integrum” – acea găselniță legislativă împachetată frumos în vorbe despre dreptate istorică, dar aplicată de niște șmecheri cu acte și relații și destui bani pentru a mitui judecători.
Acolo până prin anii ’70 a fost un hotel, Hotel Bega, după aceea a devenit sediul ICRAL care s-a transformat în RECON după ’90, a devenit proprietatea acționarilor/salariaților acestei întreprinderi prin programul MEBO, după ce nu fusese revendicată în termenul legal prevăzut pe atunci în legislație.
Cândva la sfârșitul anilor ’90 clădirea a fost vândută celor de la ITM, iar la un moment dat, ca prin minune, a apărut un revendicator, cineva aflat în altă parte a țării și care probabil nici nu a trecut vreodată prin Timișoara, așa cum și alții care au revendicat clădiri importante din Timișoara au fost aici poate cel mult în calitate de colectori de pene și haine vechi.
***
Ion Iliescu a murit.
Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” anunță oficial decesul lui Ion Iliescu, survenit marți, 5 august 2025, la ora 15:55.
Fostul președinte al României era internat în unitatea medicală din data de 9 iunie. Pe parcursul celor 57 de zile de spitalizare, o echipă medicală multidisciplinară i-a asigurat îngrijirea și tratamentul necesare.
„Spitalul transmite sincere condoleanțe familiei și apropiaților”, se arată în comunicatul instituției.
Americani în căutare de gaz rusesc: jocuri de influență și mize energetice la depozitul Ciren din Bulgaria
În timp ce Uniunea Europeană vizează eliminarea completă a gazului rusesc până în 2027, mai multe state est-europene continuă să depindă de livrările Moscovei Doi oameni de afaceri din Statele Unite, sprijiniți de un fost strateg de campanie al lui Donald Trump, și-au exprimat interesul pentru o investiție strategică în singurul depozit subteran de gaze […]
Urmărirea schimbării de regim în China și Rusia este iluzorie
Marile puteri pot riposta în moduri în care națiunile slabe nu pot.
Unii activiști vor acum să vadă dacă strategia poate funcționa pentru a înlătura președintele rus Vladimir Putin și a pune capăt războiului dintre Rusia și Ucraina cu o victorie definitivă a reprezentanților ucraineni ai NATO. Câțiva susținători chiar susțin schimbarea regimului în China.
În ambele cazuri, strategia s-ar dovedi probabil catastrofală.
Privit cu multă speranță: hidrogenul „verde” – mult prea scump pentru a susține tranziția energetică
Hidrogenul verde își pierde din avântul inițial, deoarece companiile se confruntă cu costuri din ce în ce mai mari și o cerere practic inexistentă. În plus, marile companii energetice anulează proiecte de multe miliarde de dolari pe măsură ce revin la principalul domeniu de activitate legat de petrol și gaze naturale. Hidrogenul cu emisii reduse […]
Iliescu, în ultimul interviu: „Nu am suferit niciodată să văd oameni de stânga cu buzunarele pline”.
„Nu am suferit niciodată să văd oameni de stânga cu buzunarele pline”, a spus Ion Iliescu, în ultimul interviu acordat înainte să se stingă din viață, fiind întrebat cum comentează acum „sintagma care a făcut carieră – sărac și cinstit”. Fostul președinte a vorbit pe larg și despre „modelul suedez”, despre care vorbea în anii 1990.
Ion Iliescu, în ultimul său interviu: „Știu că Internetul e plin de meme-uri cu mine, cum că speranța moare penultima”
Fostul președinte Ion Iliescu, a vorbit, în ultimul său interviu, acordat consilierului său Ionuț Vulpescu, despre glumele care au circulat pe Internet la adresa vârstei sale. „Pe unele le apreciez, atâta timp cât au umor”,…
Apelul unui medic, după ce Ion Iliescu a stat două luni la ATI: O discuție sinceră despre cum alegem să murim în România
Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a murit marți după-amiază, la spitalul SRI Agrippa Ionescu, unde a fost internat, la secția de terapie intesivă, pe 9 iunie. Iuliu Torje, medic primar în anestezie şi terapie…
România a fost mult timp o țară a proprietarilor.
România a fost mult timp o țară a proprietarilor. Tranziția de la comunism la capitalism a fost marcată de privatizarea masivă a fondului locativ, milioane de apartamente fiind vândute la prețuri accesibile foștilor chiriași.
British American Tobacco, Liberty Galați și Orange România – companiile cu cele mai mari pierderi din România în 2024
Top 3 cele mai mari pierderi din România – 2024:
- British-American Tobacco Romania Investment SRL
- Pierdere netă: ~1,83 miliarde lei
- Cifră de afaceri: 540,6 milioane lei
- Angajați: ~950
- Liberty Galați SA
- Pierdere netă: peste 1,6 miliarde lei
- Compania a fost devansată de Arabesque, devenind a doua firmă ca mărime din județul Galați.
- Activitate: Operarea combinatului siderurgic din Galați
- Orange România SA
- Pierdere netă: ~863,9 milioane lei
- Este pentru prima dată în ultimele două decenii când Orange România intră pe pierdere.
- Cu toate acestea, în funcție de cifra de afaceri, Orange rămâne liderul pieței de telecomunicații din România.
Fostul sediu ITM Timiș, devastat după ce a fost părăsit.
Un imobil situat pe Splaiul Nicolae Titulescu nr. 12 din Timișoara, aflat parțial în proprietatea ITM Timiș, a fost devastat în cursul lunii iunie 2024, după ce persoane ale străzii au pătruns în clădire. În urma acestui incident, autoritățile au transmis explicații privind situația clădirii și măsurile luate ulterior. Conform unui răspuns oficial transmis de […]
