Si astăzi, la fel ca și ieri, despre unguri.
Dar nu pentru a comenta afirmațiile lui Rareș Bogdan, un individ alături de care nu ar trebui să se afișeze nici un om onest, ci pentru a învăța ceva interesant.
Ce nu știe domnul Fritz este că pentru a-l înțelege pe domnul Robu trebuie să înțelegi marele suflet al poporului român.
Ascultați un cântec românesc, orice cântec.
Introducerea este minunată, totul merge armonios până pe la jumătate, când, deodată se întâmpă ceva.
Am putea crede că autorul primei părți a suferit un atac cerebral iar cântecul a fost terminat de un ucenic, ceva de genul acesta.
De fapt, autorului, când ajunsese pe la jumătatea compoziției, i-a venit o idee de cântec și mai minunat și mai frumos.
Dar nu putea să o pună în aplicare pentru că trebuia să termine cântecul la care lucrează.
Si atunci, până să nu uite notele noului cântec, l-a terminat repede pe cel la care lucra cu niște “lai lai lai”.
Așa se întâmplă în toate domeniile.
Ne apucăm de exemplu de reabilitarea unei clădiri.
Incepem lucrul cu cele mai bune intenții, suntem atenți la materiale, facem cu drag ceea ce facem.
Însă când ajungem la ornamente suntem deja plictisiți și ne uităm la clădirea de peste drum, ce minunat vom reabilita acea clădire. Așă că, dă-le dracului de ornamente.
Sau lucrăm pe marele bulevard Liviu Rebreanu, la tubulatura canalizării.
Am fost atenți ca malurile șanțului în care vom pune tubul să fie perfect verticale, le-am proptit cu șpraițuri din lemn de cires cioplite de un meșter popular din Bucovina…
Dar vineri la ora 12 toată lumea ar vrea să termine dracului odată și să plece acasă, la țară, unde să aprinde minunatele grătare.
Cel de pe Fadromă însă se chinuie cu îmbinarea celor două tuburi, nu vor să intre unul în celălalt pentru că cineva a uitat să lubrefieze garnitura aceea din material plastic.
– Dă-o în pizda măsii de garnitură, că nu o să stăm aici toată ziua, urlă șeful punctului de lucru la mecanic.
Așa că îmbinarea a rămas fără garnitură.
După un timp, la acea îmbinare a început să se scurgă un firicel de apă, cât un băț de chibrit.
La prima ploaie scurgerea era deja cât un braț de om.
Și apa aceea a început să spele pământul din jur, astăzi puțin, mâine puțin.
După un an sub minunatul asfalt care în loc să aibă o fundație de beton era turnat numai pe un strat de balast era deja o groapă cam cât o bucătărie de apartament comunist, trebuia doar să sosească mașina potrivită.
Lipsa de finalitate este o caracteristică a întregului popor român, nu o spun eu, au spus-o alții mai deștepți înaintea mea.
Iar domnul Robu nu este decât un român, ca noi toți.
Cât despre nenumăratele studii de fezabilitate și proiecte pentru care s-au cheltuit sume imense, nu numai în timpul administrației Robu, dar care nu au fost niciodată finalizate, explicația ne-o dă Constantin Rădulescu-Motru:
„profitul capitalismului român provine de cele mai multe ori din măiestria cu care acesta își aservește bugetul Statului”
Așa cum arată și autoarea articolului, partea destul de neplăcută este că o mulțime de politicieni de la noi fac parte din această gașcă care are cu totul alte interese decât pacea, binele și bunăstarea noastră.
” The Family (or the Fellowship as it is also known), is a shadowy organisation founded in the United States in the 1930s to promote a gospel of theocratic capitalist power and American empire. Like a Protestant version of Opus Dei, the Family is best known for founding the National Prayer Breakfast in Washington DC in the 1950s, and its invisible network has not only penetrated the highest levels of political power in the United States but wherever in the world America has political or economic interests. “
“The Fellowship is anti-labor, anti-gay, and pro-life (anti-abortion). It is also anti-communist, but not necessarily a firm believer in democracy. Rather, it favors a totalitarianism for Christ, a sort of Christian theocracy. In foreign policy, it promotes a “soft” U.S. expansionism.”
Este un subiect cât se poate de interesant iar pentru a obține cât mai multe informații ar trebui să urmăriți și miniserialul documentar care tratează acest subiect, mai ales că veți vedea acolo și niște figuri care vă sunt tare cunoscute.
Și pentru că mai sus am vorbit despre niște extremiști de dreapta cărora le pute orice înseamnă modernitate și libertate, să vedem ce mai spun și socialiștii:
130 de mii de locuri de muncă din industria auto germană sunt în pericol.
Cred că dacă sunteți niște părinți responsabili nu e cel mai bun moment să vă sfatuiți copii să urmeze meserii cum ar fi mecanic sau vopsitor auto, strungar sau ceva asemănător.
Nu de alta dar probabilitatea, care oricum există, să-i întrețineți din pensia dumneavoastră va crește foarte mult.
Thunberg speră că va deschide o discuție despre urgența de a lua măsuri pentru a ajuta persoanele care mor din cauza bolilor legate de schimbările climatice și degradarea mediului.
Sunt o mulțime de persoane care în ciuda faptului că uneori dau dovadă de inteligență, fac glumițe pe seama acestei fete.
Când vor ajunge în Timișoara le recomand să meargă pe strada Ciprian Porumbescu, este acolo o instituție care se numește Oncomed.
Și să se uite la mulțimea de oamenii care frecventează acel loc, unii tunși zero, inclusiv femeile care pentru ascunde acest lucru poartă chiar și acum, vara, un batic pe cap, copii cu fețe galbene, bărbați ajunși aproape niște schelete, unii sprijiniți de către cineva pentru că nu mai pot umbla singuri.
Sunt victimele acestor glumeți care prin glumele lor îi sprijină pe cei care otrăvesc lumea.
Și ale dumneavoastră, cei care nu vreți să credeți că mașinile fără de care nu mai puteți să trăiți eliberează în aer în fiecare secundă otrăvurile care i-au adus pe cei descriși mai sus în starea în care sunt.
Poate merge și primarul orașului Timișoara acolo, nu trebuie să intre, poate să stea pe trotuarul de vis-a-vis și să se uite în ochii acelor oameni.
Asta este cauza directă, cea criminală.
Cineva a preferat să fure banii în loc să facă digurile alea să nu se rupă.
Sau, pur și simplu, ca acel cretin de tristă amintire, Ilie Matei, o lepădătură venită de peste Carpați, cineva a vrut să golească încă o dată șpaisurile bănățenilor.
Dar mai există o cauză secundară, care este de fapt cea mai importantă.
Vă mai amintiți de Vasile Lupu, un “fruntaș” țăranist, cum le plăcea lor să se autointituleze, negru ca o sobă de tuci și cu o burtă de băutor pasionat de bere. Cel care putea fi auzit în permanență vorbind la televizor despre “pădurile strămoșilor”?
Sau de un popă slab de prin Moldova, Pimen, care plângea după pădurile bisericii ortodoxe?
Sau de Hrebenciuc, numit și “Guzganul rozaliu”, care dădea altora pădurile noastre de parcă ar fi fost a lui ta’su?
Sau de Prințul ăla de carnaval, Paul, care și el a fost mânjit până în vârful capului cu niște păduri?
Ei, la ăștia puteți să le mulțumiți că în aceste zile vă iau apele casa și copii și animalele și grădinile și tot ce ați adunat într-o viață.
Si puteți să le mulțumiți și lepădăturilor care sunt pădurari sau cine știe ce șefi la voi în localitate, și celor care au condus țara asta în ultimii 30 de ani.
Și nu în ultimul rând mulțumiți-le leprelor care în loc să fie fericiți că au primit păduri și să le îngrijească și să le înmulțească le-au tăiat în secunda 2 și banii obținuți i-au dat copiilor să-și ia mașină.
Ăștia toți au tăiat milioanele de copaci care mai rețineau un timp apa aia când venea prea multă, astfel încât să nu fiți inundați în fiecare an.
Eu nu înțeleg atitudinea presei în legătură cu acest spital.
Vrem să i-o tragem lui Robu dar de fapt ne facem nouă rău.
Că dacă nu-l face, de ce nu-l face, dacă vrea să-l facă de ce vrea să-l facă.
Spitalul ăsta a fost proiectat pentru a fi spital municipal.
Al orașului.
Nu a fost terminat dintr-un motiv oarecare și pentru ca clădirea să nu se piardă acesta a fost cedată Ministerului Sănătății, care nu a mișcat un pai de atunci.
Dacă această clădire poate fi obținută de către oraș e foarte bine pentru noi toți.
Și acolo trebuie făcut spital municipal, nu altceva, nu clinică de nu știu ce că iar ajungem ca și cu Oncogenul ăla care ba cercetează cancerul, ba face vaccin pentru ambrozie, ba face antigripale și până la urmă nu cred că au făcut nimic până acum dar sigur au cheltuit miliarde.
Deci, în Calea Torontalului trebuie mutat Spitalul Municipal, dacă acea clădire nu ajunge se mai poate face încă una, două, loc este acolo, e și puțin retras de la șosea…
Asta ar fi prima urgență, înaintea maternității, stadionului și alte rahaturi inutile.
Că așa cum e acum la Clinicile Noi și cu secțiile împrăștiate prin tot orașul nu se mai poate
