Un general SRI ajuns la venerabila vârstă de 48 de ani se pensionează.
Ăsta are la pensionare aproape atâți ani ca vârstă cât am eu ani de muncă. Este doar o constatare. Despre pensie nu mai vorbesc, că atât am contribuit, atât primesc.
Din același articol aflăm că firmele lui Ovidiu Tender erau de fapt firme ale SRI sub acoperire. Nu că asta ar fi o noutate.
Problema cu oamenii ăia despre care vorbea ieri toată presa din România ar putea fi rezolvată cât se poate de ușor: controlul averilor.
Autoritățile statului să verifice care este sursa veniturilor pentru achizițiile de mare valoare, case, mașini, terenuri și altele de acest gen.
Iar cine nu poate dovedi că sursa veniturilor a fost legală și impozitată rămâne fără ele. Nu avem o lege, facem.
Este o singură problemă, că nu poți face o lege din asta numai pentru unii mai bruneți, dacă o faci trebuie să o faci pentru toți.
Și dacă o faci pentru toți, există riscul ca și oameni politici, sau prietenii lor, sau oameni din justiție, poliție sau de altundeva, să rămână fără cele 6-10-20 de case, sau fără apartamentele pe care le închiriază, sau fără mașinile pe care le închiriază taximetriștilor.
Pe de altă parte, am mai spus asta, oamenii ăia nu ar putea să facă ce fac fără să aibă în spate niște propte puternice.
Cineva i-a adus aici, că majoritatea lor nu erau aici în urmă cu 30 de ani, și nici părinții lor nu erau, cineva i-a învățat cum să facă, cineva îi protejează.
Și ăia care-i protejează sunt oameni mult mai puternici decât niște funcționari din primărie.
Iar pardanii sunt și ei niște mici Tenderi, că altfel nu se explică.
Când i-ai stârpit pe ăia care-i controlează, ai rezolvat problema și cu clanurile și cu altele.
Spuneți și voi cât de primitivă poate fi o țară în care vrăjitoarele fac sute de mii de euro.
Asta e rezultatul îndobitocirii copiilor în școli cu tunele din Carpați, triunghiuri energetice, religie și alte lucruri asemănătoare, admiterea în Academia Română a unor oameni care se ocupau de „Apă vie” și „apă moartă”. Ca să nu mai spunem că în România medicii, nu toți dar mult prea mulți, tratează pacienții cu suplimente alimentare.
Există o explicație foarte simplă pentru care managerii firmelor sunt optimiști iar analiștii financiari sunt pesimiști cu privire la starea economiei.
Cu mici excepții managerii ăștia de la firme mari sunt manageri de meserie, adică, la fel ca politicienii, se pricep la toate dar nu prea știu să facă nimic, cu atât mai puțin economie.
Ei ar trebui să aibă la dispoziție niște economiști care să le explice cum merg treburile, dar și cei care își spun „economiști” și au și o diplomă care atestă acest lucru sunt în general niște contabili, cu nimic mai pregătiți, de fapt mult mai puțin pregătiți, decât cei care erau contabili în fostele CAP-uri.
Dacă le iei programul ăla din față, majoritatea lor nu mai știu nici să pună două conturi unul lângă celălalt. Credeți-mă ce spun, am cunoscut și cunosc sute de oameni din ăștia.
Iar cei care sunt numiți analiști financiari sunt în general oameni care își știu meseria, mulți dintre ei sunt adevărați economiști și de aceea ei sunt cei care știu că suntem în rahat până pe la piept și nivelul va urca, cel puțin în următorii câțiva ani.
Eu personal nu știu dacă afirmațiile lui Dominic Fritz sau ale lui Nicolae Robu, cu fonduri și altele din astea sunt adevărate.
Pentru a ști acest lucru ar trebui să am acces la tot felul de documente, pe care probabil că le-aș înțelege, dar la care nu am acces.
Nu știu nici dacă Fritz cântă bine, că nu am fost la cântările dânsului, la fel cum nu știu nici dacă Robu joacă fotbal bine, pentru că eu consider fotbalul o joacă de care nu ar trebui să se ocupe oamenii maturi la cap. Și nici nu mă interesează chestiile alea.
Știu însă că e tare greu să conduci un oraș.
Jucam în urmă cu mulți ani un joc care se numea Sim City.
Aveai la dispoziție un teren pe care trebuia să-l amenajezi, într-un loc făceai niște căși, alt loc îl rezervai pentru fabrici și uzine.
La un moment dat ăia cu cășile doreau o școală, sau luau foc cășile pentru că nu erau pompieri pe acolo, sau se îmbolnăvea lumea pentru că nu aveau spitale.
Făceau funcționarii greve, făceau și profesorii greve, niciodată nu aveai destui bani, tot felul de probleme.
Cred că la fel se întâmplă și într-un oraș adevărat, în Timișoara de exemplu.
Dar principala problemă a domnilor Robu și Fritz nu sunt ei, au și ei probleme, domnul Robu are problema aceea că a rămas ancorat în timp undeva în anii 60-70, în epoca automobilului. Domnul Fritz a rezolvat unele probleme ale domnului Robu dar are la rândul său alte probleme.
Principala problemă a amândurora sunt oamenii ăia mulți din spatele lor, personalul din primărie.
La un moment dat îi propusesem domnului Robu, că și pe dânsul căutam să-l ajut spunându-i cum cred că este bine, să le dea o sarcină suplimentară, dar extrem de simplă, funcționarilor din primărie: să se uite angajații de acolo în jurul lor când se duc acasă sau când vin la serviciu. Și să noteze problemle pe care le văd într-un carnețel, urmând să le raporteze la serviciul „Probleme foarte mărunte” din primărie. De exemplu că unul a văzut că nu știu ce stradă nu prea a fost măturată în ultimul timp, sau că altul a vrut să-și arunce hârtia de la langoș și nu a avut unde pentru că pe strada aia nu e instalat un coș de gunoi, chestii din astea.
Domnul Robu a preluat ideea și chiar le-a spus ălora din primărie să facă chestia asta.
Au sărit ăia de cur în sus de au scris și ziarele pe tema asta, vai dar cum ei, niște oameni care muncesc atât de mult să mai facă ceva în plus pe aceiași bani. Că pe ăia banii îi interesează, că doar nu credeți că s-au dus acolo să ne rezolve nouă poblemele.
Nici domnul Robu și nici domnul Fritz nu i-au văzut pe privații ăia de la firmele de rezolvat problemele cu primăria care veneau zilnic, nu unul, erau zeci, într-un birou al primăriei cu câte un teanc de acte gros de jumătate de metru pe care să le rezolve, și ăia aveau prioritate pentru că-și plăteau serviciile. „La negru”, dar le plăteau. În timpul ăsta colega mea stătea la o coadă imensă și ăia când în sfârșit o băgau în seamă o trimeteau să mai aducă o hârtie.
Primarul nu vedea și nu cred că vede nici acum că ăla din primărie care aproba la o chestie de construcție era și dirigintele de șantier la acea construcție. Sau dacă nu era el, era fiul sau altă rudă.
Sau că patronul firmei care repara un parc era soțul unei șefe din primărie.
Nu și-au dat seama că nenumăratele firme de înmatriculări și dezmatriculări, sau de „reparat parcuri”, nu ar fi trebuit să existe dacă funcționarii din Primărie și-ar fi făcut treaba cum trebuie. Sau că troleibuzele sau tramvaiele nu ar trebui să stea minute întregi la un singur semafor, sau că tramvaiele nu ar trebui să stea după mașinile care circulă pe linii, blocându-le, că totul funcționează greu pentru că angajații primăriei nu știu ce trebuie de fapt să facă, așa că nu fac nimic. Și multe altele de ai putea să scrii o carte, nu un comentariu la 5 dimineața, cu ele.
Să vă dau un exemplu personal, că astea sunt cele mai bune, că le conoaștem:
La un moment dat, în 2006 parcă, am vândut o mașină, o chema TM 10 KAM (am scris și numărul ca să verifice cine e curios, să vadă că nu vorbesc aiurea).
Toate actele necesare au ajuns la primărie încă de atunci, din 2006. Le-a dus noul proprietar, așa cum spunea legea de pe atunci.
Le-am mai dus eu odată după câțiva ani, că ăia nu mai știau de ele.
Le-am mai trimis și printr-un mail unei funcționare care se ocupa de treaba asta și care, când am întrebat-o dacă a primit mailul meu a spus că “parcă a venit un mail”. Probabil că tuta aia nici nu-și citea mailurile.
La un moment dat un domn Bodo, care era șeful suprem pe acolo mi-a trimis și o scrisoare în care spunea că problema s-a rezolvat și nu mai am nici o datorie la primărie (de fapt avea primăria la mine), după ce i-am spus că dacă în evidența firmei mele ar fi așa un haos ca în actele primăriei mi-aș concedia angajații și mi-aș trage un glonte în cap.
M-au plimbat ăia din Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara, nu pe mine personal dar am dat și eu ochii cu unii dintre ei, de la Ana la Caiafa, ba doreau să mai vadă odată factura, ba le trebuia o balanță, ba fișa mijlocului fix. Nu pe toate odată, doreau să le vadă pe rând, le duceam o hârtie, mai doreau una. Până când m-am plictisit și acum când primesc hârtiile de la ei le arunc pur și simplu, că am îmbătrânit și am alte probleme mai importante decât să-mi fac nervi din cauza unor funcționari incompetenți. Dacă vor să o rezolve să vină ei la mine la firmă, o să le dea colegele mele și o cafea, o să le arate și actele. Că eu la ei nu mă mai duc.
Această mașină este încă înregistrată la primărie pe firma mea și acum, după aproape 20 de ani de când primăria știa că am vândut-o, cu cât am vândut-o și cui i-am vândut-o.
Bănuiala mea este că acest lucru se datorează faptului că nu am apelat atunci, în 2006, la o firmă din aia care rezolva lucruri din astea și le dădea și funcționarilor de la Primărie o leafă grasă. Că așa se făcea, mi-a povestit o patroană de firmă din asta cum rezolva ea cu “fetele de la primărie”. Că să nu creadă domnul Fritz că numai baștanii ăia ‘i-au cumpărat pe toți”, mai sunt și mulți alții, chiar mai albi la fată. Iar ulterior cred că și-au dat seama că au făcut un rahat și nu mai știau cum să o scalde, că nu scria în proceduri. Sau pur și simplu, pentru că au probleme în evidențele lor și nu mai știu de actele alea.
Cred că au trecut nenumărate generații de funcționari pe acolo, văd că pe căcaturile alea de somații se mai schimbă numele, dar problema mea a rămas la fel, parcă desprinsă dintr-o povestire scrisă de Kafka.
La un moment dat mi-a sugerat o tută de acolo, ceva inspectoare la Direcția Fiscală, să fac rost de o adeverință falsă că am predat-o pe mașină la fier vechi. Asta în timp ce avea toate actele originale în mână, se uita la ele și mă întreba de ce nu am scris numărul mijlocului de transport și delegatul pe factură.
Păi bine măi tâmpita dracului, eu am vândut-o, ți-am arătat factura, ți-am trimis pe lângă copiile alea pe care vi le-am dat și un mail cu toate actele scanate, ca să nu spui că n-ai știut de ele, ți-am adus la primărie și omul ăla să declare că a cumpărat-o, că și asta am făcut, ți-am arătat și un contract în care ăla semna că a primit mașina și tu îmi spui să aduc o adeverintă falsă? Și o mai spui și în fața mai multor martori, idioato?
Altcineva, tot din primărie, îmi spunea să-i aduc numerele mașinii. Păi ce numere să vă aduc, că am vândut-o cu tot cu numere, tâmpiților.
Și cineva câștigă o leafă nemeritată calculând tot felul de impozite și penalități pentru o mașină care efectiv nu mai există de o mulțime de timp, lucru care poate fi constatat foarte simplu fără să-și ridice curul de pe scaunul ăla pe care stau degeaba.
Cred că nu e singurul caz, probabil că cei de la Direcția Fiscală calculează impozite și penalități pentru sute sau mii de mașini care sunt de mult transformate în ace de cusut chinezești și ai căror proprietari s-or fi mutat de mult în cimitirele Timișoarei, prostindu-l pe primar că are de primit o mulțime de bani în plus, în condițiile în care banii ăia nu există și nu au existat niciodată.
Pentru că ei, funcționarii de acolo nu gândesc, ei au niște proceduri și tot ce iese din tipare îi blochează.
La fel ca pe ăla de la RDS căruia i-am telefonat odată să-i spun că nu merge internetul, avea în față o listă de pe care tot îmi citea, e pornit computerul? Monitorul funcționează? chestii din astea. Când l-am întrebat dacă face mișto’ de mine a pierdut firul și a luat-o de la început.
Cât de greu ar fi pentru un funcționar din ăsta, este o femeie Nițescu Carmina acolo care ar putea să facă chestiile astea, să vadă că omul ăsta cu mașina nu prea o bagă în seamă de aproape 20 de ani. Hai să vedem, că poate a murit și eu calculez impozite și penalități ca proasta pentru un mort. Sau mă uit, că nu e greu, să văd ce e cu mașina. Văd că nu mai e asigurată de vreo 20 de ani. Nici ITP-ul nu l-a mai făcut tot cam de pe atunci. Înseamnă că mașina nu poate circula pe drumurile publice, deci nici impozite nu mai trebuie să plătească tot de atunci, că pentru asta se plătesc impozitele alea, pentru că o masină ocupă spațiul public pe care circulă. E veche, fabricată în anii 60-70, au trecut peste 50 de ani de atunci, asta nici nu mai e mașină ci eventual piesă de muzeu.
Sau dau dracului un telefon, că omul ăla poate nu știe ce să facă. Dacă nu-l găsesc la telefon îi trimit un mesaj pe Facebook sau cumva, că nu se poate să nu dai de un om în lumea asta dacă încă trăiește. Astea sunt chestii simple, stai frumos pe scaun, te uiți într-o bază de date, te uiți în alta, mai dai un telefon, lucruri pe care le-ar putea face după o instruire de câteva ore orice fată din aia care vinde cremwurști la Profi, nu trebuie să ai o facultate pentru așa ceva.
La un moment dat o tâmpită de acolo îmi spunea că da, ei știu că am procedat corect, că legile sunt așa cum spun eu și nu cum spun ei și că nu numai că nu am de dat, dar chiar am dat prea mult impozit. Dar le e frică de DNA și de aia nu-și fac treburile ca lumea.
Pai, poate că știe DNA de ce se tot leagă de voi, că ăia nu prea te caută degeaba. Poate chiar ar trebui să vină mai des pe la voi la serviciu, la primărie, barem să vă întrebe ce faceți pentru salariul primit și de ce nu aveți evidențele alea puse la punct dacă tot pierdeți timpul câte opt ore/zi acolo.
Ei vedeți, problema asta simplă, o eroare birocratică care poate fi rezolvată în câteva minute, dacă știi ce trebuie să faci și ai subordonați competenți, nu au rezolvat-o nici liberalii lui Robu, nici USR-iștii lui Fritz.
Și nu au rezolvat-o pentru că angajații primăriei nu ajung acolo pentru că sunt niște inteligenți sau niște competenți, ajung pentru că sunt tupeiști și sunt liberali sau USR-iști, sunt și PSD-iști printre ei, în loc să fie oameni de meserie.
Iar când vrei să-l dai afară pe câte unul din ăsta, nu te lasă justiția.
Asta e problema, nu că joacă Robu fotbal sau Fritz cântă gospel.
Dacă Domnul Robu și Domnul Fritz ar fi avut niste subordonați competenți, și ar fi beneficiat și de ajutorul unor oameni care gândesc mai departe de propriile interese, ar fi probabil la fel de buni. Poate că ar exista niște diferențe de viziune, că unul vrea mașini și betoane și altul vrea altceva, dar în fond de asta votăm primarii, pentru viziune, că nu o să se pună Robu sau Fritz să-mi șteargă mie rahatul ăla de Mercedes din evidențe.
Spuneam mai sus despre tramvaie și semafoare, că uite ce lucruri interesante mi s-au întâmplat ieri:
Ajung la un moment dat în stația de tramvai de la intersecția Bogdăneștilor cu Circumvalațiunii.
Mă uit la panoul ăla din stație și văd că tramvaiul 4 vine peste 13 minute.
Cum nu prea am nervi să stau 13 minute într-o stație de tramvai, poate nu e mult dar eu am fitilul scurt și nu am răbdare pentru așa ceva, hai să o iau pe jos.
Vreau să traversez Bogdăneștilor, dar aveam roșu la semafor.
Și stau, și stau, și stau.
Că așa sunt orașele pentru oameni în viziunea primarilor de Timișoara, să stea pulimea fără mașini la semafoare de-i ia dracu.
După aceea mai stau, și mai stau, și mai stau, ca să traversez și Circumvalațiunii, că se făcuse roșu și acolo.
Reușesc în sfârșit și nu știu de ce mă uit în spate. Venea tramvaiul.
La două căcaturi de semafoare aflate unul lângă altul așteptasem 13 minute!
Cănd am văzut că vine tramvaiul m-am gândit să o iau înapoi dar era din nou roșu și până reușeam să traversez din nou ajungea tramvaiul la Județean, așa că am abandonat și am mers mai departe spre centru, încet, în pas de plimbare.
Ajung la Brediceanu cu Nemoianu și, nu fusesem atent, dar la un moment dat aud parcă un tramvai în spate, încă nu mă ajunsese, era undeva înainte de viaduct.
Era 4-le ăla pe care-l lăsasem la Circumvalațiunii 🙂
Mintea mea refuză să înțeleagă așa ceva, să mergi pe jos, în pas de plimbare și să ajungi la următoarea stație mai repede decât tramvaiul, pentru că tramvaiele stau o veșnicie la semafoare ca să treacă autoturismele.
Și atenție, nu e problemă de oră de vârf, că semafoarele alea au timpi pre-reglați, nu cred că se adaptează în funcție de trafic. Nu este vorba decât de incompetența unor oameni cărora nu le pasă de aceste lucruri, că nu cred că ar fi atât de complicat să reglezi ca lumea un semafor din ăla.
Ce oraș pentru oameni, în care se afirmă că se încurajează folosirea transportului în comun, e ăsta?
Eu știți cum aș face?
Aș pune în stația aia un senzor ceva. Iar când simte senzorul ăla că a plecat tramvaiul din stație semaforul să se facă verde, să nu stea tramvaiul după mașini, că în tramvaiul ăla sunt poate 100 de oameni, și 100 de oameni din tramvai sunt mai importanți decât unul dintr-un autoturism care stă câteva secunde în plus la semafor.
Costă o chestie din asta vreo 40 de lei, poți să o cumperi online.
Sau, mergeți dimineață dinspre Martirilor către centrul orașului, cu mașina, troleibuzul sau cu autobuzul.
Pe vremuri era o chestie simplă să circuli pe acolo, mergeai înainte pur și simplu.
Transportul în comun era și el mai rapid pentru că existau benzi rezervate pentru acesta, benzi pe care circulau și salvările, și pompierii și poliția.
Acum, la un moment dat, pe Surorile Martir Caceu, va trebui să faceți la dreapta și apoi la stânga, prin căminele studențești.
Troleibuzele 15 și 16 se opresc, își coboară troleele și merg mai departe pe motorină. După care, la Termal opresc din nou, șoferul coboară, pune coarnele alea pe sârme și merge mai departe. De multe ori nu mai pierde timpul cu asta și merge mai departe pe motorină.
E o nebunie acolo la anumite ore, vin ăstia de le Surorile Caceu, vin și ăia de pe Aurel Păunescu, faci mai mult pe bucățica aia decât pe tot traseul de la strada Lidia până la Poștă.
Stă câte o salvare pe acolo de moare pacientul liniștit acasă și îl și îngroapă până vin ăia să-l ducă la spital.
Astea se întâmplă pentru că unul, fotbalistul, a considerat că este logic ca pe bucățica aia de Martirilor care măsoară fix 800 de metri, doar acolo, să fie sens unic și troleibuzele să circule pe unde nu sunt sârme.
Fără vreo motivație logică. Fără ca cineva, că avem comisie de circulație plătită să-și dea cu părerea, avem și consilieri locali, să-i spună că e o tâmpenie ce face. Pentru că probabil ăia din Comisia de circulație sau consilierii locali au ajuns acolo pentru că au lipit afișe în campanie, nu pentru că ar fi niște oameni competenți.
Iar celălalt, muzicantul, în 4 ani nu a făcut nimic să repare această situație mai mult decât absurdă. Probabil că nu sunt încă elaborate procedurile care spun că pentru a o rezolva trebuie să iei o găleată de vopsea albă, pui pe cineva să-și facă un șablon, tragi o linie acolo și scrii pe banda aia “BUS”.
Sau, tot pe Martirilor, mașinile de pe Rebreanu au verde timp de 2 minute și 15 secunde.
Iar pietonii care traversează strada aia trebuie să parcurgă 32 de metri în 15 secunde. Nici domnul Robu, cât este el de fotbalist, nu cred că e în stare să treacă pe zebră cu 2m/s, darămite un bătrân care are îndrăzneala să circule pe jos pe străzile acestui oraș.
La fel se întâmplă și cu mașinile, vin țăranii de la Giroc pe Martirilor, iar când prind un verde apucă să treacă 3-4-5 mașini, după care așteaptă din nou 2 minute și 15 secunde. Stau și troleibuzele, de-i înjură lumea pe ăia de la STPT, că de unde să știe oamenii că nu e vina șoferilor sau a vatmanilor.
Cât de greu poate să fie să pună dracului acolo cineva un senzor de trafic, când vin multe mașini pe Rebreanu să le dea ălora mai mult verde, când vin mai multe pe Martirilor să le dea ălora mai mult. Iar când vin și dintr-o parte și din alta să împartă timpul ca să fie toată lumea mulțumită.
Și la fel se întâmplă și în fața Județeanului, la orele de vârf stai acolo în ambuteiaj, de la fostul Hidrotim până la Județean, câte 10 minute.
Tot am povestit despre această situație dar nimeni nu a făcut nimic. Ala de dinainte pentru că el a creat-o, ăsta de acum nu știu de ce, poate că nu trece pe acolo și habar nu are de ceea ce se întâmplă. Acum nu mai poate să spună că nu a știut.
Bine că cineva a încasat o căruță de bani pentru „semaforizare inteligentă”.
***
Șeful Mossad a amenințat-o pe o procuroare a Curții Penale Internaționale pentru a opri ancheta privind crimele de război ale Israelului – The Guardian
Șeful Mossad, agenția de informații externe a Israelului, ar fi amenințat o procuroare-șefă a Curții Penale Internaționale (CPI) într-o serie de întâlniri secrete în care a încercat să o preseze să renunțe la o anchetă privind crimele de război, a scris marți The Guardian.
America amenință Georgia după adoptarea legii privind agenții străini
Statele Unite au „condamnat” marţi adoptarea finală de către parlamentul georgian a unei legi privind influenţa străină, în ciuda multiplelor demonstraţii şi avertismente din partea comunităţii internaţionale împotriva acestui text modelat după o lege represivă rusă, potrivit AFP. „Prin adoptarea acestei legi, partidul de guvernământ, Visul Georgian, îndepărtează ţara de calea integrării europene şi ignoră […]
Politico: Klaus Iohannis, posibil comisar european
Suntem în plină campanie electorală pentru alegerile europene, la care 400 de milioane de cetațeni sunt așteptați să își exprime preferințele politice. Aproape că nu e zi în care să nu apară o nouă controversă, criză sau problemă despre care presa europeană să nu scrie.
Publicația Politico, de la Bruxelles, face speculații privind viitorii comisari europeni și portofoliile pe care le-ar putea primi în viitorul executive comunitar. Interesant este că președintele Klaus Iohannis, candidat official la șefia NATO, al cărui nume a fost vehiculat pentru șefia Consiliului European, a funcției de înalt reprezentant sau chiar comisar pentru apărare, portofoliul care deși nu există încă e vânat de mai multe țări. În opinia celor de la Politico nu este clar ce portofoliu ar putea primi Klaus Iohannis, poate pe cel pentru politica de coeziune? Până la urmă acesta este un detaliu, câtă vreme la capitolul cine face nominalizarea pentru candidatul la funcția de comisar European apare tot Klaus Iohannis!
Pensionarea unui adjunct al șefului SRI, pușculița serviciilor și un accident îngropat
Adjunctul directorului Serviciului Român de Informaţii, general-locotenent Cristian Bizadea, se pensionează începând cu data de 1 iunie, informează Biroul de presă al SRI. Potrivit biografiei de pe site-ul Serviciului Român de Informaţii, anterior numirii, Bizadea a ocupat poziţia de şef al Cabinetului Directorului SRI. Soția lui Bizadea a lucrat pentru firma Tender SA condusă de […]
Pensionul generalului Coldea
Pe acest general SRI, Dumitru Dumbravă, nu l-am întâlnit niciodată, nu-l cunosc. Cu Florian Coldea am stat de vorbă de un număr de ori. Mi s-a părut un tip rațional și dedicat meseriei sale, lucrul cu informațiile. Când a ieșit la iveală că ditamai șeful SRI petrecuse concedii prin insule exotice de lux împreună cu pestilențialul infractor Sebastian Ghiță, am fost destul de surprins. L-am întrebat cum a putut să facă așa ceva. Răspunsul: „Ce vreți, domnule Popescu, nu obții informații de valoare având de-a face numai cu fete de pension!…”. De atunci, n-am mai schimbat vreun cuvânt cu domnul Coldea.
E război? Ne luăm limuzine! MAI cumpără mașini de 40 milioane €, invocând „acțiuni agresive între state”
În timp ce ministrul Finanțelor avertizează că „România are un deficit excesiv” și recomandă instituțiilor statului să fie atente pe ce cheltuie fondurile publice, Ministerul Afacerilor Interne se pregătește să-și reînnoiască parcul auto. Mai exact, MAI cere o derogare de legea austerității, ca să poată cumpăra autospeciale, autoutilitare, autoturisme, camioane, autobuze și motociclete în valoare totală de până la 40.000.000 de euro, potrivit unui proiect de ordonanță de Guvern postat pe site-ul instituției. Noile mașini sunt necesare pentru „creșterea gradului de mobilitate”, spun reprezentanții MAI, iar banii provin din vânzarea plăcuțelor cu numere de înmatriculare.
Când vine vorba de starea economiei, firmele sunt optimiste iar analiștii financiari sunt pesimiști. Pe cine să crezi?
Firmele sunt la cel mai înalt grad de optimism din ultimii 4 ani atunci când vine vorba despre starea economiei în următoarele 6 luni, în vreme ce indicatorul de Încredere Macroeconomică al Asociației CFA România a scăzut substanțial. Marți, Institutul Național de Statistică a publicat propriul sondaj printre șefii companiilor, care sunt divizați ca părere despre economie, dar într-o singură direcție sunt unanimi: prețurile vor crește.
Ana Birchall: Costul libertății lui Mazăre plătit în continuare de fiecare român este de 114 milioane de euro
Ana Birchall, fost ministru al Justiției, a vorbit despre liberarea condiționată a lui Radu Mazăre, marți, pe B1 TV, și a subliniat că fostul primar al Constanței încă nu a plătit prejudiciul de 114 milioane de euro pe care l-a cauzat statului român.
Întrebată cum a fost posibilă liberarea lui Mazăre, Ana Birchalla a explicat că fostul primar al Constanței „a beneficiat de anumite condiții mult mai ușoare”.
Câți bani mai fac vrăjitoarele din România: aproape 100.000 de euro pentru „ritualuri spirituale, dezlegări de farmece și vindecare energetică”
Mărturia timișorencei terorizate de vecini pentru că a refuzat să-și vândă locuința: „Am făcut zeci de sesizări. Nu s-a luat nicio măsură”
Femeia din Timișoara care a făcut publice imaginile cu vecinii care o terorizează pentru a o convinge să își vândă locuința a mărturisit că a depus zeci de plângeri în care a sesizat presiunile la care este supusă. Nu numai că nu a simțit nicio îmbunătățire, dar agresiunile s-au accentuat, culminând cu distrugerea unei mașini și a unei camere de supraveghere, dar și cu injurii.
ALEGERI 2024. Suspans la Timișoara: Dominic Fritz şi Nicolae Robu provocați să spună ce apreciază unul la altul. Dar și ce-i enervează
Într-un moment în care Bucureștiul „a confiscat” dezbaterea alegerilor locale, la Timișoara se duce una dintre cele mai aprige competiții electorale ale rundei de alegeri din 9 iunie. Primarul Timişoarei Dominic Fritz (USR) şi fostul edil Nicolae Robu (PNL+PSD) nu s-au întâlnit până acum într-o dezbatere electorală pentru Primăria Timişoarei, deşi fiecare dintre ei reclamă necesitatea unei discuţii „pe proiecte”. HotNews.ro i-a provocat pe ambii să răspundă acelorași întrebări, pentru cetățeni.
Ce facem astăzi, 29 mai 2024, în Timișoara?
Miercuri puteți merge la proiecții, spectacole de teatru, întâlniri pe diferite teme sau la expoziții. Muzeul Național de Artă prezintă seara un spectacol de lumini și expoziții multimedia.
