O mulțime de știri în ultimele 24 de ore.
Dar pentru noi românii principala știre rămâne tot cea legată de protestul transportatorilor și al fermierilor.
Dragoș Damian nu se dezminte nici astăzi, putem citi mai jos un amuzant text al acestuia în care scrie despre viitoarele proteste și revendicări ale oamenilor de afaceri.
CTP-ul, la fel ca în ultimele zile, își spune și el părerea.
Chiar și Andrei Caramitru are o părere, că fermierii și transportatorii ar fi un fel de coloană a V-a a lui Putin care dorește să submineze democrația și capitalismul românesc.
Parcă am mai auzit chestiile astea odată, când se spunea că nu găsim salam și lapte în magazine din cauza agenților străini.
Astfel în numai câteva articole, de fapt sunt sute de astfel de articole apărute în presa românească din ultimele 24 de ore, putem observa trecerea de la o atitudine lucidă și ușor ironică până la patologie.
De fapt, eu cred că toată povestea asta cu protestele din ultimele zile are două componente complet independente.
Pe de o parte este vorba despre un protest justificat al transportatorilor cărora li s-au mărit, înțeleg că s-au dublat, cheltuielile cu asigurările vehiculelor.
Problema asta este mult mai veche decât pare.
A început încă după revoluție, când am făcut capitalism privatizând tot ce înseamnă asigurare, dar un capitalism destul de interesant, clasicul capitalism românesc, firmele astea au obținut un monopol iar noi am fost obligați să le asigurăm o piață sigură și venituri constante.
Nu trebuie decât să ne amintim despre imensa escrocherie cu asigurările obligatorii ale locuințelor.
La un moment dat am avut curiozitatea să mă uit pe hârtia aia pentru care am plătit o căruță de bani.
Astfel am aflat că eu, locatar într-un bloc din Timișoara, într-un apartament de la etajul 4, sunt asigurat împotriva viiturilor, împotriva cutremurelor, împotriva meteoriților, dar nu sunt asigurat dacă vecinul de sus își uită apa deschisă și îmi inundă apartamentul, sau dacă vecinul de jos își modifică apartamentul și dărâmă un perete de rezistentă, ceea ce poate face să mă trezesc într-o zi în pat cu nevastă-sa.
M-am interesat și am aflat că dacă vreau să fiu asigurat și pentru aceste lucruri este necesară încă o poliță, ceva mai scumpă decât aia obligatorie.
Și nu, nu e bună numai aia care mă asigură la pericolele specifice ale unui locatar care trăiește la bloc în Timișoara, trebuie neapărat să mă asigur și împotriva viiturilor și a meteoriților.
Chestia asta s-ar putea rezolva destul de ușor dacă s-ar vrea.
Statul românesc nu are decât să creeze o alternativă cinstită la societățile de asigurări.
Face o statistică, că avem institut de statistică, am înțeles că și ăia vor mai mulți bani, și aflăm care este cheltuiala și care ar trebui să fie venitul pentru a acoperi eventualele pagube. La care adăugăm un profit decent, poate 10%.
Și face statul un ADAS, la care se garantează, și „organele” controlează să fie așa, că prețul este decent, afacerea este sustenabilă și nici nu ne trezim că vreun fost securist actual șef de asigurări a șters-o peste mări și țări cu banii asiguraților.
Și toată chestia asta este cât se poate de capitalistă, cine dorește se asigură la ADAS-ul ăsta, cine dorește altfel se asigură la ceilalți asigurători.
Face și statul un ban din care mai acoperă o gaură iar piața va regla sistemul, că dacă ăștia de la ADAS sunt mai ieftini poate o să o lase și ceilalți mai moale cu tarifele.
Cu ceilalți, fermierii, aș proceda altfel.
Tot îmi spuneau unii despre agricultorii ăia săracii pe care-i lovește ba seceta, ba nevoile.
Cineva care are mii sau zeci de mii de hectare de pământ nu e un țăran sărac, este un afacerist sau un grup de afaceriști care poate nici nu au văzut vreodată pământurile alea.
Și dacă sunt afaceriști, ar trebui lăsați să facă capitalism cinstit, că ăsta cu subvenții nu e capitalism.
Dar asta nu înseamnă să nu-i ajuți pe cei care au într-adevăr nevoie, pentru ei pot exista sisteme de asigurări, sau sisteme de creditare în contul viitoarei recolte și multe altele.
Ca și pe cei care nu sunt agricultori, le asiguri un venit minim dacă nu au putut să obțină acel venit din cultivarea roșiilor și a cartofilor. Că nu poți să-ți lași cetățenii să moară de foame.
Și mai ales, toate ajutoarele și subvențiile astea nu trebuie să creeze favoruri pentru o anumită categorie socială, pentru că dacă ăluia îi dai și celorlalți nu le dai, nu vei realiza altceva decât să creezi inegalitate socială.
Da, știu că mi-o voi lua din nou de la cei care se vor simți cu musca pe căciulă, dar, ajunge să ne uităm lucizi în jur, eu cred, și cred că m-am mai uitat pe niște hârtii, că cel puțin jumătate din mașinile alea pe care le vedem pe stradă și cel puțin jumătate din noii locatari din orașele patriei au apărut datorită subvențiilor din agricultură.
***
Degeaba am crescut prețurile cu 200%, degeaba avem cifre de afaceri în creștere cu 25-30%, degeaba găsim formule să ocolim plata de taxe, impozite și contribuții urmând sfatul analiștilor de la televizor, care și ei sunt foarte scumpi. Nu se mai poate, suntem săraci.
Cristian Tudor Popescu a analizat protestul care tinde să blocheze România, după ce a luat amploare.
Andrei Caramitru, cunoscut analist economic mai ales în spațiul online, a avut o postare acidă pe Facebook la adresa celor care ar întreține conflictul iscat de transportatori și fermieri.
Statul eșuează din nou în a dezvolta o relație bună cu contribuabilii, învinovățindu-i pe aceștia pentru blocaje pe care el însuși le-a creat prin gestionarea rudimentară a implementării e-Factura, susțin reprezentanții NextUp Solutions, una dintre companiile de software.
Ministerul Apărării Naționale anunță că va verifica și în 2024 stadiul pregătirii populației, economiei și a teritoriului pentru apărare prin exerciții de mobilizare, care vor fi organizate în șase județe. Perioadele și locurile de desfășurare ale acestor exerciții vor fi anunțate în viitorul apropiat.
„Să comasăm alegerile, pe toate, dacă se poate, ca să facem economie!“ Așa urlă, disperați de perspectivele anului, politicienii din PNL.
E absurd. Într-o țară în care banii dispar din conturile publice fără urmă, într-o țară în care se cheltuiesc miliarde pe vaccinuri pe care nu are cine să le primească sau pe arme pe care nu le vom folosi niciodată, niște politicieni disperați pretind că se fac economii fundamentale dacă alegerile se vor ține în același timp, încurcând mesajele electorale, amestecând proiectele naționale cu cele locale, zăpăcind electoratul și făcându-l să creadă că va avea apă curentă în comună dacă e ales Rareș Bogdan președinte al României.
În realitate, chiar dacă este un an greu, chiar dacă sunt ceva cheltuieli de făcut, nu organizarea alegerilor ne costă mult, ci întreținerea partidelor politice, precum și decontarea cheltuielilor electorale pentru toți candidații care au obținut peste 3% din voturi, indiferent de alegeri.
Trăiască Republica Populară Română!
Pe tăcute și fără să se fi bucurat de vreo atenție deosebită din partea presei — și cu atât mai puțin din partea televiziunilor —, la 30 decembrie 2023 s-au împlinit exact 76 de ani de la nașterea Republicii Populare Române. Născută într-un context istoric încă mult discutat și aprig disputat, prima republică română se va legitima din punct de vedere juridic prin cea dintâi constituție de inspirație bolșevică, aprobată de Marea Adunare Națională, la 13 aprilie 1948. De atunci, noi, românii, am tot numărat republicile, iar cea de astăzi — consfințită prin Constituția din 8 decembrie 1991 — este taman a IV-a, după moda constituționaliștilor francezi, care numără republicile odată cu fiecare nouă constituție republicană. La 24 septembrie 1952 este adoptată, de aceeași Mare Adunare Națională, o nouă Constituție „proletcultistă”, ocazie cu care s-a născut a doua Republică Populară Română. În sfârșit, la 21 august 1965, Marea Adunare Națională va aproba ultima constituție a „dictaturii proletariatului”, ocazie cu care Republica Populară Română devine Republica Socialistă România.
