Idiot util
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În jargonul politic și jurnalistic, un idiot util este un termen derogatoriu pentru o persoană percepută ca făcând propagandă pentru o cauză fără a înțelege pe deplin obiectivele ei, și care este folosită cinic de promotorii cauzei.Termenul a fost folosit inițial în timpul Războiului Rece pentru a descrie necomuniștii considerați susceptibili la propaganda și manipularea comunistă. Termenul a fost adesea atribuit lui Vladimir Lenin, dar această atribuire nu este fundamentată.
Ieri, despre Cristi Puiu au vorbit mercenarii, cei care sunt plătiți să vorbească când sistemul are nevoie să ne convingă în legătură cu un anumit lucru.
Alături de mercenari despre acest subiect au mai vorbit și “idioții utili”, oameni care nu prea înțeleg ce li se întâmplă și sunt îngroziți de ceea ce nu înțeleg, exact cum un cățel este îngrozit de tunete. Urmașii celor care urlau în urmă cu 30 de ani “Noi muncim, nu gândim” și îi întâmpinau cu flori pe minerii veniți să-i bată.
Astăzi le vom da dreptul să-și spună părerea despre același subiect celorlalți, cei care înainte de a vorbi au nevoie de puțin timp să se gândească la ce au de spus.
Da, există această problemă, există o epidemie, există un virus, dar tonul autorițăților statului este inacceptabil.”
Povestea atinge punctul culminant la câteva cadre distanță, când în același decor nocturn personajul principal îndeamnă publicul la răsturnarea regimului, pur și simplu: „(,,,) Cred că orice abuz trebuie amendat, Și dacă n-o faceți dumneavoastră, prin vor de data asta, n-o face nimeni.
… CTP. Fără să stea prea mult pe gânduri cunoscutul critic de film a desființat prestația protagonistului, coborând-o la nivelul unui figurant din pelicule de categorie C, cu buget redus.
Din această perspectivă a morții atotprezente, o fășie de pânză pe față îi apare lui Cristi Puiu ca ceva derizoriu, ca o formă de supunere prostească. Nu este o formă a nătângii înțelepciuni populare cum că: toți o să murim și „cu-o moarte toți suntem datori”, ci o revoltă în fața seninătății uniforme care nu pare a pricepe oroarea autentică a morții de care o biată pânză nu ne va proteja.
Datoria voastră este să îl întăriți pe om. Nici un medic nu bagă frica în pacient. De ce faceți asta? Nu e suficient că e o problemă? Înseamnă că nu vreți să ne salvați. Băgați frica în noi și omorâți-ne!
Ce-a mai făcut Cristi Puiu, așa cum a făcut cu fiecare film pe care l-a realizat?
Ne-a cerut să gândim, fiecare cu capul nostru, să fim atenți la realitate și la aparențe, să căutăm sensul lucrurilor, să nu devenim „turmă”, să chestionăm puterea, să nu facem răul cu bună-știință.
***
Povestea acestei alei, împreună cu imaginile de acolo, ar trebui întrodusă într-o antologie a prostiei omenești, capitolul referitor la Timișoara.
La reabilitarea parcului soclurile statuilor au fost îmbrăcate cu niște plăci care imită granitul. Chiar cei care au executat lucrarea au știut că aceasta este de proastă calitate și de aceea cele patru plăci au fost legate între ele cu o bandă din plastic.
Acele benzi s-au rupt, prima din ele era ruptă la o zi de la inaugurarea cu mare fast a parcului, și de atunci plăcile se dezlipesc, ba pe o latură, ba pe alta, ba la o statuie sau alta.
Domnilor, mergeți în oricare din cimitirele orașului, și uitați-vă după oamenii ăia în salopetă care lucrează acolo. Întrebați unde le este șeful și după ce-l găsiți spuneti-i de soclurile alea cărora nu le dați de capăt de vreo doi ani. Sigur vă rezolvă.
Știu oamenii ăia să lucreze și cu marmura, și cu granitul, știu și cum se plachează un soclu de monument și cum se face colțul frumos, spre deosebire de fușăraiul care se poate vedea în prezent.
Dacă aveți destui bani, vă dă și un băiat care înscrustează în piatra aceea numele personalităților, cu ce font doriți, ca să nu mai fie nevoie de tablele alea lipite cu prenadez.
***
Lozinca rămâne neschimbată, nu cheltuiți mai mult decât aveți, nu cumpărați nimic ce nu aveți neapărat nevoie, dacă aveți bani puneți-i deoparte pentru zile negre.
***
Uitați-vă ce spuneam în acest text pe care l-am scris în 2017, în urmă cu mai mult de trei ani:
Și pentru că e vorba despre Amazon, în clipul de jos puteți vedea și cine va munci în locul vostru, pentru ca voi să puteți să faceți artă, să creați lucuri minunate sau pur și simplu să vă trăiți viața:
***
Tineți minte?
Săptamâna trecută ziarele vă spuneau că apartamentele s-au scumpit, iar eu v-am explicat că nu avea cum să se întâmple acest lucru.
În această săptămână vă spun să nu scoateți nici un ban de niciunde. Deocamdată.
Apartamentele astea nu sunt construite din banii pe care i-au scos din buzunare dezvoltatorii imobiliari, ci sunt făcute din credite.
Acum, și în următorii ani, vom asista la următorul fenomen:
În primul rând salariile vor scădea, deci într-o primă fază prețurile apartamentelor vor deveni, sunt deja, nesustenabile.
Dar creditele luate de dezvoltatori generează în continuare costuri, pentru acestea se plătesc dobânzi și taxe, astfel că pe zi ce trece cel care a luat creditul pierde tot mai mult. Omul ăla trebuie neapărat să-și recupereze banii băgați în blocul construit așa că în prima fază va renunța la profit, în cea de-a doua fază va vinde oricum, chiar și în pierdere, numai să nu mai plătească dobânzi în timp ce blocul stă și se degradează. În faza a 3-a blocurile vor ajunge să aparțină băncilor. Mai țineți minte miile de anunțuri imobiliare afișate prin 2009 pe pereții tuturor filialelor bancare? Acum acele anunțuri vor fi de 10 ori mai multe.
Dar băncile nu sunt investitori imobiliari, așa că și ele vor scădea prețul până apartamentele vor fi vândute, mai ales că o bancă își poate permite lucruri pe care nu și le permite un investitor imobiliar…
În momentul când salariile își vor înceta căderea se va stabiliza și prețul apartamentelor, cu 5 minute înainte de a se întâmpla acest lucru va fi momentul să scoateți banii de la ciorap. Probabil mai sunt între 5 și 10 ani până vin acele vremuri.
Dar este posibil ca până atunci statul să achiziționeze la un preț mic toate aceste blocuri nou construite care nu pot fi vândute și, ca și în alte părți, ați avea șansa să puteți închiria un apartament de stat, cu o chirie de 200-300 de lei, în loc să plătiți timp de 20-30 de ani o rată lunară de câteva sute de Euro.
***
În cadrul unei analize efectuate după urmărirea tuturor pacienților timp de 14 zile, timpul median până la recuperare în cadrul populației generale a fost de 11 zile în grupul de tratament cu remdesivir, comparativ cu 15 zile în grupul cu administrare de placebo
Noi românii suntem întotdeauna foarte entuziaști când este vorba de noutăți, întotdeauna cumpărăm ultimul model de telefon, de mașină sau de laptop. Dar de data asta este vorba despre ceva mult mai delicat, de viețile unor oameni. Așa că poate ar fi mai prudent să spunem că este un test, desfășurat pe un număr restrâns de persoane, ar fi bine ca aceste persoane să fie voluntari care să semneze că sunt de acord să se facă teste pe pielea lor și că sunt dispuse să-și asume eventualele riscuri, ca să nu fie discuții după aceea. Este necesar să se facă așa în condițiile în care acesta este un medicament practic netestat sau testat pe un număr mic de persoane, cu efecte adverse, unele cunoscute altele necunoscute, și cu rezultate extrem de discutabile, dacă rezultat se poate spune că este vindecarea în 11 zile cu medicament și în 15 zile cu placebo.
Cine chiar este curios cu privire la acest medicament și înțelege termenii specifici poate găsi prospectul acestui medicament (cred că un fel de prospect este) aici: https://www.ema.europa.eu/en/documents/product-information/veklury-epar-product-information_ro.pdf
***
Pentru că tot vorbim despre minunatul medicament pe care urmează să ni-l administreze medicii din Timișoara, cred că este util să citim și acest articol publicat nu de mult timp într-o publicație al cărui prestigiu este dincolo de orice îndoială. E adevărat, nu e un articol scris de specialișți în medicamente, dar nici medicii care vor face teste pe pielea pacienților nu sunt așa ceva:
În realitate, Remdesivir este mai degrabă un produs care urma să fie aruncat la gunoi de către Gilead Sciences. Preparatul fusese dezvoltat împotriva Ebola, dar a avut un succes redus. Expertul Becker-Brüser crede că, până la urmă, prețul fixat pentru Remdesivir este un fel de compromis pentru a salva aparențele, în urma presiunilor din piață și a discuțiilor despre costul medicamentului.
***
Două articole pe care nu le comentez.
Dar puteți să o faceți voi:
Omul s-a simţit din ce în ce mai rău cu inima, dar a fost tratat doar pentru coronavirus. Cu două seri înainte să moară, şi-a sunat un nepot spunându-i că e nenorocire în spital, sunt oameni care urlă de durerile provocate de bolile pe care le aveau înainte să fie internaţi şi trataţi strict de Covid, dar sunt trataţi doar cu tratament anti-covid 19. A spus că lipsa tratamentului pentru inimă îi provoacă dureri groaznice şi că ceea ce se întâmplă acolo îl va omorî. Omul a murit a doua zi de dimineaţă de COVID- 19, după ce i-a fost întrerupt tratamentul pentru inimă în toate aceste zile. A mai murit un om. Regulamentar. De COVID-19.
O piedică în calea uitării. Grup de medici germani participanți la o sesiune de comunicări.
