Anton Kovacs April 15, 2021

Îi cunoașteți cu toții, fie în varianta masculină, fie în cea feminină. Vine la birou acră, nimeni nu-i intră în voie până nu își ia pastilele. După aceea e ceva mai bine, șefu’, v-am făcut cafeluța. Gustă din ea strâmbându-se, de parcă în ceașca aia ar fi pișat, după care începe să-și revină, mai ales că vin subordonații de serviciu, vai șefa ce bine vă stă părul astăzi, vopseaua aia este minunată, dar vai șefu ce bine arătați și ce înțelept sunteți. 

Biroul e fie încărcat cu mormane de hârtii la care nu le face nimeni nimic, fie e curat lună-bec, ambele situații indicând că șeful/șefa și-a depășit de mult limitele competenței.

Oamenii din subordine sunt puși să bântuie prin muncă la fel cum se lovește  un șobolan de pereți într-o încăpere închisă din care încearcă să iasă. Fă situația cu materialele fără rulaj, când te apuci, fă-mi o listă cu clienții neîncasați, te apuci și de aia te pune să faci alta, de fapt nimeni nu face niciodată nimic concret. Nici el/ea nu au realizat niciodată nimic concret, s-au angajat, au profitat de orice oportunitate pentru a avansa în funcție, sau de a obține una nouă, au profitat de munca altora, dar și-au lipit propriile cărți de vizită pe acele lucruri, nu s-au gândit niciun moment că nu sunt competenți pentru noile funcții la care candidează, nu știu să facă nimic în afară de a pomeni în fiecare propoziție despre niște cuvinte interesante pe care le-au auzit, sustenabil și circular, management, fezabilitate și altele, nu au simțul ridicolului și profită de orice ocazie, chiar dacă e ceva la limita onestității, pentru a mai aduna ceva. Ca niște șobolani.

Vineri te anunță că veți lucra duminică, sunt o mulțime de lucrări neterminate, trebuie făcut inventarul. Duminică angajații vin cu toții la prima oră, pe la 7, poate vor termina mai repede și se duc și ei acasă, că mai trebuie bătută carnea aia, trebuie prăjiți și cartofii, poate mai trebuie făcut ceva cu bateria aia care picură. Stau și așteaptă, șeful/șefa nu mai vine. Vine, dar pe la 10, când toată lumea e cu nervii la pământ. Nu salută dar începe să țipe, uite ce mizerie e aici, nimeni nu face nimic, o să ne mănânce gongile și microbii. Și se apucă de spălat paharele alea de lângă cafetieră, dar se plictisește repede și pleacă, trântind ușa.

Dacă e bărbat, mai poți să-l trimiți la origini, că așa vorbesc bărbații dacă se enervează unii pe alții, dar dacă e femeie, nici nu poți să-I spui nimic, că tot ea se supără, începe să plângă și spune că nu mai vrea să vorbească cu tine.

poza11

O spălare din asta de pahare are loc în aceste zile în Timișoara. Niște consilieri, e un grup mai mare acolo, s-au apucat să reglementeze problema animalelor cu și fără stăpân.

Au început cu partea bună, avem voie să ținem căței în propriul apartament fără acordul asociației de locatari. Dacă asociația de locatari nu are nimic împotrivă.  Adică, rușine domnule general pentru că ați luat 1.4 milioane mită, Ne scuzați că v-am deranjat, aveți nevoie de o mașină care să vă ducă acasă?

O altă noutate a propunerii de reglementare a problemelor pe care le au posesorii de câini este că avem voie să ne plimbăm câinii cu transportul în comun.

De fapt, avem voie și acum să-i plimbăm, și cu troleibuzul, și cu tramvaiul, chiar și cu taxi, chiar dacă unii șoferi de taxi își închipuie că aia e mașina lor. Nu, mașina e a entității care a primit autorizația, a lor e după ce cupola de pe acoperiș dispare, până atunci e mijloc de transport în comun. Privat, dar tot transport în comun.

Există o reglementare legislativă națională care reglementează și plimbarea câinilor cu transportul în comun. OUG 55/2002 republicată în 2014. Acolo scrie că pentru anumiți câni din rase mari și agresive se poate numai cu respectarea anumitor condiții. Asta înseamnă că pentru ceilalți, care nu sunt periculoși se poate fără respectarea acelor condiții. Ceea ce trebuie înțeles este că dacă este o lege care spune în ce condiții se poate, se poate. Nu trebuie să fii un specialist în legislație ca să înțelegi texul respectivei legi, ajunge să înțelegi un text simplu, citit în limba română. Si tot atât de important este să înțelegi că un text făcut de legiuitorii țării e “mai tare” decât reglementările unui consiliu local care trebuie și el să se supună legilor naționale, care la rândul lor trebuie să se supună celor comunitare.

De fapt, ce nu prea spune nimeni este că o mulțime de prevederi din HCL 371/2007 sunt ilegale exact din acest motiv, pentru că sunt în contradicție cu legile naționale.

poza11

Si în final ajungem la problema porumbeilor, un subiect despre care a scris toată presa locală și care aproape a stârnit o revoltă populară.

Se propune amendarea celor care hrănesc animalele fără stăpân, inclusiv a porumbeilor. Adică și a pisicilor, a vrăbiilor, a câinilor comunitari, tot ce mișcă, râul, ramul. Inclusiv a animalelor de pe proprietatea privată. Ca să vă dați seama de ridicolul în care trăim, am citit undeva că avem chiar acum un polițist local care se plimbă ascultând atent dacă nu se aude cântând vreun cocoș din ăla Hansel & Gretel.

Dacă din când în când în curtea voastră privată vine câte o mâță căreia îi mai aruncați o coadă de pește, este posibil să vină comunitarul trimis de consilierii primăriei și să vă amendeze cu 200 de lei.

Ba nu vă amendează, spune unul din inițiatorii propunerii, că oameni suntem, doar nu o să amendăm pe cineva pentru atâta lucru. Si nici pe copilul ăla care hrănește porumbeii din Piața Operei nu o să-l amendăm. Dar, chiar dacă nu vă amendează, vă promitem noi acum, facem totuși o lege care va permite oricărui polițist local sau jandarm să vă amendeze, pe voi, pe copii și pe tot neamul vostru. Dacă vrem noi, sau dacă aveți ochi albaștri. Cam asta rezultă din ce au spus o parte din inițiatori. Chestia asta e cam ca atunci când fostul primar le-a promis cetățenilor din Girocului că au voie să-și plimbe câinii în Pădurice iar a două zi a trimis comunitarii să-i amendeze, Si când i-am atras atenția a spus că i-a trimis opoziția.

De fapt problema porumbeilor care murdăresc cladirile, nu clădirile voastre, blocurile alea din cartierele dormitor, că de alea nu le pasă consilierilor, ci clădirile alea adevărate, din zona ultracentrălă a orasului, care se dărâmă din cauza căcaților extrem de corozivi, este o falsă problemă.

In prezent avem o mulțime de materiale, fie substanțe care conțin bioxid de titan (TiO2) și care se aplică pe pereții clădirilor, fie vopsele gata preparate care pur și simplu se auto curăță. Sau nu se murdăresc.

Nu numai că se auto curăță, dar curăță și aerul din jurul lor, având astfel un efect mai benefic decât ne imaginăm.

Uitați-vă la biserica asta din poza de jos, betonul ăla alb pur și simplu nu se murdărește, de fapt se murdăreste, dar se și curăță singur la fiecare ploaie și e garantat să rămână așa mult timp după ce noi, copiii noștri și copiii copiilor noștri am plecat cu toții în Nirvana.

Oxidul ăla de titan sub acțiunea razelor ultraviolete din lumina soarelui omoară și mucegaiurile, și bacteriile, și ciupercile, descompune tot ce e materie organică, inclusiv căcatul de păsări cu tot cu bacteriile din el, că am văzut că e o doamnă căreia îi este frică de bacteriile alea. Dacă dai pe ecranul telefonului cu așa ceva, vezi cum dispar urmele alea de grăsime rămase atunci când ți-ai atins față de el.

Chiesa di Dio Padre Misericordioso – Roma

Imaginați-vă că cei care au reabilitat pasajul ăla al nostru de la Bastion ar fi știut să folosească soluții tehnice moderne, silicat de sodiu în beton și în mortar, pentru impermeabilizare și împiedicarea apei să urce în pereți prin fenomenul de capilaritate și vopsea antimurdărire.

Astăzi, în loc de un pasaj mizerabil, murdar și sub orice critică am fi avut un tunelaș minunat, fără urmă de crăpătură la care nu te-ai fi putut uita pentru că albul ăla strălucitor de pe pereți ți-ar fi luat ochii.

Sau, imaginați-vă că la Palatul Apelor, clădirea la a cărei reabilitare s-a lucrat mai mult decât la una nouă, în loc de vopseaua aia crem s-ar fi folosit alta, tot crem, dar cu protecție împotriva murdăririi. Pereții nu ar mai fi fost murdăriți din cauza poluării la 3 săptămâni de la inaugurare ci la fiecare ploaie s-ar fi curățat singuri și ar fi fost și acum imaculați. Și puteau să-i facă să nici nu crape.

Ca o paranteză, după cum puteți observa în pozele de mai sus, problema clădirilor nu o reprezintă porumbeii ci incompetența și poluarea produsă de mașinile din oraș. Pe capul ăla din prima poză nu este găinaț de porumbei ci fum și particule de cauciuc produse de mașini.

În rest, avem soluții moderne pentru tot felul de probleme care pot să apară, există substanțe anti murdărire, substanțe  “anti grafitti”, există chiar și substanțe care aplicate pe perete îl fac pe acesta, atunci când urinezi pe el, să se pișe și el pe tine. Și țineți cont că eu nu sunt specialist să le cunosc pe toate, poate nu știu nici despre 1% din ce există pe piață din genul acesta de produse.

Să nu credeți cumva că lucrurile pe care le-am descris mai sus sunt science-fiction, nici pe departe. Puteți să cumpărati chestiile astea chiar și astăzi, de la prăvălie sau de pe internet. Și gata cu problemele, se cacă porumbelul pe pereții cei minunați, după amiază sau mâine vine ploaia și se duce și găinațul, și praful, și smogul și mai cureți și aerul din jurul clădirii.

Da, costă. Dar e ca și cu mașina, dacă ai avut bani de mașină, ar trebui să ai și bani de parcare.  Dacă ai avut milioane să îți cumperi o casă scumpă, ar trebui să ai și niște bănuți să o întreții, că altfel o vinzi și te muți în Calea Sagului, sunt acolo, înspre Ana Ipătescu, niște apartamente ieftine, confort 4.

Substanțele astea minunate nu sunt numai pentru pereți, există așa ceva și pentru geamuri, astfel încât acestea să nu se mai murdărească, pentru statuia din Piața Libertății, pentru ecranul telefonului mobil, astfel încât acesta să fie în permanență steril și curat, pentru mașină și chiar pentru mânerul ușii de la WC.

 

Dar soluțiile pentru a proteja clădirile de efectele neplăcute pe care le pot produce porumbeii nu sunt numai cele “high-tech”. Mai sunt și soluții simple, ieftine și la îndemâna oricărui proprietar de clădire.

Să ne gândim puțin cum s-a ajuns ca acele clădiri din centru să ajungă în situația în care sunt.

In primul rând acele clădiri nu au fost întreținute de nimeni. Erau ale statului și de aceea locatarii nu le întrețineau și statul nu le întreținea pentru că se considera că totuși cei care locuiesc acolo ar trebui să mai facă curățenie din când în când. In Piața Unirii și pe Alba Iulia țin minte că s-au mai zugrăvit niște clădiri în anii ‘80. Dar s-au zugrăvit, atât. Podurile clădirilor din zona centrală erau niște locuri liniștite, relativ ferite de curenții de aer, călduroase și nevizitate cu anii. Un loc minunat în care să locuiască porumbeii. Probabil au fost și încă mai sunt poduri în care timp de 80 de ani nu a făcut nimeni curățenie. Stiu cum era pentru că și eu am locuit o perioadă într-o casă de ICRAL în care erau mai multe apartamente, podul era doar locul prin care ajungeai pe acoperiș ca să învârți de antena pentru sârbi, în rest nimeni nu era interesat de ce se întâmplă acolo.

Acum o parte din aceste poduri au fost transformate în mansarde locuite, toate golurile acelea prin care se strecurau porumbeii au fost închise cu tot felul de geamuri termopan, așa că porumbeii au trebuit, sau vor trebui, să-și caute altă locuință.

În unele țări chiar se construiesc de către administrațiile orașelor “locuințe” pentru porumbei, în acest fel îi aduni într-un loc în care nu deranjează pe nimeni.

Citește și:  Nicolae Robu a făcut exact ce trebuia să facă în aceste condiții cu Asociația Timișoara 2021 – Capitală Culturală Europeană

Clipboard02

În urmă cu câțiva ani, când a mai avut loc o discuție de genul ăsta, propusesem ca în Păduricea de pe Calea Girocului să fie amplasate căsuțe pentru păsărele și hrănitoare pentru porumbei. S-a făcut acest lucru, oamenii au început să ducă acolo tot felul de boabe și porumbeii s-au mutat în parc fără ca cineva să dea o hotărâre de consiliu local sau vreo amendă pentru așa ceva. Treaba a ținut o vreme, dar căsuțele alea fuseseră de proastă calitate, fuseseră și puține, și s-au cam descompus după un an-doi, hrănitoarele s-au stricat și ele și acum suntem iar aproape de unde am pornit.

Chestiile astea ar mai trebui și întreținute din când în când. Poate ar fi mai eficient să angajăm vreo trei oameni care se pricep să repare lucruri decât trei polițiști locali care dau amenzi.

Chiar dacă hrănitoarele s-au stricat, porumbeii se duc și acum în Pădurice, vine un domn care are întotdeauna o plasă de ceva grăunțe la dânsul, fluieră odată ca după câine și în 10 secunde în jurul său sunt toți porumbeii din cartier. Dar, atenție, sunt hrăniți, că altfel nu s-ar duce acolo.

Pe lângă hrănitoare se mai pot face în parcuri și adăposturi pentru porumbei, că nu e mare lucru, face o echipă de doi tâmplari într-o săptămână căsuțe pentru toate parcurile orașului. Se poate instala câte un adăpost din ăsta în locurile unde nu sunt bănci și unde nu prea umblă oamenii. Eu nu mă pricep, dar văd că la alții funcționează, poate merge și la noi, nu trebuie decât să încercăm.

Clipboard01

In toată lumea locutorii orașelor hrănesc porumbeii, și în Franța, și în Germania și în Italia, New York, Bombay, Moscova, Teheran, oriunde. Pentru că e ceva normal, oamenii ajunși la un anumit stadiu de dezvoltare intelectuală dau dovadă de empatie față de celelalte forme de viață, fie că vorbim despre animale sau plante, Așa sunt oamenii făcuți, asta e ceva care la un moment dat este înscris în codul genetic al oamenilor. Sau urmează să fie înscris, în cazul unora care încă nu au ajuns la nivelul ăsta de evoluție.

feed1

feed2

feed3

piata8

Despre asta nu prea povestesc adeversarii porumbeilor, nici consilierii, nici alții. Sau poate în Germania, Parisul și Anglia alea pe care le știu ei nu sunt parcuri ci numai vagoane dormitor pentru muncitorii imigranți.

Si nu în ultimul rând, dacă vrei să fie curat, mai fă dracului și puțină curățenie.

Se tot discuta despre ciori și băncile din parc. Păi băncile alea nu fuseseră curățate niciodată de la revoluție încoace. Stătea mizeria grămădă la doi pași de primărie și pe cei care lucrează acolo îi durea în cur, mergeau la 8 la serviciu și la 4 fix făceau coadă să iasă pe ușă. Unul nu s-ar fi gândit să facă și el ceva să fie mai bine, că era mai simplu să dea vina pe ciori decât să-și pună neuronii ăia la lucru. La un moment dat chiar spuneam că o să iau niște detergenți, o găleată, niște perii și o echipă de filmare și mă duc eu acolo să le arăt edililor cum se face.

banci

Uite că în alte locuri se curăță băncile, unii cu instalații de spălat asemănatoare cu cele folosite pentru spălat mașinile, alții cu cârpa și cu soluții de curățat. La noi e normal să nu se curețe, că întreținerea parcurilor în Timisoara e o afacere de partid, degeaba îți faci tu cetățean o afacere de spălat căcat de pe bănci, nu o să ajungi acolo, mai bine să dea banii la alții care nu își fac treaba.

A fost o surpriză plăcută când la un moment dat am văzut lângă Catedrală o camionetă ARO care avea în ladă un rezervor din ăla de plastic de 1000 de litri, cu apă probabil, niște furtunuri și alte scule legate la acel rezervor. Probabil era o instalație de curățare cu presiune. Si după ce am mai trecut încă o dată pe acolo am putut să stau pe banca cea curată. Deci se poate, dar probabil nu se gândise nimeni până atunci la chestia asta. Nu știu dacă acea camionetă de spălat bănci mai există în dotarea primăriei, dacă da poate ar trebui folosită mai des.

poza11

După ce am învățat cu toții ce se poate face dacă cauți să mai afli lucruri noi, dacă te duce mintea și dacă furi mai puțin, să revenim la minunații consilieri și consiliere.

Eu, dacă aș fi vrut să rezolv o problemă, la nivel profesional, cum trebuie făcut într-o primărie, nu cum o fac eu, la nivel de cetățean care își spune părerea, aș fi procedat în următorul fel:

In primul rând aș fi căutat sprijinul unor specialiști, niște ornitologi, cel puțin 3, ca să se certe între ei și în final să rezulte soluția cea mai bună, istorici, care să îmi povestească despre Timișoara din trecut, cum era ea, cu porumbei, fără porumbei, unul sau doi psihologi care să mă lămurească care ar fi impactul unei astfel de hotărâri asupra populației, că și populația asta e de mai multe feluri și putem vedea că deja au apărut psihopați care îndeamnă la uciderea porumbeilor.

poza10

Noroc că nu a spus nimeni nimic despre pisici că vedeam o mulțime de mâțe spânzurate în copacii de pe marginea străzilor. Aș mai consulta niște constructori, să mă învețe cum e cu pereții și cum se pot curăța, poate unul sau doi reprezentanți de la niște firme care vând materiale de construcții, să spună și ei ce au prin prăvălie, și vreo doi-trei IT-iști care să facă pe documentariștii, să caute soluții și informații, cum am căutat și eu înainte de a scrie acest text. O parte din aceste informații ar fi rămas la îndemâna administrației, pentru a fi valorificate, iar o altă parte ar fi putut să fie pusă la dispoziția proprietarilor de imobile, sub formă de informare publică, pentru ca aceștia să ia în considerare și soluții tehnice mai puțin convenționale atunci când își renovează clădirile.

Aș mai fi citit de două ori și textul ăla cu câinii de la bloc, că e complicat, ce facem dacă la mine în scară, de exemplu, nu mai vor locatarii să mă lase să-mi țin câinii, omor cățelușele? Sau cei care s-au mutat în bloc atunci când câinele era deja acolo mai pot să se pronunțe în această privință? Sau mergem pe ideea corectă și care se aplică între vecini, primul venit, primul servit și cei care au venit ulterior dacă au fost de acord să se mute acolo vor trebui să tacă pentru vecie. Vedeți, nu e așa de simplu să faci un text din ăsta, că dacă nu îl faci bine apar tot felul de probleme, cum au apărut și cu HCL371.

Ei în schimb, consilierii care ar trebui să fie totuși niște profesioniști, ce au făcut, înțeleg că au vorbit cu niște crescători de porumbei, după care au ieșit în fața presei, doi oameni care nu au nici o legătură cu porumbeii, unul este parcă vânzător de mâncare pentru câini și mai e o venerabilă doamnă politehnistă și ne-au spus că au rezolvat problema, dacă îl amendează pe omul ăla care dă grăunțe la porumbei ăștia o să se sperie cu toții și o să se ducă în parcurile de la marginea orașului.

Iar rezultatul a fost că au dat cu rahatul în ventilator, au declanșat o întreagă isterie și va fi necesară multă muncă și o mulțime de timp pentru a repara stricăciunile.

Toate ponoasele se vor sparge în capul primarului, că  de el știe lumea, nu știe nimeni cine e femeia aia sau cealaltă, sau bărbații care sunt în spatele acestei acțiuni, ăia se știu ei între ei, în rest nu-i cunoaște nimeni pentru că de regulă nu au făcut nimic important pentru alții.

Părerea mea în acest moment este că primarul e mult prea educat și ar mai trebui să le dea din când în când câte una după ceafă celor din cercurile apropiate care îi fac deservicii, atât lui cât și cetățenilor acestui oraș.

 

Clipboard01

 

poza11

Și în final, un text copiat dintr-un comentariu al unui timișorean, adresat uneia din inițiatoarele acestui scandal, dar pe care sper că îl vor citi toți cei care sunt implicați în mizeria asta:

 

“… Sunt timișorean născut și crescut aici. Timișoara nu este orașul celor cu bani care dețin proprietăți în zona centrala. Este a noastră, a tuturor timișorenilor. Iar cui nu-i place orașul așa cum este, poate să meargă în altă parte.”

 

 

 

cover1

Leave a comment.

Your email address will not be published. Required fields are marked*