O poveste de recunoștință și încredere în medicii unui spital din Timișoara

Adeseori, vȃrsta înaintată şi bolile pot fi extrem de descurajante pentru o persoană ajunsă într-un spital. Iar cȃnd persoana respectivă vine dintr-o zonă rurală, de la distanţă mare, temerile cresc exponenţial. Pentru ca, apoi, cȃnd vede că a ajuns „pe mȃna” unor medici de nota 10, într-un spital în care se pune accentul pe profesionalism, temerile dispar, iar toată experienţa devine una pozitivă. Exact ca în povestea… pacientului de la 549, de la etajul 5, de pe Secţia de Urologie din cadrul Spitalului Județean Timiş…

Numele său este Popescu Ion şi a ajuns în Timişoara fix din judeţul Dolj, din patria… lubeniţelor 🙂 . Are o vârstă onorabilă, este o persoana extrem de lucidă și pozitivă, iar în sufletul său se zbăteau fel de fel de temeri, cea mai mare fiind frica de flagelul acestor vremuri, cancerul… După primele consultații a ajuns pacient al Secţiei de Urologie din Judeţean, o secţie unde a întȃlnit numai oameni extraordinari, de la medici şi cadre medicale, pȃnă la infirmieri, brancardieri şi… colegi de camera… toţi oameni deosebiţi.

„Pȃnă şi serviciul de catering a fost foarte bun. În trecut, cȃnd am fost mai tȃnăr şi am fost internat în alt spital, venea familia şi îmi aducea mȃncare de acasă. Acum a fost totul aşa cum trebuie: mȃncarea ambalată în caserole de unică folosinţă, curăţenie exemplară, medici deschişi, calmi, implicati, care mi-au explicat totul. A trebuit să fac inclusiv un RMN şi iarăşi am fost tare plăcut surprins – aparatul nou, fără zgomote care să te sperie, cum auzisem că ar fi la alte spitale; la fel şi celelalte dotări din spital şi din sala de operaţii, totul nou şi bine întreţinut… Iar despre atmosfera din sala de operaţii, eu avȃnd şi fiind conştient tot timpul, nu am putut să nu remarc calmul medicilor, dezinvoltura lor, nefiind crispaţi sau tensionaţi nicio secundă. Singurele lucruri cu care am venit de acasă au fost pijamaua şi prosopul… în rest nu a fost nevoie de absolut nimic… Nu pot decȃt să mulţumesc domnului Profesor Doctor Cumpănaş Alin, şeful sectiei, şi colegilor săi pentru empatie, căldură, disponibilitate şi bunătate”, spune acum domnul Popescu Ion.

Inclusiv intervenţia chirurgicală pe care a trebuit să o suporte a fost pe cȃt s-a putut de minim invazivă realizandu-se zilnic verificări ai parametrilor sanguini.

Acum, domnul Popescu a revenit acasă, în Dolj, în patria lubeniţei. Controalele de rutina le va face aproape de casă, dar va reveni la Timişoara atunci cȃnd va fi nevoie, cu aceeaşi încredere în medici şi, mai ales, cu poftă de viaţă şi cu recunoştinţă pentru sănătatea sa.

Semnat: Fiica pacientului

foto sugestiv (c) Inquam Photos / Cornel Putan

„Poveștile cititorilor” este rubrica unde împărtășim poveștile fascinante și unice ale cititorilor noștri. Ceea ce face această rubrică specială este faptul că oricine poate contribui! Dacă aveți povești care credeți că merită să fie auzite și vreți să le împărtășiți cu alții, trimiteți-le pe adresa redacției și le vom publica aici.