Cu câteva ore înainte ca doi consilieri locali ai Timișoarei să își prezinte public, într-o dezbatere, dorința de a scăpa prin înfometare (și, implicit, moarte) de animalele fără stăpân ale orașului, pompierii s-au mobilizat pentru salvarea unui porumbel. Așadar, duminică, 25 aprilie, seara, la Inspectoratul pentru Situații de Urgență s-a apelat pentru o pasăre prinsă într-o plasă instalată într-un mod care ridică întrebări peste curtea unui imobil de vizavi de Hotelul Continental.
Dacă la început pompierii și-ar fi dorit să aștepte ziua pentru a interveni, li s-a spus că pasărea e prinsă în acea plasă de mai multă vreme și că cel mai degrabă nu va mai supraviețui până ziua. De aici ne povestește doamna plutonier Elena Megherea, purtător de cuvânt al ISU Timiș.
”Inițial s-a folosit o autospecială de primă intervenție, cu trei pompieri, și s-a încercat ajungerea la animal cu o scară culisabilă, dar nu s-a putut. A venit o a doua autospecială de stingere, cu modul de descarcerare, cu patru pompieri. La fața locului au ajuns și poliția și jandarmii. În jurul orei 23.00 porumbelul a fost eliberat și predat reprezentanților unui ONG din oraș, înțeleg că avea niște probleme la un picior. Colegii au fost nevoiți să taie plasa”.
Cum am înțeles că o persoană s-a exprimat cum că va da în judecată pe pompieri și pe cei care au făcut anunțul la ISU, am întrebat care este protocolul pentru genul acesta de cazuri, iar doamna plutonier Elena Megherea ne-a spus că, atâta vreme cât există un pericol pentru viața oamenilor sau a animalelor, angajații ISU sunt obligați să ia toate măsurile pentru a le elibera.
”Cât timp e o problemă, trebuie să o rezolvăm. De vor fi plângeri, se va face anchetă, dar acestea sunt obligațiile noastre” – a mai spus purtătorul de cuvânt al ISU.
Cum știam deja de problema acestui imobil, ce a devenit cimitir pentru păsări, ne-a fost ușor să identificăm și personajele, și colateralele problemei. Discutaserăm cu reprezentanții FALT, din toamnă, despre faptul că plasa aceea, care închisese numeroase păsări, condamnându-le la moarte, într-o lucrare pentru care nu se ceruse avizul tuturor locatarilor, are un regim dubios, ce nu pare a fi străin de închirieri (gen hostel) care au loc în acel imobil – calchiind, cum se vede, interesele ce se doresc deocamdată ascunse ale unor indivizi ce lucrează mult mai în mare, în zona imobiliară din oraș. Și cine suferă? Dincolo de o parte de locatari care se trezesc cu decizii luate peste capul lor, sunt omorâte viețuitoare.
Am discutat și cu domnul Radu Țaga, administrator al imobilului cu plasa respectivă. Atâta doar că tot în acest imobil, în februarie, fuseseră omorâți zeci de pui de porumbel, din cuiburile din pod, așa că problema nu mai era doar salvarea unei păsări.
L-am întrebat pe administrator dacă el este cel care a amenințat că dă în judecată pompierii și pe cei care i-au solicitat. După mai multe variante de răspuns, a acceptat că, da, el fusese sunat de președintele imobilului, care locuiește la o altă scară a acelei clădiri, omul acela fiind deranjat de intervenția pompierilor, și că ar fi amenințat cu judecata, ”în cazul în care se fac distrugeri”.
L-am întrebat dacă el a solicitat prezența poliției și a jandarmilor, și, după alte meandre explicative, a spus că nu.
Am căutat să aflăm și din banii cui a fost pusă acea plasă, și cine plătește alpiniștii care au îndepărtat păsările moarte până acum (cum periodic se prind în acea plasă păsări și mor acolo) și mi-a spus că aceste cheltuieli au fost și sunt suportate de către asociația de locatari. (Asupra acestui aspect vom reveni într-un articol următor).
Întrebând de există un hostel în acea clădire, ni s-a spus că nu. După ce am explicat că așa îl vom cita, administratorul și-a adus aminte că nu e vorba de hostel dar totuși ”În momentul de față acele apartamente sunt închiriate pe persoană fizică”.
Ultima întrebare a vizat faptul că, în februarie, acolo, în pod, au fost omorâte câteva zeci de păsări, și că nu fusese chemată nici o asociație să preia acei pui. Administratorul spune că nu are cunoștință de așa ceva (deși era vorba de o lucrare amplă, făcută în mod organizat) și a adăugat: ”Nu este adevărat că au murit, păsările mor din cauze naturale”. Nu și atunci când dispar zeci de pui, brusc. Dar și aici vom reveni.
Președintele de imobil menționat este unul dintre cei revoltați de faptul că pompierii au intervenit pentru un porumbel. În acest moment, plasa respectivă este cusută la loc.
Să revenim la pompieri. Într-un sondaj CURS (Centrul de Sociologie Urbana și Regională), din 2019, pompierii ocupă primul loc în încrederea oamenilor. Din România liberă, un număr din martie 2020, cităm, referitor la un sondaj INSCOP: ”Potrivit acestui sondaj, profesioniștii care se bucură de cea mai mare încredere în rândul românilor, în această perioadă de criză, sunt pompierii, pe primul loc, urmați de personalul medical (medici și asistente medicale). Procentele de încredere “multă și foarte multă” acordate acestor două categorii profesionale sunt 92,6 la sută, respectiv 90,4 la sută.”
V-ați pus vreodată problema de ce se bucură pompierii de asemenea încredere? PENTRU CĂ EI SALVEAZĂ, dincolo de a contabiliza ”mărimea vieților”, capacitatea lor de a vota sau nu, sau un eventual potențial de a lua șpagă. De aceea faptul că unor concetățeni li se pare extravagant, nejustificat sau penibil faptul că niște pompieri timișoreni au ieșit la o solicitare pentru salvarea unei păsări îi situează pe aceștia în zona jalnicului. Să reluăm ce ne spunea prof. univ. Florin Lobonț, de la UVT, legat de ecofilosofie: ”Cred că „automandatarea” de a „eradica” orice este mai curând o „încapsulare” a trecutului industrialist-expansionist (în sensul de epocă a omului ca dominator/„învingător” în raport cu natura) în prezent. E un „miez” toxic de perspective și atitudini convenabile non-discernamântului egoist al unor cinici dar și impus (în condițiile discriminărilor istorico-economico-politice la care sunt supuși) de nevoile (legitime) minime de supraviețuire nesatifăcute al multor altora.”
Pompierii au scara lor de valori, nu vor salva un câine înaintea unui om. Dar, de pot să îi salveze pe amândoi, de ce nu? De altfel, înțeleg că și la intervenția de duminică seara, fiind destul de greu de salvat pasărea, s-a pus ideea abandonării intervenției, dar unul dintre pompierii prezenți a spus că, de a ajuns acolo, nu pleacă până nu ajută pasărea. Acelui om (și, apoi, și colegilor lui), ne-ar plăcea să îi strângem mâna. Iar pasărea a pierdut un picior, din cauza acelei plase, dar a supraviețuit și va rămâne la un sanctuar.
Dorim să facem parte dintr-o societate empatică, să creștem copii care să nu-și arunce părinții în cămine și să uite de ei. Poate e greu de înțeles pentru persoane ca acelea ce au fost revoltate de intervenția pompierilor ”pentru un nenorocit de porumbel” că încrederea și empatia vin din a ajuta, dincolo de șubler și mercurial. Un exemplu ca acesta, de duminică, al pompierilor timișoreni, deschide inimi înspre senzația că încă mai este ceva nevândut și incoruptibil în jur, pe care ne putem baza în vreme de nevoie. Mulțumim!
Ramona Băluțescu
Cinste pompierilor