Călătoria noastră începe cu o privire amuzantă asupra modului în care civilizațiile gestionează unul dintre cele mai banale și universale aspecte ale vieții: toaleta.
Slavoj Žižek ne amintește că aceste obiecte aparent triviale reflectă, de fapt, mentalități și structuri sociale adânc înrădăcinate. În Germania, spre exemplu, toaleta ar fi proiectată astfel încât să ofere ocazia unei analize detaliate a „rezultatelor”, în Franța totul dispare rapid, fără urmă, iar în Japonia, tehnologia face experiența aproape futuristă.
Dacă aruncăm o privire asupra muzicii, lucrurile nu stau cu mult diferit.
Muzica, asemenea toaletelor lui Žižek, reflectă societățile care o creează.
Și ce exemplu mai potrivit de a ne arunca în această diversitate culturală decât să luăm de mână pe Khatia Buniatishvili, una dintre cele mai pasionale pianiste contemporane, și să fugim împreună în America?
Ajunși acolo, descoperim o lume cu totul diferită de cea europeană. O lume care, în loc să fie copleșită de melancolii și întrebări filosofice, vibrează de energie, de mișcare și de optimism industrial.
În această Americă a zgârie-norilor și a uzinelor, îl întâlnim pe George Gershwin, un compozitor care a reușit să surprindă esența acestei noi lumi într-o singură lucrare: Rhapsody in Blue. Gershwin, cu fundalul său atât în muzica clasică, cât și în jazz, a fost cel care a spart barierele dintre cele două lumi muzicale și a creat un pod sonor între ele. Rhapsody in Blue este exact asta — o fuziune extraordinară între melodiile complexe ale muzicii simfonice și ritmurile pulsante ale jazzului, un fel de reflecție muzicală asupra Americii interbelice.
Această lucrare este un vortex, o „plimbare” a temelor muzicale care se rotesc și se contopesc, îmbrățișând ambele tradiții și exprimând simultan vitalitatea urbană și forța brută a unei națiuni în plină expansiune.
Gershwin a creat o muzică care, deși inspirată din tradiția europeană, își găsește o voce distinct americană, absorbind influențele jazzului și ritmurile orașului care nu doarme niciodată.
Rhapsody in Blue ne introduce într-o călătorie muzicală ce evocă sunetele industrializării și ale noii lumi, cu trenuri ce freamătă pe șine, zgomotele străzilor aglomerate și ritmul vibrant al unei țări tinere și ambițioase. Așa cum America produce în masă bunuri, Gershwin produce în masă note muzicale, fiecare dintre ele impregnate cu această energie frenetică.
