Articol de Sorin Ianoș
György Ligeti (1923–2006), născut la Tîrnăveni, România, a fost un inovator al muzicii avangardiste, cunoscut pentru explorarea radicală a sunetului și a timpului în compoziții ce continuă să inspire. După ce a suferit pierderi familiale devastatoare în Holocaust, a emigrat în Austria în 1956, fugind din Ungaria sub prelată pe un tren, pe fondul represiunilor comuniste după Revoluția Maghiară. Stabilit la Viena, Ligeti a devenit o figură emblematică a scenei muzicale experimentale europene, legând prietenii și colaborări cu alți avangardiști de renume, precum Karlheinz Stockhausen.
Inovația „maselor sonore” și influența asupra cinematografiei
Muzica lui Ligeti se caracterizează prin „mase sonore” – compoziții în care tonurile, ritmurile și armoniile individuale se contopesc într-un întreg organic și vibrant. Lucrări precum Atmosphères (1961), Requiem (1963–65) și Lux Aeterna (1966) ilustrează această tehnică inovatoare, creând o stare de suspensie temporală pe care Ligeti o descria drept „timp înghețat”. Aceste compoziții au fost folosite de regizorul Stanley Kubrick în filmul său clasic 2001: A Space Odyssey (1968), ceea ce i-a adus lui Ligeti recunoaștere internațională și un public extins.
În compozițiile sale, Ligeti folosește două tipuri distincte de mișcare muzicală: cea „statică”, exprimată prin blocuri sonore imense și nemișcate, și mișcarea „sfărâmată” sau „fragmentată”, prezentă în piese precum Dies Irae din Requiem și Aventures, o „mimodramă” muzicală bazată pe sunete vocale și foneme nonsemantice. În această din urmă categorie, muzica devine expresia viscerală a disperării și panicii, printr-o desfășurare sonoră intensă și imprevizibilă.
Ligeti explorează, de asemenea, umorul și absurdul, ca răspunsuri subtile la fricile existențiale. Inspirat de nonsensul englez și de marii scriitori ai absurdului, cum ar fi Lewis Carroll, Ligeti a creat Nonsense Madrigals, miniaturi muzicale ingenioase, bazate pe jocuri de cuvinte și paradoxuri logice. Această pasiune pentru absurdul matematic și lingvistic l-a determinat să proiecteze o operă bazată pe Alice în Țara Minunilor, pe care nu a reușit să o finalizeze, dar care ar fi continuat estetica satirică și ludică a unicei sale opere, Le Grand Macabre (1978, revizuită în 1997).
Ligeti a revoluționat și scriitura pentru pian cu 18 studii pentru pian compuse între 1985 și 2001, considerate printre cele mai complexe ale repertoriului contemporan. De asemenea, el a reînviat cornul natural, compunând Concertul pentru corn (1999) – o piesă cu sonorități specifice instrumentului, în care a evitat mecanismele moderne, întorcându-se la sunetul pur și nealterat al cornului tradițional.
Prin toate aceste inovații, Ligeti a redefinit limitele expresiei muzicale, iar creațiile sale rămân o sursă de inspirație pentru artiști și compozitori din întreaga lume. El a fost distins cu numeroase premii internaționale, inclusiv Marele Premiu de Stat Austriac (1990) și Premiul Theodor W. Adorno (2003), recunoașteri ale unui talent unic, care a sondat cu pasiune misterele timpului, spațiului și imaginației.
György Ligeti și filmul „2001: A Space Odyssey” de Stanley Kubrick
György Ligeti a contribuit profund la atmosfera filmului 2001: A Space Odyssey de Stanley Kubrick, deși fără permisiunea sa inițială. Momentul iconic al monolitului este însoțit de Kyrie din Requiem-ul compozitorului maghiar din 1965 – o piesă viscerală, neliniștitoare, în care vocile și instrumentele „bântuie” cu tonalități scăzute și repetitive, evocând un sentiment de teamă cosmică.
Această piesă, parte a unei mise funebre scrise de un evreu care și-a pierdut familia în Holocaust, este o confruntare cruntă cu oroarea secolului XX, fiind departe de orice fel de consolare. O interpretare completă a acestui Requiem va avea loc la BBC Proms, în cadrul celebrării centenarului Ligeti.
Kubrick a folosit fără permisiune și alte lucrări reprezentative ale lui Ligeti: Atmosphères, cu al său „nor” orchestral dens, ce însoțește deschiderea filmului și secvența Stargate, iar Lux Aeterna, o piesă corală etereală, sugerează golul cosmic. În scena finală a filmului, se regăsește o versiune electronic alterată din Aventures/Nouvelles Aventures.
Deși inițial Ligeti a fost nemulțumit și a amenințat cu procese, în cele din urmă a existat o înțelegere tacită între cei doi, bazată pe admirația reciprocă și perfecționismul aproape patologic ce îi definea pe amândoi.
foto cover (c) IMDb / 2001: A Space Odyssey
Nota Redacției:
Sorin Ianoș este student în anul II la Jurnalism (UVT) și își desfășoară stagiul de practică la Info Timișoara. Muzician versatil cu peste 13 ani de experiență, este specializat în interpretarea muzicii clasice și jazz, colaborând cu diverse instituții culturale și orchestre. Deține un background solid în muzica militară și este pasionat de jazz și cultura americană, elemente care îi definesc abordarea artistică.
