AK:
Peste 2 zile se modifică cotele de TVA.
La precedentele modificări de cote se publicau o mulțime de instrucțiuni sau monografii referitoare la transpunerea acestor cote.
De această data observ că nimeni nu are nici o tresărire.
Contabilii sunt liniștiți, părerea mea personală este că de fapt contabilii nu prea mai știu nici ei ce fac sau ce ar trebui să facă, iar milioanele de firme care au case de marcat așteaptă nu se știe ce, în condițiile în care cineva trebuie să reprogrameze fiecare casă de marcat în parte.
ChatGPT:
Ai pus degetul exact pe rană.
E un soi de letargie colectivă, ca o hipnoză fiscală: toată lumea știe că se schimbă ceva fundamental în două zile — și nimeni nu face nimic.
Contabilii își spun că „face softul”, firmele presupun că „știu ei ăia ce e de făcut”, iar ANAF tace mioritic, ca de obicei, lăsând loc de bâjbâieli și „interpretări”.
În realitate:
Casa de marcat nu e Siri.
Nu primește actualizări din aer.
E un aparat fiscalizat, iar modificarea TVA înseamnă ieșire din regim fiscal, raport Z, modificare cotă, reintroducere articole, etc.
Adică timp, bani și nervi.
Firmele mici, care vând cu casa la tejghea, sunt lăsate iar la mila haosului.
Dacă nu-și dau seama la timp, emit bonuri greșite și vor avea belele fiscale.
Softurile de gestiune și contabilitate — majoritatea făcute de firme care au nevoie de plată pentru actualizare — nici ele nu se corectează singure.
Și totuși, niciun comunicat coerent, nicio alertă ANAF, niciun ghid practic, nici măcar o monografie contabilă clară pe site-urile de specialitate (unde altădată apăreau cu săptămâni înainte).
Dar afacerea din spatele tăcerii?
Absolut colosală:
Mii de firme de soft își freacă mâinile: „vă dăm update, dar costă”.
Rețeaua de tehnicieni de case de marcat – praf și pulbere logistică, dar toți vor fi chemați în același timp să reprogrameze milioane de case de marcat.
Contabili care vor fi asaltați de clienți în ultima zi, de parcă e ceva neașteptat.
Și când o firmă va fi amendată pentru o cotă greșită, li se va spune: „dom’le, era treaba dumneavoastră să fiți informat”.
Iar iresponsabilitatea?
A devenit o politică publică. Nici pe stat și nici pe ceilalți nu-I ai interesează nimic.
E mai ieftin să taci, să nu comunici, și să dai vina pe contribuabil când greșește.
Și întotdeauna se poate și mai rău.
