1307: După legenda lui Aegidius Tschudi, arestat pentru nesupunere în fața unui nobil, Wilhelm Tell este condamnat să tragă cu arbaleta într-un măr așezat pe capul fiului său, pentru a-și salva viața.
Wilhelm Tell este un erou popular al Elveției care, potrivit legendei, ar fi trăit între sfârșitul secolelor al XIII-lea și al XIV-lea și a cărui existență istorică reală este încă subiect de dispută. Conform legendei, Tell a fost un expert de tir cu arbaleta care l-a asasinat pe Albrecht Gessler, un pârcălab tiranic din Altdorf, în Cantonul Uri. Tiranicidul comis de Tell a încurajat populația orășelului să înceapă o rebeliune și să creeze un pact împotriva conducătorilor străini cu vecinele ținuturi Schwyz și Unterwalden, stabilind fundamentul Confederației Elvețiene.
Narațiunea are loc la începutul secolului al XIV-lea (data tradițională 1307, în timpul domniei lui Albert de Habsburg), primele înregistrări scrise ale legendei datând din ultima parte a secolului al XV-lea, când Confederația Elvețiană câștiga influență militară și politică. Tell este o figură centrală în istoriografia națională elvețiană, alături de Arnold von Winkelried, eroul bătăliei de la Sempach (1386). El a fost un important simbol în etapa de formare a Elveției moderne din secolul al XIX-lea, cunoscută sub numele de perioada Restaurării și Regenerării, precum și în istoria mai largă a Europei din secolul al XVIII-lea până în secolul al XIX-lea ca simbol al rezistenței împotriva stăpânirii aristocratice, acest aspect fiind admirat mai ales în Revoluțiile din 1848 împotriva Casei de Habsburg, care încă stăpânea Austria, cinci sute de ani mai târziu.
Conform legendei, Wilhelm Tell s-a născut și a trăit în Bürglen, în Cantonul Uri, aproape de Masivul Gotthard. Tell, tatăl unei familii, un vânător priceput în utilizarea arbaletei, la 18 noiembrie 1307 s-a dus în capitala regională, Altdorf. Atunci când a trecut pe lângă piața publică, a ignorat pălăria imperială fixată în vârful unui stâlp cu câteva luni mai devreme de către Albrecht Gessler, administratorul local (Vogt în limba germană) al Habsburgilor. Pălăria, un simbol al autorității imperiale, trebuia absolut venerată de oricine trecea. Cei care nu se închinau riscau confiscarea bunurilor sau chiar moartea. Întrucât Tell nu venerase pălăria, avea să întâmpine niște probleme. A doua zi a fost pomenit în piață; în fața tuturor trebuia să-și justifice acțiunile.
În schimbul vieții sale, pârcălabul Gessler i-a impus lui Wilhelm teribilul test al mărului care, așezat pe capul lui Walter, fiul lui Wilhelm, ar fi trebuit să fie lovit de săgeata arbaletei sale. Wilhelm a reușit să prindă mărul, dar, pentru cazul în care acest test n-ar fi mers bine, ascunsese o a doua săgeată sub sacou, gata pentru tiran. Acest lucru i-a costat libertatea: Wilhem a fost arestat și dus cu barca la temnița Küssnacht. Dintr-o dată a izbucnit o furtună pe Lacul celor Patru Cantoane și răpitorii săi l-au eliberat, fiind el un timonier priceput, pentru ajutor. Ajuns aproape de țărm, la jumătatea distanței dintre Altdorf și Brunnen, Tell a sărit de pe barcă pe mal și, cu o puternică împingere, a trimis barca înapoi în larg. În a treia zi, la Küssnacht, ascuns în spatele unui copac lângă strada care duce de la Gotthard la Zürich, Tell a ripostat ucigând-ul pe Gessler.
Oamenii, aflând de faptele lui Tell, s-au ridicat asediind castelele și alungând pârcălabii din ținuturile lor pentru totdeauna. Conform tradiției, eliberarea Elveției a avut loc la 1 august 1308.
1812: Războaiele napoleoniene: Bătălia de la Krasnoi se încheie cu înfrângerea Franței, dar modul în care a condus armata mareșalul Franței Michel Ney îl face să devină cunoscut drept „cel mai curajos dintre curajoși”.
Michel Ney (n. 10 ianuarie 1769 — d. 7 decembrie 1815), duce de Elchingen, prinț de Moscova, a fost un general, mareșal și pair al Franței, care s-a remarcat în mod deosebit timpul războaielor napoleoniene. Soldat deosebit de curajos, Ney a participat la majoritatea campaniilor napoleoniene, a luptat cu bravură la bătălia de la Waterloo, sfârșind prin a fi condamnat și executat de represiunea regalistă franceză.
1840: Premieră la Iași, a comediei „Farmazonul din Hârlău”, prima scriere dramatică a lui Vasile Alecsandri, pusă în scenă de Costache Caragiale.
Un tânăr aspirant la mâna fiicei slugerului Ganganu, pe nume Pestriţ , care vine de la Hârlău, nimereşte pe mâna câtorva boiernaşi ieşeni dornici de distracţie şi de pertreceri pe gratis.
Pestriţ vine cu două scopuri la Iaşi: să se însoare şi să intre in societatea … farmazonilor.
Pentru a impedica logodna lui Pestriţ aceşti mici escroci de la Iaşi se dau drept o societate francmasonă şi se obligă să-l primească pe Pestriţ în rândurile lor. Comedia capătă valenţe groteşti prin felul cum işi inchipuie bonjuristii ceremonia de primire în loja masonică. Ceremonia se desfăşoară, unde altundeva, decât in pivniţă. Naivul Pestriţ este supus la aşa zisele încercări a lojei, este pălmuit, invocă trăsnetul, se întâlneşte pe tărâmul morţii cu alţi pretendenţi la loja masonică, care rătăcesc de săptămîni întregi şi nu-şi găsesc salvarea.
Într-un final Pestriţ îşi pierde driturile de logodnic şi mai află că de fapt i s-a făcut o farsă şi nu este nici farmazon. Îndurerat, Pestriţ se întoarce la Hârlău.
1883: Orarul căilor ferate americane a fost standardizat, fixându-se un singur fus orar pe întreg teritoriul Statelor Unite.
1926: George Bernard Shaw refuză sa accepte banii pentru Premiul Nobel, spunând: „Pot să-l iert pe Alfred Nobel pentru că a inventat dinamita, dar numai o persoană diabolică a putut să inventeze Premiul Nobel”.
1928: Mickey Mouse, cunoscutul personaj din desenele animate ale lui Walt Disney, și-a făcut pentru prima oară apariția la Colony Theatre din New York, în filmul intitulat „Steamboat Willie”.
1963: Primul telefon cu taste este introdus în circuitul comercial din SUA.
Western Electric a experimentat încă din 1941 cu metode de utilizare a treselor activate mecanic pentru a produce două tonuri pentru fiecare dintre cele zece cifre și până la sfârșitul anilor 1940 o astfel de tehnologie a fost testată pe teren într-un sistem de comutare cu bară transversală nr. 5 din Pennsylvania. Tehnologia de la acea vreme s-a dovedit nesigură și abia după inventarea tranzistorului tehnologia cu buton a devenit practică. La 18 noiembrie 1963, după aproximativ trei ani de testare a clienților, sistemul Bell din Statele Unite a introdus oficial tehnologia dual-ton multi-frecvency (DTMF) sub marca sa înregistrată Touch-Tone. În următoarele câteva decenii, serviciul tactil a înlocuit tehnologia tradițională de apelare prin impuls și, în cele din urmă, a devenit un standard mondial pentru semnalizarea telecomunicațiilor.
Deși DTMF a fost tehnologia de conducere implementată în telefoanele cu buton, unii producători de telefoane au folosit tastaturi cu butoane pentru a genera semnalizare cu apelare cu impulsuri.
1976: Parlamentul spaniol a aprobat un proiect de lege care viza instaurarea democrației, după 37 de ani de dictatură.
1978: Are loc sinuciderea în masă din Jonestown – Jim Jones a determinat pe 900 de membri ai sectei sale să comită omoruri și să se sinucidă la Jonestown, în Guyana, după ce unii membri ai sectei îl asasinaseră pe congressmanul american Leo Ryan.
James Warren Jones, mai cunoscut sub numele de Jim Jones, a fost un escroc, ca toți cei care-și fac din religie o meserie, indiferent de religie, american, conducător religios, care a condus Templul Popoarelor între 1955 și 1978. În ceea ce el a numit „sinucidere revoluționară”, Jones și membrii cercului său interior au planificat și orchestrat o crimă-sinucidere în masă în comuna sa îndepărtată din junglă din Jonestown , Guyana , pe 18 noiembrie 1978. Jones și evenimentele care au avut loc la Jonestown au avut o influență definitorie asupra percepției societății asupra cultelor .
În copilărie, Jones a dezvoltat o afinitate pentru penticostalism și o dorință de a predica. El a fost hirotonit ca pastor creștin în Adunările Independente ale lui Dumnezeu , atrăgând primul său grup de adepți în timp ce participa la mișcarea Penticostal Latter Rain și la Trezirea Vindecării din anii 1950. Popularitatea inițială a lui Jones a apărut din aparițiile sale comune în campania cu liderii proeminenți ai mișcării, William Branham și Joseph Mattsson-Boze , și din sprijinul lor față de ministerul său. Jones a fondat organizația care avea să devină Templul Popoarelor din Indianapolis în 1955. În 1956, Jones a început să fie influențat de Father Divine și de mișcarea Peace Mission . Jones s-a remarcat prin activismul pentru drepturile civile , fondând Templul ca o congregație complet integrată . În 1964, Jones sa alăturat și a fost hirotonit ca slujitor de către Discipolii lui Hristos ; Atracția lui față de discipoli s-a datorat în mare măsură autonomiei și toleranței pe care le-au acordat opiniilor diferite din cadrul denominației lor.
În 1965, Jones a mutat Templul în California. Grupul și-a stabilit sediul în San Francisco , unde s-a implicat puternic în activități politice și caritabile de-a lungul anilor 1970. Jones a dezvoltat legături cu politicieni proeminenți din California și a fost numit președinte al Comisiei Autorității pentru Locuințe din San Francisco în 1975. Începând cu sfârșitul anilor 1960, au început să iasă la suprafață rapoarte despre abuz, pe măsură ce Jones a devenit din ce în ce mai vocal în respingerea creștinismului tradițional și a început să promoveze o formă de anticapitalism a numit „socialism apostolic” și făcând pretenții despre propria sa divinitate. Jones a devenit din ce în ce mai controlant asupra adepților săi din Templul Popoarelor, care la apogeu avea peste 3.000 de membri. Adepții lui Jones s-au angajat într-un stil de viață comunal în care mulți și-au predat toate veniturile și proprietățile lui Jones și Peoples Temple, care au condus toate aspectele vieții comunității.
După o perioadă de publicitate negativă în mass-media și rapoarte de abuz la Templul Popoarelor, Jones a ordonat construirea comunei Jonestown din Guyana în 1974 și i-a convins sau a obligat pe mulți dintre adepții săi să locuiască acolo cu el. Jones a susținut că construia un paradis socialist liber de opresiunea guvernului Statelor Unite. Până în 1978, au apărut rapoarte despre încălcări ale drepturilor omului și acuzații conform cărora oamenii erau reținuți în Jonestown împotriva voinței lor. Reprezentantul SUA Leo Ryan a condus o delegație în comună în noiembrie a acelui an pentru a investiga aceste rapoarte. În timp ce se îmbarcau într-un zbor de întoarcere cu câțiva foști membri ai Templului care doreau să plece, Ryan și alți patru au fost uciși de oameni înarmați din Jonestown. Jones a ordonat apoi o crimă-sinucidere în masă care a luat viețile a 909 membri ai comunei, dintre care 304 copii; aproape toti membrii au murit baut Flavor Aid cu cianura .
2002: Se deschide primul Muzeu de matematică din lume la Gießen, Germania.
2013: NASA lansează sonda spațială MAVEN pentru a studia atmosfera planetei Marte.
Mars Atmosphere and Volatile Evolution (abreviat MAVEN, în română Evoluția Atmosferei și Volatilității planetei Marte) este o sondă spațială americană destinată cercetării atmosferei lui Marte.
Este o parte a proiectului Mars Scout. Scopul principal al misiunii este, după cum sugerează și numele, studierea stării actuale și evoluției atmosferei marțiene, anume cum a avut loc pierderea acesteia. Sonda MAVEN va efectua măsurarea precisă a ratei de pierdere a atmosferei, care va oferi oamenilor de știință posibilitatea de a determina ce rol a jucat aceasta în schimbarea climatului marțian, precum și să afle mai bine trecutul „planetei roșii”.
