Îs bolnavă de 11 ani, iar singurele dăți în care am fost băgată-n seamă de către sistem o fost când mi s-o întâmplat câte ceva super nașpa. M-am săturat să mi se întâmple câte ceva rău ca să fiu băgată-n seamă de sistem, că nu cred că mai am așa multe vieți.
Mi-o venit pensia mărită, pentru 5 ani pe cartea de muncă (prin anii 2000 lucrai la terase, baruri, fără carte de muncă, care după ce că îți dădeau țeapă te mai și înjurau/amenințau/băteau. Cred că am vreo 8 ani așa. Pe la o terasă unde lucrai ca barman, dar nu te lăsau să faci inventar și tot timpul ieșeai lipsă, DOH!, pe la alte magazine unde fetele cu experiență și fără dumnezeu împachetau blugii de 3 ori ca să te facă să-i numeri triplu), pentru 5 cărți scrise și 11 ani de handicap!
800 de lei!
O SĂ ÎMI CUMPĂR UN UNICORN!
Acum mă întreabă al meu cum am putut să trec peste toate abuzurile și să fiu super WEEEE în ziua de azi.
Pentru că pentru mine zilele astea îs cele mai frumoase din viața mea.
Filme, seriale și internet!
Cele mai frumoase timpuri pe care le-am cunoscut.
EVER!
