1055: Teodora este încoronată împărăteasă a Imperiului bizantin.
Teodora a fost fiica cea mai mică a împăratului Constantin al VIII-lea . După ce tatăl Teodorei a murit în 1028, sora ei mai mare Zoë a condus împreună cu soții ei Romanos al III-lea și Mihail al IV-lea , a ținut-o pe Teodora îndeaproape. După două comploturi dejucate, Teodora a fost exilată într-o mănăstire insulară din Marea Marmara în 1031. Un deceniu mai târziu, oamenii din Constantinopol s-au ridicat împotriva nepotului și succesorului lui Mihai al IV-lea, Mihai al V-lea , și au insistat ca Teodora să se întoarcă să conducă alături de Zoë.
După 65 de zile, Zoë s-a căsătorit din nou cu Constantin al IX-lea , care și-a asumat responsabilitățile imperiale. Se pare că Teodora s-a retras într-o mănăstire după moartea lui Zoe în 1050. Când Constantin a murit, Teodora, în vârstă de 74 de ani, s-a întors pe tron, în ciuda opoziției acerbe din partea oficialilor judecătorești și a reclamanților militari. Timp de 16 luni a domnit ca împărăteasă de sine stătătoare, înainte de a ceda unei boli subite și a murit la 76 de ani. A fost ultimul conducător al liniei macedonene.
1569: Prima loterie despre care sunt date istorice în Anglia.
Organizat sub domnia reginei Elisabeta I, acest eveniment a fost creat pentru a strânge fonduri destinate unor proiecte publice importante, inclusiv fortificații și alte lucrări de infrastructură.
Locația: Loteria a avut loc la St. Paul’s Cathedral din Londra, un loc central și accesibil.
Participanții puteau câștiga premii constând în bani, obiecte de valoare (precum vase de argint) și alte bunuri. Fondul de premii era generos pentru acea perioadă, ceea ce a atras un număr mare de participanți.
Fiecare bilet costa o sumă semnificativă (aproximativ 10 șilingi), ceea ce făcea ca participarea să fie accesibilă doar persoanelor înstărite. Cu toate acestea, fiecare bilet era considerat o formă de „investiție”, deoarece nu numai că oferea șansa de a câștiga, dar asigura și un mic „cadou” fiecărui participant.
Această loterie marchează începutul utilizării loteriilor ca mijloc de finanțare pentru proiecte publice. De asemenea, reflectă un moment de inovație financiară în Anglia elisabetană, combinând scopuri pragmatice cu divertismentul. Evenimentul a fost organizat cu acordul și sub supravegherea directă a coroanei, ceea ce a ajutat la consolidarea încrederii în sistem.
Loteriile au continuat să fie utilizate în Anglia și în alte țări europene în secolele următoare, atât ca sursă de finanțare publică, cât și ca formă de divertisment. Deși primele loterii din Anglia au fost mai puțin frecvente, conceptul s-a dezvoltat și a evoluat, devenind o tradiție modernă în multe societăți.
1787: Astronomul britanic de origine germană William Herschel descoperă Titania și Oberon, doi sateliți ai lui Uranus.
Titania, denumită și Uranus III , este cea mai mare lună a lui Uranus. Cu un diametru de 1.578 kilometri este a opta lună ca mărime din Sistemul Solar, cu o suprafață comparabilă cu cea a Australiei. Descoperit de William Herschel în 1787, poartă numele reginei zânelor din Visul unei nopți de vară de Shakespeare. Orbita sa se află în interiorul magnetosferei lui Uranus .
Titania constă din cantități aproximativ egale de gheață și rocă și este probabil diferențiată într-un miez stâncos și o manta de gheață. Un strat de apă lichidă poate fi prezent la limita miez-manta . Suprafața sa, care este relativ închisă și ușor roșie la culoare, pare să fi fost modelată atât de impacturi, cât și de procese endogene. Este acoperit cu numeroase cratere de impact care ating până la 326 de kilometri (203 mi) în diametru, dar este mai puțin craterizat decât Oberon, cel mai îndepărtat dintre cei cinci luni mari ai lui Uranus.
1922: Leonard Thompson devine prima persoană care i s-a injectat insulină.
Thompson a fost tratat pentru prima dată la Spitalul pentru Copii Bolnavi. A primit prima sa injecție în Toronto, Ontario , la 11 ianuarie 1922, la vârsta de 13 ani. Prima injecție avea o impuritate aparentă care a fost cauza probabilă a reacției alergice pe care a prezentat-o. După ce James Collip a dezvoltat un proces rafinat pentru a îmbunătăți extractul de pancreas canin, a doua doză a fost administrată cu succes tânărului pacient la 12 zile după prima.
Thompson a arătat semne de îmbunătățire a sănătății și a continuat să trăiască încă 13 ani luând doze de insulină, înainte de a muri de pneumonie la vârsta de 26 de ani.
Până când insulina a fost făcută clinic disponibilă, un diagnostic de diabet de tip 1 a fost o condamnare la moarte, mai mult sau mai puțin rapid (de obicei în câteva luni și frecvent în câteva săptămâni sau zile).
1946: Proclamarea Republicii Albania.
1958: Ion Gheorghe Maurer este ales președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale.
Maurer s-a născut ca Jean Georges Maurer în 1902 la București. În documente secrete ale Ministerului de Externe Britanic era menționată ca dată a nașterii ziua de 8 iulie 1899, iar ca loc al nașterii comuna Vorumloc din județul Târnava Mare. Bunicul său patern, sas din Sighișoara, se mutase în Muntenia. Tatăl său a fost profesor de franceză și germană și director la școala Buftea din București, mama franțuzoaică, profesoară de franceză, se numea Jeanne Émilie Desmaret. Maurer nu a vorbit, însă, limba germană, ci vorbea fluent limbile română și franceză. După ce a studiat dreptul la București (până în 1923) și apoi la Sorbona la Paris unde și-a luat doctoratul în 1925, Maurer a activat ca judecător la Agnita apoi ca asistent de procuror sau procuror la Sighișoara. A fost primit în Baroul Avocaților de București. Ca avocat a reprezentat în instanțele juridice atât marile bănci românești, cât si „ilegaliști” comuniști români în procesele politice dinainte de război.
În anul 1937 a devenit membru al Partidului Comunist din România.
Între anii 1947-1951, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român. A fost ales membru titular al Academiei Române din 1955.
În guvernul Petru Groza a fost numit subsecretar de Stat la Ministerul Comunicațiilor și Lucrărilor Publice. În același an, a făcut parte din delegația care a participat la Conferința de Pace de la Paris.
A fost numit ministru de externe în 1957 în guvernul condus de Chivu Stoica. În 1958 a fost ales președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale (funcție de șef de stat). A fost ales membru al Biroului Politic al CC al PCR în 1960, poziție pe care a păstrat-o și după numirea sa ca prim-ministru în 1961.
În perioada cât a fost prim-ministru (a condus cinci guverne succesive din 21 martie 1961 până la 28 martie 1974), a făcut numeroase vizite în străinătate, pentru a înlesni relațiile economice sau a întări legăturile politice. A făcut câte două vizite în URSS și China (martie 1964) pentru a media în conflictul dintre cele două mari țări socialiste. La 28 septemberie 1967 a călătorit în secret la Hanoi, cu scopul de a convinge guvernul comunist al Vietnamului de Nord să-și schimbe poziția dură și să adere la demersurile care aveau ca scop terminarea războiului cu Vietnamul de Sud. În mandatele sale economia României a înregistrat o creștere medie de peste 9% pe an.
În 1972, în aceeași zi când Ceaușescu îi îndemna pe activiștii comuniști să lupte pentru realizarea planului cincinal în 4 ani și jumătate, Maurer a surprins opinia publică prin discursul său de la Cluj, în care a declarat, că „Mai bine mai puțin, dar mai bine”. Discursul său a fost ignorat de mass-media, un semn sigur al marginalizării sale treptate, și ascensiunii Elenei Ceaușescu.
La ședința CC al PCR din 25-26 martie 1974, au fost îndepărtați din funcții mai mulți adversari ai lui Nicolae Ceaușescu. Maurer a fost scos la pensie la cererea lui, pe motiv de boală.
După revoluția din 1989 a rămas sceptic, nu s-a mai implicat în viața publică. Într-un interviu acordat revistei „Flacăra” în 1992, el afirma că, în afară de Ion Iliescu, care îi mai cerea, prin 1990, câte un sfat, nici foștii, nici actualii demnitari nu-l vizitau.
