În Critica Programului de la Gotha (1875), Marx face ceva ce mulți dintre epigonii lui n-au mai apucat să facă: gândește pe termen lung.
Nu descrie o lume de mâine dimineață, ci una în care forțele de producție au crescut suficient de mult încât munca să nu mai fie o corvoadă, ci o activitate firească, iar bogăția socială să nu mai fie o resursă rară.
Abia atunci, spune el, poate fi depășit „orizontul îngust al dreptului burghez” și societatea își poate permite să scrie pe steaguri: „De la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi”.
Interesant este că, la 150 de ani distanță, o idee asemănătoare apare nu într-un manifest socialist, ci în declarațiile unui miliardar din Silicon Valley.
Elon Musk vorbește des despre venitul minim garantat, nu din nostalgii marxiste, ci dintr-un motiv mult mai pragmatic: automatizarea, inteligența artificială și progresul tehnic vor face pur și simplu munca umană ineficientă.
Nu pentru că oamenii ar deveni leneși, ci pentru că nu va mai fi nevoie de ei în același volum ca înainte.
Când productivitatea explodează, problema nu mai este cum producem, ci cum distribuim fără să ne dăm societatea cu capul de asfalt.
Un astfel de venit minim garantat nu ar fi un salariu fără muncă și nici un bilet la lux.
Ar fi mai degrabă o pensie socială de bază, un drept de a exista fără umilință.
Nu îți va permite o mașină nouă sau vacanțe în Dubai, dar îți va permite să mănânci, să ai un acoperiș deasupra capului și să nu accepți orice mizerie doar ca să supraviețuiești.
Majoritatea oamenilor vor circula cu transportul în comun, vor merge în vacanță la Amara sau poate nici nu vor mai simți nevoia să se deplaseze prea mult, pentru că în cartiere organizate inteligent vor găsi cam tot ce le trebuie.
Nu e o tragedie. E doar o viață mai puțin isterică.
Să ne imaginăm, de pildă, că începând cu 2027, în România se oprește orice formă de subvenție, mascată sau nu.
Desființăm instituțiile decorative și industriile ținute artificial în viață.
ICR-ul dispare, iar domnul Cărtărescu trăiește din ce scrie și vinde, la fel ca orice alt scriitor.
Agricultorii produc eficient și le cumpărăm marfa; dacă nu, cumpărăm cartofi din Brazilia.
Orice activitate care consumă mai mult decât produce este lăsată să se stingă natural.
Dar — și aici e diferența față de darwinismul economic de tip junglă — nu lăsăm oamenii să moară de foame.
Scriitorii fără public, militarii scoși din sistem, notarii rămași fără privilegii primesc toți un venit minim garantat.
O bază.
Nu privilegii, nu rente, nu sinecuri.
Doar siguranța existenței.
Rezultatul nu ar fi prăbușirea țării, așa cum se va striga inevitabil.
Din contră.
Ar apărea o economie mai reală, cu mai puțină minciună contabilă, cu mai puțini „antreprenori de fonduri” care trăiesc exclusiv din munca altora și cu o piață a muncii mai demnă.
Când omul nu mai este cu spatele la zid, refuză mizeria, iar angajatorul este obligat să ofere condiții reale, nu povești motivaționale.
Nu e comunism și nu e nici neoliberalism.
E pur și simplu recunoașterea faptului că societatea a ajuns suficient de bogată încât să nu mai fie nevoie să se prefacă. Marx ar spune că e o fază superioară.
Musk ar spune că e inevitabilă.
Iar România, pentru prima dată după mult timp, ar putea spune măcar atât: „nu mai mințim pe hârtie”.
*
Problema primului tur al alegerilor prezidențiale a fost, în realitate, una mult mai complicată decât au lăsat să se înțeleagă comunicatele oficiale și dezbaterile televizate.
Nu a fost o simplă confruntare electorală, ci un diagnostic crud al societății românești.
Practic, am avut de ales între două tabere, ambele profund problematice, fiecare în felul ei.
Prima tabără era formată din cetățeni imbecilizați metodic de zeci de ani de școală prost făcută.
O școală în care istoria predată a fost o poveste cu eroi perfecți, conducători buni și înțelepți care n-au făcut niciodată greșeli și un popor român genial prin definiție.
Un popor care a inventat culoarea albastră, avionul cu reacție, elicopterul cu motor de Mobra și tratamentul universal pentru cancer din plante crescute pe maidan. Unii dintre acești români au inventat chiar și vaccinul anti-COVID, chiar aici la Timișoara, dar, desigur, l-au furat corporațiile străine.
Această tabără nu este proastă în sens medical, ci intoxicată.
Crescută cu mituri, conspirații și un naționalism de carton, ușor inflamabil și complet steril intelectual.
Reprezentantul ei politic a fost un personaj interesant, un fel de Dan Brown autohton, cu diferența esențială că nu scrie romane.
Le spune direct, la televizor, cu aerul unui om care „știe mai multe”, iar publicul, obosit de realitate, îl crede.
Cealaltă tabără este, la vârf, compusă din asasini economici, oameni bine școliți, cu diplome serioase, care înțeleg perfect mecanismele globale și știu exact cum se extrage valoare dintr-o țară fără să pară jaf.
La bază această tabără este susținută de cetățeni care au reținut din istorie un singur lucru: rușii le-au furat bunicilor ceasurile de la mână, știindu-se că România este o țară minunată, în care fiecare cetățean avea câte un ceas la mână în acea perioadă.
Nu i-a interesat contextul, cauzele, jocurile geopolitice sau vina elitelor locale.
Important era mesajul simplu: „rușii sunt răi, noi am fost buni și furați”.
Această tabără a fost reprezentată de o tută cu două cruci mari la gât, care, de fiecare dată când deschidea gura, recita discursuri antirusești parcă scoase dintr-un manual de propagandă occidentală. Probabil scrise în laboratoare discrete, cu aer condiționat, din zona MI6 sau pe undeva pe lângă.
Multă patimă, puțină gândire, zero politică externă reală.
Mai exista, desigur, și un al treilea candidat.
Unul decent, bine pregătit, coerent, cu un discurs normal într-o lume care ar avea nevoie de normalitate.
Toți erau de acord că acest aesta cel mai frumos și mai deștept dintre candidați, dar nu l-a votat nimeni.
Nu pentru că ar fi fost incompetent, ci pentru că era ungur.
Atât.
În România profundă, acesta rămâne un argument suficient de solid încât să anuleze orice program politic.
Și atunci, ce era de făcut?
Să ne apucăm să reînvățăm poporul român istoria reală?
Să explicăm diferența dintre mit și fapt, dintre propagandă și analiză?
Să reeducăm o majoritate care confundă trecutul cu basmul?
Nu era timp pentru așa ceva.
Reeducarea durează generații, nu cicluri electorale.
Și, în același timp, nu puteai lăsa niciunul dintre cei doi candidați rămași să conducă România, chiar dacă ar fi fost „democratic”.
Pentru că democrația nu garantează automat și binele. Ea garantează doar procedura.
Este de neconceput să lași poporul să aleagă „democratic” între un șarlatan și o telegrafistă.
Așa că s-a făcut singurul lucru posibil într-o situație imposibilă: s-a găsit un motiv oarecare, s-au anulat alegerile și s-au organizat altele.
O soluție brutală, nedemocratică în aparență, dar poate mai puțin periculoasă decât alternativa.
Din păcate, problema principală a rămas neatinsă.
Majoritatea populației României continuă să trăiască într-o realitate paralelă, construită din legende, frici și sloganuri.
Fără o reformă profundă a educației, fără o istorie spusă onest și fără o minimă alfabetizare politică, vom repeta același scenariu la nesfârșit.
Alegerile se pot anula. Prostia organizată, nu.
*
Problema premiului Nobel, pe care femeia aceea din Venezuela vrea să i-l dea lui Trump poate fi rezolvată extrem de ușor, într-un mod aproape „Solomonic”.
Femeia să-și păstreze medalia aceea și să-i dea banii lui Trump.
***
„Economisirea pentru pensie nu va mai conta!” Viziunea utopică a lui Elon Musk
Miliardarul Elon Musk a declarat recent, în cadrul unui podcast, că economisirea pentru pensie s-ar putea să devină inutilă în curând.
Institutul Nobel anunță că Premiul Nobel pentru Pace nu poate fi transferat, după ce Machado a sugerat că l-ar oferi lui Trump
Institutul a transmis că hotărârea de acordare a unui Premiu Nobel este definitivă și nu poate fi contestată, potrivit statutelor Fundației Nobel.
De asemenea, comitetele care acordă premiile nu comentează acțiunile sau declarațiile laureaților după ce aceștia au primit distincțiile.
„Odată ce un Premiu Nobel este anunțat, el nu poate fi retras, împărțit sau transferat altora”, au declarat vineri Comitetul Nobel Norvegian și Institutul Nobel Norvegian. „Decizia este finală și rămâne valabilă pentru totdeauna”.
Inocentizarea bestiilor
O femeie total nevinovată în fața legii a fost ucisă rapid de o brută îmbrăcată în polițist și infuzată cu ură împotriva oricui mișcă în frontul privirii sale, o brută pentru care omorârea unui om e doar împlinirea seacă a…
Băsescu: Nu există o dovadă convingătoare despre fraudarea alegerilor cu sprijinul ruşilor.
Traian Băsescu, fost preşedinte al României, este de părere că autorităţile din România nu au dovezi solide care să fi stat la baza deciziei de anulare a alegerilor prezidenţiale din anul 2024. „Eu zic că nu există o dovadă convingătoare despre fraudarea alegerilor cu sprijinul ruşilor. În primul rând, dacă se băgau ruşii, reuşea”, spune […]
Traian Băsescu explică cum ar fi trebuit redus deficitul bugetar: „Aici trebuia operat”
Fostul președinte al României, Traian Băsescu, crede că pentru reducerea deficitului bugetar nu era nevoie de creșterea taxelor, ci de reducerea cheltuielilor statului. Acesta susține că deficitul nu a fost provocat de întreaga populație și spune că guvernul ar fi trebuit să intervină la nivelul pensiilor, salariilor și sporurilor.
Băsescu consideră că Nicușor Dan „face o mare greşeală şi este într-o capcană” dacă prezintă un raport privind anularea alegerilor
Fostul președinte Traian Băsescu a declarat sâmbătă, 10 ianuarie, că Nicușor Dan „face o mare greşeală şi este într-o capcană” dacă prezintă un raport privind anularea alegerilor din noiembrie 2024.
Leul românesc e supraevaluat cu circa 10%, arată un raport al ONU.
Potrivit Raportului „Situația economică mondială și perspectivele pentru 2026”, publicat de ONU, moneda României este supraevaluată cu circa 10%. Organizația a calculat rata reală efectivă de schimb (REER), un mod de a evalua o monedă…
