Pe scena sălii, în niște fotolii adânci stăteau seniorii, oameni obosiți de anii care trecuseră peste ei.
Pentru că nu îl interesa ce se discută în sală, Poetul se cățărase pe o scară și încerca să lipească cu prenadez o cruce din lemn pe peretele sălii.
Emil plecase după țigări.
Ajunseseră la guvernare, dar nu se bucurau atât de mult cum își închipuiau că se va întâmpla.
Adevărul este că erau puțin speriați, nu se gândiseră vreodată că acest lucru s-ar putea întâmpla.
Una este să faci planuri când te întâlnești duminica cu prietenii în parc și alta este să fii obligat să îți pui planurile în aplicare.
De sus se vedea cum clipesc ca niște licurici steluțele ascunse sub umerii sacourilor pe care le purtau cei din sală.
– Domnilor și doamnelor, astăzi trebuie să hotărâm ce este de făcut pentru ca această țară să își regăsească, în sfârșit, parcursul european, spuse vorbitorul.
– Așteptăm propunerile dumneavoastră.
În afară de unul din seniori, negru la față și cu o burtă imensă, care mormăia ceva despre pădurile strămoșilor, nimeni nu spunea nimic.
Mai mult, cu toții se fereau să se uite spre vorbitor, de frică să nu li se dea cuvântul.
Unuia din seniori, care adormise de mult, capul îi cădea tot mai jos.
Visa la vremurile frumoase din perioada interbelică în care, atunci când sosea la conac, țăranii îmbrăcați cu frumoase costume populare îi pupau respectuos mâna.
La un moment dat își pierde echilibrul, reușește să se redreseze și se trezește brusc strigând, nu se știe de ce:
– Să scriem cu Î din A!
– Excelent, spune vorbitorul de la tribună, începând de astăzi în România nu se va mai scrie cu Î din I, așa cum ne-a impus regimul comunist cu ajutorul armatei sovietice, ci vom scrie cu Î din A, așa cum au făcut întotdeauna strămoșii noștri, încă de când au scris pe “Tăblițele de la Tărtăria”.
– Și pentru a ne dovedi atașamentul pentru valorile democrației occidentale, nu vom mai spune “SÎNT” cum spun comuniștii, ci vom spune “SUNT”, strigă altcineva din sală.
Timp de câteva minute sala a vuit de aplauze, unii chiar s-au ridicat în picioare strigând “bravo”.
Nu mai trebuia decât să intrăm în NATO, restul problemelor erau rezolvate.
***
Cei care se vor muta în zilele următoare la Palatul Victoria trebuie să aibă mare grijă pentru ca istoria să nu se repete.
