Dacă cineva curios va merge în locul din această poză și se va uita atent în jur, va constata un lucru foarte interesant:
În stânga este un spațiu verde, lângă bloc.
Dacă ne uităm cu atenție la plantele care cresc pe acel spațiu verde (eu m-am uitat), vom constata că nu există nici cea mai mică urmă de ambrozie.
În dreapta este un alt spațiu verde.
Din nou, nici urmă de ambrozie.
În mijloc însă, pe acea insulă care este la o distanță de numai câțiva metri de spațiile verzi din stânga și din dreapta, vom vedea că între firele de lavandă, sau ce e acolo, își face loc o frumoasă cultură de ambrozie.
Pe străzile din apropiere vom constata din nou același fenomen.
În unele locuri, chiar dacă acolo iarba este cosită relativ frecvent, există culturi viguroase de ambrozie.
Iar vis-a-vis, la o distanță de numai câțiva metri, pe terenul din plan îndepărtat, care este cosit cel mult o dată la câțiva ani, nu găsești urmă de ambrozie.
Explicația este cât se poate de simplă, ambrozia preferă terenurile afânate, însorite și lipsite de copaci.
Acolo unde sunt copaci sau terenul este tasat sunt puține șanse să apără tufe de ambrozie.
Nu ne trebuie o facultate de horticultură pentru a afla acest lucru, ajunge să căutăm pe Wikipedia.
În pozele de mai sus locurile în care crește ambrozia sunt toate cu terenuri de umplutură, afânate și, mai ales, însorite.
Dacă una dintre aceste condiții lipsește, ambrozia dispare pentru că nu-i place nici umbra copacilor, nici un teren care nu a fost săpat de mult timp sau pe care rădăcinile de iarbă îl fac să nu fie foarte permeabil.
În poza următoare puteți vedea un teren însorit, plin de tot felul de buruieni, dar pe care nu veți găsi nicio urmă de ambrozie.
Explicația este că pământul din acel loc este foarte tasat, cred că din 1996 nu a mai făcut nimeni nimic acolo.
Și terenul din pozele de mai jos, este vorba despre o “plantație de protecție”, loc unde nu prea ar fi fost voie să se facă defrișări, indiferent de forma de proprietate, poate fi considerat material didactic pentru cei care, după ce în șoală au studiat păpădia, acum doresc să studieze și ambrozia.
Atât timp cât pe acel teren era vegetație, nu găseai urmă de ambrozie.
Se găseau probabil acolo sute de specii de plante (și animale), dar nu ambrozie.
La un moment dat, nu demult, dintr-un motiv pe care nu îl înțeleg, terenul a fost complet defrișat, devenind un deșert expus în permanență la soare.
În felul acesta cei care locuiesc acolo au fost lipsiți de o cantitate însemnată de oxigen, întreg ecosistemul din acea zonă a fost distrus, locul a devenit sursă de praf și o insulă de căldură.
Și după scurt timp a început să apară și ambrozia.
Din fericire, vegetația de acolo se reface foarte rapid, așa că probabil la anul nu va mai exista nici urmă de ambrozie.
Ce ar trebui făcut pentru ca ambrozia să dispară?
Există persoane care și-au făcut un hobby în a se plimba prin oraș și a smulge plăntuțele de ambrozie.
Nu e rău, dar este o metodă la fel de eficientă ca aceea prin care ai încerca să scapi omenirea de păduchi prinzându-i unul câte unul după care să îi strivești între unghii.
Smulgând sau tăind plantele de ambrozie înseamnă să înlăturăm doar efectul, nu și cauza.
De fapt, chiar articolul din Wikipedia ne învață ce ar trebui să facem.
În primul rând aflăm că ambroziei nu îi plac copacii, ci, din contră, îi plac defrișările.
Parcă ar fi primarul Timișoarei…
Ceea ce înseamnă că cea mai elegantă și eficientă metodă de a scăpa de ambrozie este să plantăm cât mai mulți copaci și să încetăm defrișările.
Atunci când toate terenurile vor fi umbrite de copaci nu vom mai avea ambrozie.
Mai aflăm că ambroziei îi plac terenurile afânate.
Păi atunci, domnilor de la primărie, gaze, canalizare și apă, când mai săpăm șanțuri pe străzi, după ce ne-am terminat treaba și le astupăm la loc, să nu mai lăsăm acolo mormanul de pământ afânat, așa cum avem obiceiul, ci să tasăm pământul după care îl plantăm din nou cu iarbă, lăsându-l exact așa cum l-am găsit.
Observăm că soluțiile eficiente pentru a scăpa de ambrozie sunt simple și de bun simț.
Soluția cea mai la îndemână ar fi ca încă de mâine administrația orașului să se apuce să planteze cât se poate de mulți copaci, la nevoie cerând și sprijinul cetățenilor și rezolvând astfel atât problema ambroziei cât și celelalte probleme care au apărut datorită deficitului de copaci și de suprafețe verzi.
Din păcate, administrația orașului nu dorește să facă acest lucru.
Sau, atunci când plantează copaci o face cum nu se poate mai greșit, plantează copaci scumpi, din specii care nu sunt complet aclimatizate și a căror coroană nu este destul de bogată pentru a umbri solul,
sau copaci care nu au ajuns încă la maturitate și a căror șansă de supraviețuire este aproape inexistentă.
Iată cum arată niște copaci plantați de primăria Timișoara după doi ani de la plantare, este vorba despre cei din prim plan, susținuți de șipcile acelea, nu de cei din spate:
Sau, la ordinul primarului și a apropiaților săi, sunt tăiați copacii care fac umbră și se plantează alții care nu fac umbră, doar pentru ca firmele apropiate de cei care fac parte din administrație să prospere, în defavoarea cetățenilor acestui oraș.
O altă soluție ar fi schimbarea administrației.
Aceasta este soluția cea mai legală, dar și cea mai ineficientă, dacă ai ales un incompetent, farseur sau pur și simplu iresponsabil, vrând nevrând trebuie să stai patru ani cu el.
În patru ani un om din ăsta îți distruge orașul defrișând tot ce e verde și transformându-l într-o imensă parcare.
Din moment ce nu există pârghii pentru a obliga administrația să facă ceea ce este bine și corect și aceasta și-a demonstrat cu vârf și îndesat incompetența și reavoința în privința acestei probleme, cetățenii poate ar fi îndreptățiți să ia problema în propriile mâini.
În loc să se plimbe prin oraș smulgând câte un firicel de ambrozie, oamenii și-ar petrece timpul mult mai eficient eliminând indirect această plantă prin plantarea copăceilor.
Nu cine știe ce tuia, pini maritimi sau alți copaci scumpi cu șanse minime de supraviețuire fără îngrijire permanentă, ci copaci ieftini, rezistenți, care cresc repede, nu au nevoie de îngrijire, au o capacitate mare de a umbri solul și care nici nu fac fructe care să provoace mizerie pe stradă, cum se întâmplă cu minunații corcoduși thailandezi sau singaporezi cu frunze roșii plantați de administrație.
Chiar în zona în care am făcut pozele de mai sus se pot găsi astfel de copaci, nu trebuie decât, mai spre toamnă, să-i scoatem cu grijă de unde au crescut spontan și să-i transplantăm pe marginea trotuarelor sau în alte locuri care acum sunt însorite și pe care crește ambrozia.
De exemplu copăceii ăștia, cresc extrem de repede, nu au nevoie de nici un fel de îngrijire, nici de un teren special și uitați-vă ce frumoși cresc în câțiva ani.
Și nu fac nici mizerie, uitați-vă ce mare e copacul dar trotuarul de sub el e cât se poate de curat.
Sau salcâmi, numai pe acest teren găsim destui puieți de salcâm pentru întregul oraș, nu ne trebuie decât un cuțitaș sau o cazma, ceva, să-i scoatem de acolo de unde oricum vor fi omorâți la următoarea defrișare a terenului și să-i transplantăm în altă parte.
Cu cât mai mulți, cu atât mai bine, dacă din 10 copăcei transplantați supraviețuiesc 5, înseamnă că avem cu cinci copaci mai mult decât dacă nu am face nimic.
Aceasta ar fi o formă de nesupunere civică, dar o nesupunere civică pozitivă, în care cetățenii fac ceea ce administrația, deoarece este incompetentă sau coruptă, nu știe sau nu vrea să facă.
Scriem pentru timișoreni. Aflați mai multe despre noi!