Ieri am citit undeva că doamna Maria Grapini îi certa pe intelectualii Timișoarei pentru că îl vor primar pe Domninic Fritz:
“Chiar asa? Intelectualii Timisoarei sustin o persoana straina de Timisoara, pentru a fi primar?
De unde o fi increderea intr-un om pe care nu l-au cunoscut, nu au vazut ceva concret facut de persoana recent venita din Germania?
Chiar sa nu mai existe nici un strop de obiectivism?
Acum vreo 15-20 de ani, o parte dintre acesti intelectuali făcuseră un portret robot a viitorului primar si puseseră pe primul loc conditia ca viitorul primar sa se fi nascut in Timisoara! De la o extrema la alta? Care o fi motivul?
Eu sper ca timisorenii sa voteze o femeie, medic, cu rezultate excepționale in administrarea spitalului Victor Babes! Doamne ajuta!”
Începem cu o greșeală care nu e a doamnei Grapini.
„Intelectualii Timișoarei”.
Ce e fiță asta? Cine sunt intelectualii Timișoarei? E vorba despre scriitori din acest oraș? Pictorii sunt intelectuali? Dar blogherii, le trebuie și o facultate sau ajunge să se exprime în scris pentru a fi intelectuali? Inginerii se spune că nu sunt intelectuali. Votează domnii Pleșu și Liiceanu în Timișoara? Îmi spunea un prieten care mi-a văzut biblioteca că sunt un intelectual. O fi adevărat? Câte volume ar trebui să aibă o bibliotecă pentru ca posesorul ei să fie considerat intelectual? Oare cei care nu au terminat o facultate au voie să semneze pe acea listă a intelectualilor?
După cum puteți constata, se nasc o mulțime de întrebări.
Cred că cei care au numit astfel acea listă de semnături au făcut o mare prostie, ia să ne băgăm în seamă puțin, ăștia care suntem intelectuali, adică mai buni și mai frumoși decât pulimea care muncește în fabrici și uzine.
În loc să-l ajute pe domnul Fritz, i-au făcut un imens deserviciu. Au creat o imensă falie între dânsul, acum perceput ca un personaj susținut de „intelectuali” și ceilalți, care poate nu se consideră intelectuali.
Credeau că dacă au făcut o listă, vecinii mei și ai dumneavoastră care nu sunt neapărat intelectuali vor fi atât de impresionați încât vor spune “da, dacă până și intelectualii au spus că ăla trebuie votat, îl votez și eu”
Domnilor și doamnelor, nu ați dovedit că sunteți intelectuali, dar sigur ați arătat că sunteți niște narcisiști care se uită în fiecare dimineață în oglindă admirându-și-o cât e de mare.
E păcat că s-a întâmplat acest lucru pentru că domnul Fritz, așa cum l-am perceput eu, nu este un elitist.
Asta trebuie de fapt să rețină alegătorii, atât cei care sunt cât și cei care nu sunt niște intelectuali.
Și acum să revenim la doamna Grapini, cu ceva care are o oarecare legătură cu mine.
Eu am fost cel care a spus că orice candidat la funcția de primar al acestui oraș ar trebui să se fi născut în Timișoara. Intelectualii nu au spus-o pentru că nu este “politically correct” să spui așa ceva. Și completam, „nu numai născut, dar și cu ambele seturi de bunici înmormântate într-unul din cimitirele orașului”. Ideea se continua cu „sau născut și crescut într-un oraș egal ca mărime sau mai mare decât Timișoara”.
Îmi mențin și acum părerea, cineva care a crescut într-un sat sau într-un orășel nu e mai rău decât cel crescut într-un mare oraș. Dar fiecare om are tendința să compare localitățile în care ajunge de-a lungul vieții cu locurile natale, pe care le consideră paradisul pierdut,. Și, în consecință, dacă are și puterea necesară, are tendința să transforme localitatea respectivă în acel paradis.
De aceea, dacă e să alegem e mai bine să alegem pe cineva care va avea tendința să transforme Timișoara într-o copie a Vienei, a Parisului sau a Amsterdamului, decât într-o copie betonată și marcată cu vopsea albă a localității Bocsig, județul Arad.
În ultimul an am încercat, destul de insistent, să aflu ce au de gând să facă candidații la funcția de primar.
Despre domnul Robu știm exact ce a făcut și ce dorește să facă.
Despre domnul Fritz știm mai puține, a spus că dorește ca deciziile privind un anumit cartier să fie luate de reprezentanții acestuia (lucru cu care eu nu sunt neapărat de acord) și, am înțeles eu, dorește „înverzirea” orașului.
Despre ceilalți candidați nu știm nimic, o doamnă candidată este specialistă și mamă, alții sunt numai specialiști, unul este oltean, ceea ce nu e neapărat un dezavantaj, poate dorința lui este să ne demonstreze că oltenii sunt mai buni decât bănățenii.
Pur și simplu nu ai de ce să-i votezi pe acești candidați despre ale căror intenții nu știi nimic.
Doamna Grapini consideră că este un dezavantaj că domnul Samuel Fritz a venit din Germania.
Doamnă, rudele unei mari majorități a timișorenilor născuți aici au venit din Germania.
Nu este bine să vorbiți despre funie în casa spânzuratului pentru că s-ar putea să vi se amintească și dumneavoastră de origini.
Când îl susțineți pe candidatul de la dumneavoastră de acasă, de la Berești, județul Galați, probabil o astfel de campanie ar avea succes. Aici i-ați făcut doamnei doctor un deserviciu.
V-am mai spus-o de vreo două ori, țara noastră mare și minunată este acum Europa, iar România este un fel de regiune care face parte din marea țară.
După ce am fost cu toții de acord cu acest lucru și am beneficiat de ciocolata și de Cola europeană, nu este frumos ca acum să ne lăsăm papucii pe holul blocului și să spunem că noi suntem români și ce caută un neamț să candideze la noi.
Știți ce trebuia să faceți?
Dacă doreați să o susțineți cu adevărat pe doamna fostă manager, trebuia să vă puneți stafful să facă o cercetare serioasă, să vă uitați de exemplu pe pagina aceea unde discută între ei „haterii” domnului Robu. Astfel ați fi aflat ce nu le place oamenilor și v-ați fi pus candidată să spună că va face invers, că ea nu va tăia copaci, ci va planta copaci adevărați și va face tot ce se poate pentru ca fii și fiicele mamelor al căror vot îl dorește să nu mai stea la coadă la spitalul acela de pe strada Porumbescu pentru tratamente de care au nevoie datorită politicii domnului Robu.
Și am terminat cu doamna Grapini.
Rezumând, în acest moment avem doi candidați, și încă niște iepuri.
Fiecare din cei doi are electoratul său destul de bine definit.
În primul rând cei doi vor fi votați de membrii partidelor care îi susțin și care au anumite interese, pentru că într-un partid nu te înscrii din convingere, ci pentru a beneficia de anumite oportunități.
Dar, să nu uităm că fiecare cetățean, fie că e sau nu membru de partid, are dreptul la un singur vot. Așa că noi, cei care nu suntem de la partid, suntem cei mulți și importanți.
În rest, fiecare din noi va alege în funcție de ceea ce dorește sau ce crede că e bine.
Probabil cei veniți de la țară vor alege asfaltul și betoanele, pentru că asta le-a lipsit acolo de unde au venit.
Orășenii născuți și crescuți aici, sau în alte orașe mari, vor alege copacii și iarba, pentru că întotdeauna în oraș acestea au fost prea puține.
Cei a căror mare realizare în viață este cumpărarea unei mașini, îl vor alege pe domnul Robu.
Ceilalți, care vor trotinete electrice, biciclete și tramvaie până la Reșița îl vor alege pe domnul Fritz.
Cei care au învățat în școală istoria aceea despre care Iorga spunea că este destinată maselor, aia cu răscrucea imperiilor care ne-au dorit bogățiile, îl vor alege pe domnul Robu, că e de de-al nostru și are nume tipic românesc. Ceilalți, care își doresc conducători care umblă cu tramvaiul și se duc în concediu la Amara, îl vor alege pe domnul Fritz.
Iar o mare parte a cetățenilor pur și simplu nu vor merge la vot.
Pentru că, spre deosebire de alte dăți, acum vor trebui să stea la coadă, la o distanță de doi metri unul de altul, după aceea, odată intrați în încăperea în care are loc votarea vor trebui să se dezinfecteze pe mâini, să-și ia singuri buletinul de vot, să-l ștampileze, să dezinfecteze ștampila, să se dezinfecteze din nou pe mâini la ieșire…
Parcă guvernații ar fi dorit să nu mai votăm.
