– Ai participat, ca doctorand, la concursul Games of Science, de popularizare a științei, luna aceasta, în Timișoara. Este un format introdus în România de Ada Roseti, unde concurenții, masteranzi, doctoranzi și tineri cercetători își prezintă munca în intervale scurte de timp, astfel încât prezentarea să trezească interes din partea cuiva care nu se pricepe la domeniul respectiv. Ai reprezentat Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, în fapt ai fost singurul concurent de la UMF. Ceea ce face și mai vrednic de laudă faptul că te-ai clasat pe locul doi – un loc care îți asigură participarea la etapa națională, de la București, care va avea loc peste o lună, în 1 iunie. De aici vine firesc să vorbim despre lucruri care țin de promovarea științei și despre realizările tale.
Deși am mai scris despre asta, spune-ne, te rog, titlul cercetării tale doctorale și ce faci pentru tinerii tăi colegi ATI-ști, pentru a pune totul în context.
– Titlul lucrării mele de doctorat este „Impactul proiectului National Advanced Airway Management (NAAM) Course pentru instruirea medicilor rezidenți de Anestezie, Terapie Intensivă și Medicină de Urgență”, desfășurată în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara.
Această cercetare a pornit dintr-o reală nevoie identificată în sistemul nostru medical: pregătirea uniformă și de înaltă calitate a viitorilor specialiști în Anestezie și Terapie Intensivă (ATI) și Medicină de Urgență în ceea ce privește managementul avansat al căii aeriene, un aspect critic pentru supraviețuirea pacienților aflați în stare gravă sau a celor care se pot deteriora clinic foarte rapid.
Povestea proiectului NAAM a început în anul 2022, odată cu vizita la Timișoara a reprezentanților Societății Române de Anestezie și Terapie Intensivă (SRATI), Societății Europene de Anestezie și Terapie Intensivă (ESAIC) și Societății Europene de Simulare Aplicată în Medicină (SESAM), la SimLAB Timișoara – Centrul de Simulare Medicală Avansată pe care am onoarea să îl coordonez de peste 6 ani. Aici am organizat un curs de tip „Train the Trainer” (TTT) pentru formarea unei rețele naționale de instructori ATI, rețea ce include colegi din marile centre universitare ale țării: Timișoara, Cluj, Tg. Mureș, Iași și București. Scopul acestui curs a fost crearea unei echipe de formatori capabili să transmită mai departe competențe avansate de management al căii aeriene tuturor rezidenților ATI din România.
Din 2022 și până în prezent, împreună cu cei mai dedicați dintre colegii formatori din țară am organizat și coordonat multiple ediții regionale și naționale ale NAAM Course, am reușit să instruim peste 500 de medici rezidenți și specialiști în ATI și Medicină de Urgență, am contribuit activ la adaptarea metodologiei internaționale ESAIC la realitățile din România, pentru a crea un model educațional sustenabil, model care a fost utilizat la conceperea unei noi curricule obligatorii de instruire în rezidențiatul românesc de anestezie și terapie intensivă. De asemenea, am participat la redactarea și prezentarea a două lucrări științifice internaționale referitoare la dezvoltarea și impactul acestui proiect, la congrese internaționale de anestezie și simulare medicală (SESAM și ESAIC), una dintre ele chiar fiind premiată pentru inovație educațională.
Activitatea mea pentru tinerii colegi ATI-ști nu se oprește doar la predarea tehnică a procedurilor avansate. În calitate de coordonator al SimLAB Timișoara, am introdus un model modern de formare bazat pe simulare medicală de înaltă fidelitate, team training și feedback constructiv, elemente esențiale în educația viitorilor anesteziști. Am sprijinit dezvoltarea profesională a colegilor mai tineri prin organizarea de workshopuri hands-on și scenarii de simulare pentru gestionarea urgențelor perioperatorii și de terapie intensivă, participare la inițiative naționale și europene pentru standardizarea educației în Anestezie și Terapie Intensivă prin simulare (de exemplu, alinierea la European Simulation-Based Education Framework elaborat de ESAIC).
Proiectul NAAM este și o inițiativă strategică națională: el a fost inclus oficial în curricula de pregătire a rezidenților ATI în România, servește ca proiect-pilot pentru dezvoltarea altor programe de simulare în specialități medicale critice, și, în mod cert, devine un exemplu de bună practică ce poate inspira inclusiv alte țări din Europa Centrală și de Est.
Astfel, cercetarea mea doctorală nu este doar un demers științific abstract, ci are un impact direct, real și măsurabil în îmbunătățirea siguranței pacienților și în creșterea nivelului de competență a noii generații de medici ATI și de urgență din România. Este o muncă de echipă, de educație continuă și de responsabilitate profesională – valori pe care le promovez activ în activitatea mea de zi cu zi.
În curricula de pregătire a rezidenților, consecutiv acestui curs NAAM au urmat și alte proiecte naționale, care vor deveni esențiale pentru colegii noștri, pe teme specifice: Cursul de Anestezie in Obstetrica NOAT (National/Neonatal Obstetric Anaesthesia Training Course) și Cursul de ecografie de tip POCUS (point of care ultrasound) – proiecte realizate prin colaborarea ESAIC – SESAM – SRATI, Cursul european de Resuscitare Avansata ALS (Advanced Life Support) al Societatii Europene de Resuscitare ERC (European Resuscitation Council) – proiect realizat prin colaborarea ERC – CNRR (Consiliul Național Român de Resuscitare).
Nu trebuie să uităm că, în Anestezie și Terapie Intensivă, fiecare secundă contează, iar fiecare decizie poate însemna diferența dintre viață și moarte. Am convingerea că o educație solidă și modernă, bazată pe simulare realistă, pe lucru în echipă și pe gândire critică, este esențială pentru formarea unor medici capabili să gestioneze momentele cele mai dificile din practica lor clinică.
– Ești obișnuit să vorbești colegilor, dar cum ți s-a părut la concurs și cum ți se pare în general, dacă deja ai avut și alte situații de genul acesta, să vorbești despre munca ta celor care nu sunt medici și mai ales nu sunt anesteziști? Întreb asta gândindu-mă că putem trăi o viață întreagă fără să avem nevoie să înțelegem munca unui inginer ce lucrează cu sudura de nave maritime comerciale (de altfel, respectabilă și ea) dar toți am avut măcar o rudă sau un prieten care a ajuns într-un spital la ATI și am fi vrut să știm ce i se întâmplă, și cine sunt aceia care lucrează cu persoana respectivă, dincolo de „medic rezident”, „medic specialist” sau „medic primar”…
– Deși sunt obișnuit să predau studenților sau colegilor mei mai tineri – fie în sălile de curs, în sala de operație sau în terapie intensivă, la patul bolnavului, fie în centre de simulare sau la congrese – participarea la Games of Science a fost o provocare cu totul specială. Să vorbești despre un subiect atât de tehnic unui public nefamiliarizat cu medicina presupune nu doar cunoașterea profundă a domeniului, ci și capacitatea de a traduce informațiile complexe într-un limbaj accesibil, clar și captivant. Nu a fost ușor, am simțit cu siguranță o doză de emoție, dar a fost o experiență care m-a făcut să reflectez și mai mult asupra rolului nostru, al medicilor, de a construi punți între lumea noastră, adesea percepută ca inaccesibilă, și societate. În fond, fiecare dintre noi a avut sau va avea un moment în viață când medicina devine personală. Și atunci, nu este suficient să fim doar competenți – trebuie să fim și deschiși, empatici, calzi și capabili să explicăm ce facem și de ce facem ceea ce facem.
– Unele dintre noțiunile care au fost vehiculate la acest concurs, atunci când discutam despre care dintre prezentările ce ne-au fost oferite să ajungă să ia premii au fost și rostul, viitorul proiectelor – deși importantă a fost, în primul rând, prezentarea, felul în care rămânem cu ceva din felia aceea nouă de cercetare academică. Așa că, în ce privește rostul (să luăm acest cuvânt ca definitoriu), ceea ce faci tu are un avantaj indiscutabil: salvarea nemijlocită de vieți omenești. Se poate rămâne pe: e evident că acest lucru e esențial. Cu toate acestea, cum simți necesitatea comunicării medicale? Încerc să fac distincția față de întrebarea anterioară pentru că te invit să pornești de la meseria ta, dar să ne spui ce crezi despre toate feliile de medicină, luate snop, în ce privește explicarea – și în momente de criză, adică pacientului și aparținătorilor, dar și la modul general, ceea ce vizează educația și prevenția – a ce se întâmplă în medicină?
– Comunicarea medicală este una dintre pietrele de temelie ale actului medical modern. În momente de criză, când un pacient sau un aparținător se confruntă cu suferința și incertitudinea, cuvintele noastre pot aduce speranță sau, dimpotrivă, pot adânci teama. Dar dincolo de aceste momente acute, cred cu tărie că educația medicală continuă, realizată printr-o comunicare eficientă și empatică, este vitală pentru sănătatea populației. Și exact în acest context, în arsenalul nostru de pregătire a medicilor rezidenți ATI din Romania am introdus, de anul trecut, un nou curs extrem de util. Cursul se numeste Intensive Care Fundamentals (ICF) si este conceput de experți în domeniu si realizat sub egida Societății Europene de Terapie Intensivă (ESICM). Cursul ICF este organizat în centrele de simulare din întreaga țară, inclusiv la Timișoara. In cadrul acestui curs destinat rezidentilor nostri, organizăm inclusiv un workshop de comunicare, la care țin foarte mult si pe care îl consider deosebit de valoros.
De asemenea, experiența dobândită în alte țări privind comunicarea cu pacienții, cu aparținătorii precum și comunicarea dintre cadrele medicale m-a făcut să înțeleg și mai profund importanța acestor interacțiuni. Așa cum menționasem, comunicarea este fundamentul unei îngrijiri de calitate și, de aceea, am început să o punem într-o lumină prioritară în cadrul formării tinerilor medici.
În era informației (dar și a dezinformării), când pacienții caută răspunsuri înainte de a ajunge la medic, noi trebuie să fim acei ghizi care nu doar tratează boli, ci construiesc încredere. Și aici nu mă refer doar la ATI, ci la întreaga medicină, care trebuie să devină tot mai mult o colaborare deschisă între pacient și echipa medicală.
– Mergând mai departe, în cascadă, te întreb, tot cu gândul la ceva din întrebarea anterioară, dacă o strategie de comunicare medicală gândită mai bine, anterior perioadei Covidului, ar fi putut să ne facă să nu ne situăm pe ultimul loc, laolaltă cu Bulgaria, la numărul de doze de vaccin pe cap de locuitor în Uniunea Europeană. Și care crezi tu că ar fi liniile pentru a îmbunătăți aspectul acesta? O mai mare atenție în relația cu presa? Programe speciale de prezentare în media? Implicarea inspectoratelor școlare? O cercetare asupra felului în care se predă comunicarea medicală în UMF-uri? Legi și reglementări mai dure împotriva pseudoștiinței? Am dat exemplele ce mi-au trecut prin cap, dar sigur le poți prioritiza și poți veni cu idei bune, aici.
– Fără îndoială, da. Dacă, înainte de pandemie, am fi investit consecvent în campanii de educație medicală adaptate fiecărui segment de populație, dacă am fi consolidat parteneriate de încredere cu presa/mass-media, cu școlile și cu liderii comunitari, sunt convins că am fi avut o rată mai mare de vaccinare și, implicit, am fi salvat mai multe vieți. Cred că, pentru viitor, este esențial să gândim comunicarea medicală ca pe un parteneriat între medici, presă și educație. Trebuie să pregătim viitorii medici nu doar să opereze, să diagnosticheze și să trateze, ci și să explice, să asculte și să combată pseudoștiința printr-o voce calmă și autorizată. Mai multe programe de educație sanitară în școli, campanii de comunicare profesionistă în media, mai multe cursuri de comunicare în UMF-uri și legislație care să protejeze populația de fake news-urile medicale sunt, după părerea mea, condițiile esențiale ale unei strategii viitoare de succes.
– Am mai pus întrebarea asta, de când cu ediția de anul acesta a Games of Science, și ajung, iată, să ți-o pun și ție: care consideri că e raportul dintre cercetare și finanțare? Se poate face și cu bani mai puțini cercetare? Ai și experiența străinătății, așa că poți veni cu un răspuns în care să iei în considerare ce se întâmplă, în meseria ta, și pe alte meleaguri.
– În mod ideal, cercetarea ar trebui susținută de fonduri suficiente, constante și foarte bine direcționate. Da, se poate face cercetare și cu resurse limitate, dar cu sacrificii personale mari. Am avut ocazia să văd modele din alte țări – unde sprijinul pentru tinerii cercetători este nu doar financiar, ci și logistic, prin acces facil la baze de date, laboratoare moderne și, mai ales, prin respectul și recunoașterea acordată muncii lor. Cred că România are un potențial real în domeniul cercetării de calitate, dar numai prin investiții reale și strategii coerente, am putea deveni un pol de excelență în multe domenii, inclusiv în cel medical.
– Știu că ești solicitat pentru cursuri legate de ATI și la congrese internaționale. Ai avut momente în care să simți că nu ți se acordă îndeajuns de multă atenție pentru că ești român? Sau, dimpotrivă, alte momente în care și s-a zis „bravo, românii se mișcă bine în domeniul tău”?
– În mod sincer, nu am simțit vreodată o lipsă de respect pentru că sunt român. Din contră, de multe ori am primit aprecieri pentru seriozitatea, pregătirea și implicarea noastră, a românilor, de care am dat mereu dovadă. Mulți dintre colegii mei care au avut oportunitatea să lucreze în alte țări au fost extrem de apreciați și au devenit indispensabili în spitalele respective.
Cred că imaginea României în domeniul medical, în special în cercetare și educație, este în creștere. Însă este esențial ca noi să devenim ambasadori buni ai țării noastre: prin profesionalism, prin seriozitate, corectitudine și prin curajul de a ne implica în proiecte internaționale și colaborări de lungă durată.
– Dincolo de treaba cu banii, există schimbări pe care ți le-ai dori în ceea ce privește cercetarea medicală la nivel academic în România?
– Absolut, da. Mi-aș dori o mai bună predictibilitate a finanțării pentru proiectele de cercetare, un sistem mai transparent de evaluare și, foarte important, o susținere reală a interdisciplinarității. Cercetarea medicală nu mai poate fi izolată. Proiectele cele mai de succes sunt cele care implică inclusiv bioingineri, informaticieni, statisticieni, specialiști în științe sociale și comunicare.
Recent, am participat la un curs european de Cercetare Științifică și Statistică Medicală, organizat la Barcelona. La finalul evenimentului, am reușit să îi conving pe organizatori să aducă următoarele ediții ale acestui curs și la Timișoara. Îmi doresc să aducem cât mai mulți experți la noi în țară, pentru a putea învăța direct de la cei mai buni. În acest mod putem aplica cele mai recente metode și tehnici în domeniul cercetării științifice și statisticii medicale. De asemenea, cred că trebuie să investim mai mult în centre de simulare și în infrastructură de cercetare modernă, astfel încât să putem concura de la egal la egal cu centrele mari europene.
– Vei reprezenta, împreună cu colegul tău, Alex-Cristian Moza, cercetător post-doctoral în Științe medicale la Universitatea de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara (cu prezentarea „Efectul domino al antibio-rezistenței: de la oameni la animale sălbatice”) centrul nostru universitar la București. Cum ți se pare faptul că două pezentări pe teme medicale au câștigat premiile mari, în Timișoara, și cum crezi că vă veți putea juca această carte și național?
– Faptul că două prezentări pe teme medicale au câștigat premiile principale la etapa din Timișoara este un semn clar că sănătatea, cercetarea medicală și prevenția sunt teme de interes major pentru publicul larg.
Eu personal voi merge cu gândul că miza nu este doar un loc pe podium, ci și oportunitatea de a face terminologia tehnică din medicină mai accesibilă, folosind un discurs viu, sincer și ușor de înțeles, pentru a ajuta publicul să înțeleagă mai bine munca noastră și impactul ei asupra vieților lor.
Ramona Băluțescu
Sursa foto: Alex Calotă
